ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3296/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Sălaj a condamnat, printre alții, pe inculpații: - P.S., în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de distrugere, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (2) lit. h) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1867 din 14 iulie 2000 a Judecătoriei Brașov, iar restul de pedeapsă rămasă neexecutată de 1072 zile s-a contopit cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția începând cu 6 august 2003 până la 19 decembrie 2003. - L.A.N., în baza art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în formă continuată, la 3 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (2) lit. h), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. Inculpații L.C., G.S.V., L.A.N., P.S. și C.M.R., în solidar, au fost obligați la plata sumei de 25.049.587 lei despăgubiri civile către D.T. Sălaj, inculpații L.C., G.S.V., P.S.

și C.M.R., în solidar, la plata sumei de 81.673.337 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă, inculpații L.C., G.S.V., P.S. și C.M.R., în solidar, la plata sumei de 12.605.260 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă și inculpații L.C., G.S.V., L.A.N., L.A., L.S., L.A., în solidar, la plata sumei de 19.539.325 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă, D.T. Sălaj. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul L.C. a unor clești, iar de la inculpatul P.S. a unui cântar. Inculpații L.A.N. și P.S. au fost obligați să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 600.000 lei, onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu la instanță, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin sentința penală nr. 591 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zalău s-a declinat competența pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, după schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat și complicitate la infracțiunea de furt calificat din art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la această infracțiune, pentru inculpatul P.S. În motivarea sentinței se arată că încadrarea juridică dată faptelor pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este greșită, întrucât art. 209 alin. (2) C. pen., nu are lit. h), aceasta fiind cuprinsă în alin. (3) al aceluiași articol.

După schimbarea încadrării juridice a faptelor s-a constatat că potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (modificată prin O.U.G. nr. 109/2003) competența pentru judecarea acestei infracțiuni îi revine tribunalului. Tribunalul învestit cu soluționarea cauzei, coroborând probele administrate în cauză: sesizarea organelor de cercetare penală, procese-verbale de constatare a infracțiunilor, procese-verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de reconstituire, proces-verbal de cântărire, declarații de martori, declarațiile inculpaților a reținut următoarele: În data de 27 iulie 2003, după o prealabilă înțelegere, inculpații L.C., G.S.V. și învinuitul L.A.N.

s-au deplasat din localitatea Cășeiu, județul Cluj în localitatea Gâlgău, județul Sălaj cu intenția de a tăia și sustrage cabluri de cupru de la rețeaua telefonică amplasată de-a lungul căii ferate tronsonul Gâlgău – Ileanda. Cei trei au așteptat să se înnopteze, după care L.C., ajutat fiind de G.S.V. și L.A.N., a urcat pe mai mulți stâlpi din cadrul rețelei telefonice și cu ajutorul unui patent, a tăiat cabluri din cupru. Concomitent G.S.V. și L.A.N. strângeau sârmele în colaci. După ce au ascuns sârmele într-un tufiș în apropierea drumului Baia Mare – Dej, L.C. și G.S.V. l-au contactat pe P.S. (cunoscut în localitatea Cășeiu sub numele de „C.I.”) despre care cunoșteau că achiziționează metale neferoase.

Inculpații s-au deplasat apoi, cu autoturismul aparținând lui P.S., autoturism condus de C.M.R., în locul în care fusese ascunsă sârma din cupru, au încărcat-o în autovehicul, după care au revenit în localitatea Cășeiu, la locuința achizitorului. După cântărirea cuprului, s-a constatat că se sustrăsese cantitatea de 70 kg, P.S. oferindu-le celor trei suma de 1.500.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal. În noaptea de 30 iulie 2003, L.C. și G.S.V., după o prealabilă înțelegere, s-au deplasat în zona căii ferate din apropierea localității Glod, județul Sălaj. Cu ajutorul lui G.S.V., L.C. a urcat pe stâlpii telefonici și a tăiat, mai multe cabluri telefonice din cupru, după care cei doi au strâns sârma în colaci, ascunzând-o în același loc în care o ascunseseră și în noaptea de 27 iulie 2003. Ulterior, cei doi l-au contactat telefonic pe P.S., acesta deplasându-se cu același autoturism condus de C.M.

la locul convenit, unde au încărcat sârma. La locuința lui P.S., inculpații au cântărit sârma constatând că avea o greutate de 50 kg, pentru care achizitorul le-a oferit suma de 1.000.000 lei, din care G.S.V. și L.C. au dat suma de 100.000 lei lui C.M., pentru serviciile prestate. Atât P.S. cât și C.M.R. au cunoscut faptul că sârma provenea din tăierea cablurilor telefonice. În noaptea de 4 august 2003, P.S., C.M., L.C. și G.S.V. s-au deplasat, cu autoturismul, aproximativ în aceeași zonă. P.S. a rămas în autoturism, la o distanță de circa 5 km de locul faptei, așteptând, timp în care ceilalți trei inculpați s-au deplasat la stâlpii telefonici amplasați de-a lungul căii ferate din apropierea localității Rus, județul Sălaj.

Ajutat fiind de C.M. și G.S.V., L.C. a urcat pe stâlpi, tăind cablurile ce ulterior erau strânse în colaci de către ceilalți doi. Sârmele au fost transportate de cei trei, la autoturism apoi la locuința lui P.S., unde au fost cântărite, constatându-se că aveau o greutate de 35 kg P.S. le-a achitat celor trei suma de 750.000 lei, pe care aceștia au împărțit-o în mod egal. În noaptea de 5 august 2003, după o prealabilă înțelegere inculpații L.C., G.S.V. și învinuitul L.A.N. s-au deplasat, cu trenul în localitatea Rus, județul Sălaj, cu intenția de a sustrage sârmă din cupru. În timp ce așteptau să se înnopteze, inculpații și învinuitul i-au întâlnit pe L.S., L.A. și L.I. veniți în acel loc cu același scop.

Ajutați fiind de G.S.V., L.C. și L.A. au urcat pe stâlpii telefonici și au tăiat cabluri, după care cei trei au strâns sârma și au ascuns-o într-un tufiș. Inculpatul L.C. s-a deplasat apoi în localitatea Glod, unde au încercat să-l contacteze telefonic pe P.S., însă telefonul acestuia era închis, astfel că L.C. a pornit spre locuința achizitorului. G.S.V. și L.A.N. au fost prinși de organele de poliție între localitățile Rus și Glod, aceștia recunoscând comiterea faptelor, indicând locul în care au ascuns sârmele. În paralel cu activitatea infracțională a acestor inculpați cu ajutorul lui L.A. și L.I. a urcat pe stâlpi L.S., acesta tăind mai multe cabluri. După ce au strâns sârma, cei trei au transportat-o până în apropierea DN Baia Mare – Dej, ascunzând-o lângă podul C.F.R.

Rus. În cursul aceleiași nopți, cei trei au fost depistați de organele de poliție. S-a constatat că inculpații G.S.V., L.C. și învinuitul L.A.N. au sustras 18 kg de sârmă din cupru, iar L.S., L.I. și L.A. au sustras 34 kg sârmă. Cantitatea totală, de 52 kg cupru a fost predată reprezentantului părții vătămate D.T. Sălaj, care se constituie parte civilă în cauză cu suma de 146.085.899 lei. Instalațiile de telecomunicații s-au aflat în funcțiune anterior fiecărei activități infracționale mai sus descrise și au fost repuse în funcțiune în datele de: 29 iulie 2003, 31 iulie 2003, 4 august 2003 și 6 august 2003. Împotriva sentinței au declarat apel, printre alții, inculpații P.S. și L.A.N. Inculpatul P.S.

a solicitat achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat, complicitate la furt calificat și complicitate la distrugere, susținând că, deși a cumpărat cablu de la ceilalți inculpați, nu a știut proveniența bunului, iar la momentul înțelegerii dintre ei, cablul era deja sustras. Inculpatul L.A.N. a solicitat desființarea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și al modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea suspendării condiționate a executării acesteia sau în subsidiar doar reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 72 din 3 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.S. și L.A.N. Inculpatul P.S. a solicitat achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar inculpatul L.A.N. a solicitat aplicarea prevederilor art. 86 7 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. Susținerile inculpatului P.S., în sensul că nu ar fi cunoscut proveniența bunurilor achiziționate, fapt pentru care solicită achitarea, sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile inculpatului, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (declarațiile celorlalți inculpați), procesul-verbal de confruntare, rezultă că inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost condamnat, descriind modul în care acestea s-au desfășurat. Așa încât, declarațiile ulterioare prin care inculpatul nu a mai recunoscut faptele, nu au relevanță și nu pot fi luate în considerare. În consecință, solicitarea inculpatului, în sensul achitării nu poate fi primită, în cauză fiind dovedită înțelegerea pe care acesta a avut-o cu ceilalți inculpați, în sensul că va achiziționa bunurile sustrase de aceștia, cât și faptul că a beneficiat de o parte din bunurile sustrase, cunoscând proveniența lor.

Cu privire la pedepsele aplicate în cauză, se constată că la individualizare s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor (fapte deosebit de grave care au avut urmări deosebite asupra sistemului de telefonie), modul și condițiile concrete de săvârșire a faptelor, aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse just individualizate, în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de art. 52 C. pen. Față de aceste motive nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului L.A.N. și nici aplicarea prevederilor art. 86 7 C. pen. Față de aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.S. și L.A.N. împotriva deciziei penale nr. 72 din 3 martie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. durata reținerii și arestării preventive de la 6 august 2003 la 15 iunie 2004. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.A.N. reținerea de o zi din 6 august 2003. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.