ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.386 din 15 februarie 2000 Judecătoria Brașov l-a condamnat pe inculpatul N.M.C., în baza art.215 alin.4 C. pen. cu aplicarea art.37 lit.a C. pen., la 3 ani închisoare, menținând liberarea condiționată pentru restul de 325 zile din pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.269/1997 a Judecătoriei Brașov. În baza art.83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închioare aplicată prin sentința penală nr.1857/1996 a Judecătoriei Brașov, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art.64 și 71 C. pen.

S-a reținut, în fapt, că în calitate de administrator al S.C.”O.C.” SRL, la data de 5 august 1998 inculpatul a emis o filă cec pentru suma de 4.778.176 lei către Stația CF Brașov Triaj, reprezentând taxa transport, fără a avea disponibil deschis în contul de la Banca Agricolă. Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr.260 din 8 mai 2000 a admis apelul parchetului și, desființând hotărârea atacată, în rejudecare a înlăturat aplicarea art.83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1857/1996 a Judecătoriei Brașov, urmând ca inculpatul să execute doar pedeapsa de 3 ani închisoare. Împotriva acestor hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare, criticându-le pentru nelegalitatea constând în greșita reținere a stării de recidivă.

Verificând hotărârile atacate pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.410 partea I pct.7 1 C. proc. pen. și este fondat. Așa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul N.M.C. a fost condamnat prin sentința penală nr.1857 din 20 iunie 1996 a Judecătoriei Brașov, la 8 luni închisoare, cu aplicarea art.81 și 110 C. pen., în baza art.26 raportat la art.208-209 C. pen. Prin sentința penală nr.269 din 30 ianuarie 1997 a Judecătoriei Brașov sus-numitul inculpat a fost condamnat în baza art.208, 209 lit.a,c,g C. pen., cu aplicarea art.109 C. pen., la 1 an și 2 luni închisoare, dispunându-se conform art.83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1857/1996 a Judecătoriei Brașov, inculpatul urmând să execute în total 1 an și 10 luni închisoare.

Infracțiunile pentru care inculpatul a fost astfel condamnat au fost săvârșite la data de 26/27 mai 1995 (sentința penală nr.1857/20 iunie 1996) și, respectiv, 9 octombrie 1996 (sentința penală nr.269 din 20 ianuarie 1997). Din cele ce preced, rezultă, așadar că, la data săvârșirii acestor infracțiuni, inculpatul N.M.C. era minor, ori, potrivit art.38 alin.1 lit.a C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității. Așa fiind și constatând că, în cauza de față instanțele –de fond și apel- au făcut o greșită aplicare a legii prin reținerea stării de recidivă raportată la condamnări pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității de către inculpat, recursul în anulare va fi admis și, casând hotărârile atacate, va fi înlăturată aplicarea art.37 lit.a C. pen., menținând celelalte dispoziții, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr.386 din 15 februarie 2000 a Judecătoriei Brașov și deciziei penale nr.260.A din 8 mai 2000 a Tribunalului Brașov, privind pe inculpatul N.M.C. Casează hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a C. pen. dispoziții pe care le înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.