ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3144/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220 din 18

februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus

condamnarea inculpatului A.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 496 din 30 aprilie 2001 a

Judecătoriei sectorului 2.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 instanța a constatat grațiată, în întregime și condiționat pedeapsa de

un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1347 din 29 august 2001 a Judecătoriei

sector 3, definitivă la data de 27 octombrie 2001 prin neapelare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de

un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1347/2001 a Judecătoriei

sector 3 cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

1840 din 23 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria sector 3, definitivă la

29 ianuarie 2002 prin neapelare și a dispus executarea pedepsei celei mai grele

de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate perioada executată de la 18

noiembrie 1998 la 18 decembrie 1998 inclusiv, din 9 august 2000 și de la 28 mai

2001 la 9 mai 2003 inclusiv, rămânând un rest neexecutat de 352 zile

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 352 zile rămas neexecutat și a contopit

acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză,

inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 352 zile închisoare ce a mai rămas de

executat din pedeapsa anterioară și a contopit acest rest cu pedeapsa de un an

închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute un an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite de 7 ani închisoare și un an închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 29 mai 2003 la zi.

A constatat că părțile vătămate A.D.

și M.P. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A constatat că partea vătămată M.P.

și-a recuperat integral, în natură, prejudiciul.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat o lamă metalică tip leră, care a folosit la săvârșirea

infracțiunii.

A dispus anularea mandatului de

executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1840/2001 a

Judecătoriei sector 3 și a dispus emiterea unui nou mandat.

A obligat pe inculpat la 5.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că la data de 29 mai 2003, în jurul orei 17,45, în timp ce

se afla la intersecția străzilor Puțul lui Zamfir cu Banu Andronache, partea

vătămată A.D., polițist în cadrul I.G.P.R., serviciul independent Arme, Explozivi

și Substanțe Toxice, a observat 2 tineri (dintre care unul este inculpatul

A.A.) care s-a apropiat de portierele stânga față și spate ale unui autoturism

Dacia Break, parcat în dreptul Complexului Comercial F. Inculpatul A.A. a

descuiat cu un obiect metalic (leră) portiera stânga față și a intrat în

autoturism, deschizând și ușa din spate unde a pătruns și cel de al doilea

făptuitor. Amândoi au scotocit apoi prin torpedou, sub scaune și într-o geantă

aflată între pernele banchetei din spate.

Observându-i pe cei doi, partea

vătămată A.D. a cerut ajutorul martorului P.M.A. pentru a-i prinde și a-i

imobiliza.

Ca urmare, partea vătămată și

martorul s-au apropiat de autoturism, iar în momentul când inculpatul A.A. a

coborât, a fost imobilizat de cei doi, celălalt autor reușind să fugă spre

Calea Floreasca.

Înainte de a-l imobiliza pe

inculpat, partea vătămată și-a declinat calitatea de polițist. În acest moment,

inculpatul a opus rezistență, încercând să scape și să se smulgă din mâinile

părții vătămate și chiar încercând să-l lovească pe acesta.

Când partea vătămată și-a declinat

calitatea de polițist, inculpatul a aruncat lângă mașină bunul sustras din

autoturism, respectiv o agendă maro în care se afla un plic conținând suma de

153 dolari S.U.A. și lamela metalică tip leră, care a servit la comiterea

faptei.

La scurt timp la locul faptei s-a

prezentat și partea vătămată M.P., proprietarul autoturismului, care a

recunoscut bunurile sustrase, ca fiind ale sale, acestea fiindu-i restituite pe

bază de dovadă.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat

apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în

infracțiunea de furt, arătând, totodată, că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de ultraj, întrucât partea vătămată nu și-a

precizat calitatea.

Prin decizia penală nr. 255 din 8

aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, susținând în fața instanței necesitatea reducerii

pedepselor pe care o socotește prea aspră.

Recursul este nefondat.

Curtea analizând ansamblul probator

administrat în cauză constată că instanțele au făcut o corectă încadrare

juridică a faptelor și justă individualizare a pedepselor.

Critica formulată de inculpat care

corespunde motivului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și care vizează reducerea pedepselor este neîntemeiată.

Instanțele, în ceea ce privește

pedeapsa rezultantă aplicată, au dat eficiența necesară dispozițiilor art. 72

C. pen., în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptei, cât și cu

datele ce caracterizează persoana inculpatului (condamnat în minoritate de

patru ori) fără ocupație, aceasta fiind necesară pentru atingerea scopului preventiv-educativ

și de reinserție a inculpatului în societate.

Pe cale de consecință, Curtea în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 29 mai 2003 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 8 aprilie 2004

a Curții de Apel București, secția I penală.

Compută reținerea și arestarea

preventivă a inculpatului de la 29 mai 2003 la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2004.