ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3296/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152 din 19

decembrie 2003, Tribunalul Sălaj a condamnat, printre alții, pe inculpații:

- P.S., în baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de distrugere, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. h)

C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (2) lit. h) C. pen., pentru complicitate

la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate a pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1867 din 14 iulie 2000 a Judecătoriei Brașov, iar restul de

pedeapsă rămasă neexecutată de 1072 zile s-a contopit cu pedeapsa aplicată,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția începând cu 6 august 2003 până la 19

decembrie 2003.

- L.A.N., în baza art. 217 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de distrugere în formă continuată, la 3 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), e) și g) și alin. (2) lit. h), pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpații L.C., G.S.V., L.A.N.,

P.S. și C.M.R., în solidar, au fost obligați la plata sumei de 25.049.587 lei

despăgubiri civile către D.T. Sălaj, inculpații L.C., G.S.V., P.S. și C.M.R.,

în solidar, la plata sumei de 81.673.337 lei despăgubiri civile către aceeași

parte civilă, inculpații L.C., G.S.V., P.S. și C.M.R., în solidar, la plata

sumei de 12.605.260 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă și

inculpații L.C., G.S.V., L.A.N., L.A., L.S., L.A., în solidar, la plata sumei de

19.539.325 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă, D.T. Sălaj.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul L.C. a unor clești,

iar de la inculpatul P.S. a unui cântar.

Inculpații L.A.N. și P.S. au fost

obligați să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din

care câte 600.000 lei, onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu la

instanță, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin sentința penală nr. 591 din 5

noiembrie 2003 a Judecătoriei Zalău s-a declinat competența pentru soluționarea

cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, după schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii de furt calificat și complicitate la infracțiunea de furt

calificat din art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și

g) și alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin.

(3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la

această infracțiune, pentru inculpatul P.S.

În motivarea sentinței se arată că

încadrarea juridică dată faptelor pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat este greșită, întrucât art. 209 alin. (2) C. pen., nu are lit. h),

aceasta fiind cuprinsă în alin. (3) al aceluiași articol. După schimbarea

încadrării juridice a faptelor s-a constatat că potrivit art. 27 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. (modificată prin O.U.G. nr. 109/2003) competența pentru

judecarea acestei infracțiuni îi revine tribunalului.

Tribunalul învestit cu soluționarea

cauzei, coroborând probele administrate în cauză: sesizarea organelor de

cercetare penală, procese-verbale de constatare a infracțiunilor,

procese-verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de confruntare,

procese-verbale de reconstituire, proces-verbal de cântărire, declarații de

martori, declarațiile inculpaților a reținut următoarele:

În data de 27 iulie 2003, după o

prealabilă înțelegere, inculpații L.C., G.S.V. și învinuitul L.A.N. s-au

deplasat din localitatea Cășeiu, județul Cluj în localitatea Gâlgău, județul

Sălaj cu intenția de a tăia și sustrage cabluri de cupru de la rețeaua

telefonică amplasată de-a lungul căii ferate tronsonul Gâlgău – Ileanda. Cei

trei au așteptat să se înnopteze, după care L.C., ajutat fiind de G.S.V. și

L.A.N., a urcat pe mai mulți stâlpi din cadrul rețelei telefonice și cu

ajutorul unui patent, a tăiat cabluri din cupru. Concomitent G.S.V. și L.A.N.

strângeau sârmele în colaci. După ce au ascuns sârmele într-un tufiș în

apropierea drumului Baia Mare – Dej, L.C. și G.S.V. l-au contactat pe P.S.

(cunoscut în localitatea Cășeiu sub numele de „C.I.”) despre care cunoșteau că

achiziționează metale neferoase. Inculpații s-au deplasat apoi, cu autoturismul

aparținând lui P.S., autoturism condus de C.M.R., în locul în care fusese

ascunsă sârma din cupru, au încărcat-o în autovehicul, după care au revenit în

localitatea Cășeiu, la locuința achizitorului. După cântărirea cuprului, s-a

constatat că se sustrăsese cantitatea de 70 kg, P.S. oferindu-le celor trei

suma de 1.500.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.

În noaptea de 30 iulie 2003, L.C. și

G.S.V., după o prealabilă înțelegere, s-au deplasat în zona căii ferate din

apropierea localității Glod, județul Sălaj. Cu ajutorul lui G.S.V., L.C. a

urcat pe stâlpii telefonici și a tăiat, mai multe cabluri telefonice din cupru,

după care cei doi au strâns sârma în colaci, ascunzând-o în același loc în care

o ascunseseră și în noaptea de 27 iulie 2003. Ulterior, cei doi l-au contactat

telefonic pe P.S., acesta deplasându-se cu același autoturism condus de C.M. la

locul convenit, unde au încărcat sârma. La locuința lui P.S., inculpații au

cântărit sârma constatând că avea o greutate de 50 kg, pentru care achizitorul

le-a oferit suma de 1.000.000 lei, din care G.S.V. și L.C. au dat suma de

100.000 lei lui C.M., pentru serviciile prestate. Atât P.S. cât și C.M.R. au

cunoscut faptul că sârma provenea din tăierea cablurilor telefonice.

În noaptea de 4 august 2003, P.S.,

C.M., L.C. și G.S.V. s-au deplasat, cu autoturismul, aproximativ în aceeași

zonă. P.S. a rămas în autoturism, la o distanță de circa 5 km de locul faptei,

așteptând, timp în care ceilalți trei inculpați s-au deplasat la stâlpii

telefonici amplasați de-a lungul căii ferate din apropierea localității Rus,

județul Sălaj. Ajutat fiind de C.M. și G.S.V., L.C. a urcat pe stâlpi, tăind

cablurile ce ulterior erau strânse în colaci de către ceilalți doi. Sârmele au

fost transportate de cei trei, la autoturism apoi la locuința lui P.S., unde au

fost cântărite, constatându-se că aveau o greutate de 35 kg P.S. le-a achitat

celor trei suma de 750.000 lei, pe care aceștia au împărțit-o în mod egal.

În noaptea de 5 august 2003, după o

prealabilă înțelegere inculpații L.C., G.S.V. și învinuitul L.A.N. s-au

deplasat, cu trenul în localitatea Rus, județul Sălaj, cu intenția de a

sustrage sârmă din cupru. În timp ce așteptau să se înnopteze, inculpații și

învinuitul i-au întâlnit pe L.S., L.A. și L.I. veniți în acel loc cu același scop.

Ajutați fiind de G.S.V., L.C. și

L.A. au urcat pe stâlpii telefonici și au tăiat cabluri, după care cei trei au

strâns sârma și au ascuns-o într-un tufiș.

Inculpatul L.C. s-a deplasat apoi în

localitatea Glod, unde au încercat să-l contacteze telefonic pe P.S., însă

telefonul acestuia era închis, astfel că L.C. a pornit spre locuința

achizitorului. G.S.V. și L.A.N. au fost prinși de organele de poliție între

localitățile Rus și Glod, aceștia recunoscând comiterea faptelor, indicând

locul în care au ascuns sârmele.

În paralel cu activitatea

infracțională a acestor inculpați cu ajutorul lui L.A. și L.I. a urcat pe

stâlpi L.S., acesta tăind mai multe cabluri. După ce au strâns sârma, cei trei

au transportat-o până în apropierea DN Baia Mare – Dej, ascunzând-o lângă podul

C.F.R. Rus. În cursul aceleiași nopți, cei trei au fost depistați de organele

de poliție.

S-a constatat că inculpații G.S.V.,

L.C. și învinuitul L.A.N. au sustras 18 kg de sârmă din cupru, iar L.S., L.I.

și L.A. au sustras 34 kg sârmă. Cantitatea totală, de 52 kg cupru a fost

predată reprezentantului părții vătămate D.T. Sălaj, care se constituie parte

civilă în cauză cu suma de 146.085.899 lei.

Instalațiile de telecomunicații s-au

aflat în funcțiune anterior fiecărei activități infracționale mai sus descrise

și au fost repuse în funcțiune în datele de: 29 iulie 2003, 31 iulie 2003, 4

august 2003 și 6 august 2003.

Împotriva sentinței au declarat

apel, printre alții, inculpații P.S. și L.A.N.

Inculpatul P.S. a solicitat

achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit cele două infracțiuni pentru

care a fost condamnat, complicitate la furt calificat și complicitate la

distrugere, susținând că, deși a cumpărat cablu de la ceilalți inculpați, nu a

știut proveniența bunului, iar la momentul înțelegerii dintre ei, cablul era

deja sustras.

Inculpatul L.A.N. a solicitat

desființarea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și al

modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea

suspendării condiționate a executării acesteia sau în subsidiar doar reducerea

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 72 din 3

martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate,

apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs inculpații P.S. și L.A.N.

Inculpatul P.S. a solicitat

achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar inculpatul L.A.N. a

solicitat aplicarea prevederilor art. 86

7

C. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile

reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Susținerile inculpatului P.S., în

sensul că nu ar fi cunoscut proveniența bunurilor achiziționate, fapt pentru

care solicită achitarea, sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile

inculpatului, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (declarațiile

celorlalți inculpați), procesul-verbal de confruntare, rezultă că inculpatul a

recunoscut faptele pentru care a fost condamnat, descriind modul în care

acestea s-au desfășurat.

Așa încât, declarațiile ulterioare

prin care inculpatul nu a mai recunoscut faptele, nu au relevanță și nu pot fi

luate în considerare.

În consecință, solicitarea

inculpatului, în sensul achitării nu poate fi primită, în cauză fiind dovedită

înțelegerea pe care acesta a avut-o cu ceilalți inculpați, în sensul că va

achiziționa bunurile sustrase de aceștia, cât și faptul că a beneficiat de o

parte din bunurile sustrase, cunoscând proveniența lor.

Cu privire la pedepsele aplicate în

cauză, se constată că la individualizare s-au avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

infracțiunilor (fapte deosebit de grave care au avut urmări deosebite asupra

sistemului de telefonie), modul și condițiile concrete de săvârșire a faptelor,

aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse just individualizate, în

măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de

art. 52 C. pen.

Față de aceste motive nu se impune

reducerea pedepsei aplicate inculpatului L.A.N. și nici aplicarea prevederilor

art. 86

7

C. pen.

Față de aceste considerente, urmează

ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.S. și L.A.N. împotriva deciziei penale nr. 72 din 3

martie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.S. durata reținerii și arestării preventive de la 6 august 2003

la 15 iunie 2004.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului L.A.N. reținerea de o zi din 6 august 2003.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.