ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 640/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 258 din 26 martie 2002, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat săvârșită de inculpații Z.T., Șt.S. și I.E., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportată la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. ultim C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 13 C. pen. În temeiul art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare fiecare, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 5 ani pe inculpații: - Z.T., zis „T.”; - Șt.S., zis „S.” și - I.E.

Tribunalul a dedus din pedepse pentru inculpați timpul arestării preventive de la 31 martie 1998 la 10 iulie 1998. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., instanța a constatat prejudiciul parțial acoperit prin restituire și parțial acoperit prin echivalent, respectiv, depunerea la C.E.C. a sumei de 5.460.000 lei, la dispoziția părții civile D.S. Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.E. a celor două leviere din metal, aflate la camera de corpuri delicte a poliției și în baza acelorași dispoziții s-a respins cererea de confiscare a autoturismului BMW 320, dispunându-se ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra lui și restituirea către proprietar, inculpatul I.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 30 ianuarie 1998, inculpații s-au întâlnit, în jurul orei 20,00, în zona străzii Barbu Văcărescu, unde au parcat autoturismul BMW și după ce au făcut unele „verificări”, au pătruns într-un imobil, de unde, după 15-20 minute au ieșit cu mai multe bagaje voluminoase pe care le-au pus în autoturismul lui I.E. și s-a deplasat spre Piața Obor, unde au fost reținuți de organele de poliție.

La data de 31 ianuarie 1998, numitul D.S., cetățean canadian, a formulat plângere penală, arătând că, în seara zilei de 30 ianuarie, a constatat la locuința sa de serviciu urme de forțare a sistemelor de închidere a ușii de acces din spatele imobilului, iar din interiorul locuinței au fost sustrase o serie de bunuri printre care: bijuterii din aur; patru ceasuri; două aparate foto; aparatură audio-video; două calculatoare portabile; obiecte de îmbrăcăminte; suma de 250 franci francezi, 20 dolari canadieni și 100.000 lei; un carnet de conducere canadian și un certificat de naștere canadian, ambele pe numele lui D.S., care a evaluat prejudiciul suferit la 150.000.000 lei. Organele de poliție au descoperit în gențile din autoturismul cu care se deplasau inculpații, o parte din bunurile reclamate de D.S., iar la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului Z.T.

s-au găsit mai multe cărți de credit pe numele lui D.S.; două certificate de asigurare pe numele lui D.S. și S.S.; două căști de sănătate pe numele părții vătămate și a G.A.; un permis de conducere și trei cărți de membru afiliat la diferite asociații, toate pe numele părții vătămate. De asemenea, și asupra inculpatului Șt.S., cu același prilej, au fost găsite o serie de bijuterii ce corespund descrierii părții vătămate. Conform raportului de constatare tehnico-științifică, s-a reținut că cele două leviere descoperite în autoturismul BMW aveau urme de vopsea de culoare roșie și alb-gri, asemănătoare, din punct de vedere fizico-chimic cu probele ridicate de la intrarea în imobilul părții vătămate.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce privește pedepsele aplicate, care sunt prea blânde, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii, cu negarea săvârșirii ei și cu modalitatea de executare. S-a solicitat că prin admiterea apelului și desființarea hotărârii, să fie înlăturată suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 678 din 29 octombrie 2002, a admis apelul, a desființat parțial sentința și a înlăturat aplicarea art. 81, art. 82, art. 83 și a art. 84 C. pen., aplicând prevederile art. 71, raportate la cele ale art. 64 din același cod, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de control judiciar a reținut că fapta săvârșită de inculpați prezintă un grad de pericol social ridicat, prin modalitatea de săvârșire a acesteia, și anume după o plănuire prealabilă. Totodată, toți inculpații au manifestat o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei, „deși în cauză s-au administrat probe concludente cu privire la vinovăția acestora”. Totodată, instanța de control judiciar a apreciat că pedepsele aplicate în urmă cu aproape 5 ani, și-au dovedit deja eficacitatea, deoarece de la acea dată inculpații nu au mai comis nici o altă faptă penală. În termen legal, împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul consideră că, în cauză, instanța a ignorat dispozițiile art. 72 C. pen., prin menținerea unor pedepse care nu corespund naturii faptei, furt din locuință, caracterului ei premeditat, modului de operare folosit de inculpați și persoana acestora, doi dintre aceștia, respectiv inculpații Șt.S. și I.E., având condamnări anterioare, aspecte care impun majorarea pedepselor. La rândul lor, inculpații apreciază decizia ca netemeinică prin înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei, ca modalitate de executare care, în raport cu persoana lor, este cea mai potrivită. Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc.

pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursurile nefondate, urmând a fi respinse. La aplicarea și menținerea pedepselor, instanțele au luat în considerare și au apreciat în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. pen., prin prisma modului și mijloacelor de săvârșire a faptei, de scopul pe care inculpații l-au urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de conduita și persoana inculpaților. În acest sens, cei trei inculpați s-au înțeles din timp asupra modului în care vor săvârși furtul, procurându-și un clește și alte scule (leviere metalice) ce puteau fi folosite la tăierea grilajelor metalice de la ușa de acces în locuința de serviciu a părții vătămate D.S.

În seara zilei de 30 ianuarie 1998, inculpații au ținut sub observație mai mult timp locuința acestuia, după care, prin tăierea grilajelor metalice și forțarea încuietorilor au sustras mai multe bunuri de valoare: bijuterii și aparatură electronică, precum și diverse sume de bani, care au fost recuperate, în parte, de către D.S. Inculpații Șt.S. și I.E. nu sunt la prima confruntare cu rigorile legii penale, iar săvârșirea de către ei a unor noi infracțiuni, atestă faptul că sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul preventiv. Totodată, inculpații Z.T. și I.E. sunt fără ocupație, fără loc de muncă, deși au în întreținere câte un copil minor. Înalta Curte apreciază că pedepsele de câte 3 ani aplicate inculpaților cu executarea lor prin privare de libertate corespund atât funcțiilor, cât și scopului prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen.

Așa fiind, instanța de control judiciar prin menținerea pedepselor și dispunerea unei noi modalități de executare a acestora, nu a aplicat greșit prevederile art. 72 C. pen. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Șt.S., I.E. și Z.T., va deduce din pedepsele stabilite timpul reținerii și al arestării preventive a fiecăruia de la 31 ianuarie 1998 la 10 iulie 1998 și îi va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Șt.S., I.E. și Z.T. împotriva deciziei penale nr. 678 din 29 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive a fiecăruia de la 31 ianuarie 1998 la 10 iulie 1998. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.