- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 22 octombrie 2003
Decizia nr. 4682/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs
Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin rechizitoriul din 6 septembrie 2002, a trimis în judecată pe inculpatul A.B.R., pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Actul de învinuire reține, în esență, că, în ziua de 21 august 2002, în urma denunțului făcut de numitul B.A., inculpatul a fost prins având, sub scaunul șoferului automobilului pe care îl conducea, un pachet de țigări, înfășurat în bandă adezivă, cu 198 comprimate de metilendioximetam - fetamină (M.D.M.A.), produs care face parte din tabelul I, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 533 din 29 mai 2003, a condamnat pe inculpat, pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la 10 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod și la 4 ani interzicerea unor drepturi, l-a menținut în stare de arest și i-a dedus detenția preventivă, de la 21 august 2002 până la zi. Prin aceeași sentință, instanța a dispus: a) confiscarea și distrugerea celor 160 de comprimate M.D.M.A., rămase după efectuarea analizelor de laborator; b) restituirea, către inculpat, a sumelor de 1.011 dolari S.U.A., 100 Euro și 4.010.000 lei, găsite asupra lui cu prilejul prinderii în flagrant delict; c) restituirea, aceluiași făptuitor, a pistolului, a telefonului mobil și a autoturismului; d) obligarea inculpatului la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere: declarațiile denunțătorului B.A.; b) procesul-verbal de percheziție întocmit de poliție cu prilejul percheziționării autoturismului inculpatului; c) înregistrarea video a percheziției autoturismului făptuitorului; d) pachetul de țigări, corp delict; e) declarațiile martorilor asistenți H.F. și C.F., prezenți la percheziție; f) mesajele telefonice schimbare de inculpat cu denunțătorul său, anterior prinderii în flagrant delict. Inculpatul a declarat apel, susținând, în principal, că nu este vinovat și în subsidiar, că urmărirea penală nu este completă. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 454 din 25 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul, l-a menținut pe inculpat în stare de arest, i-a dedus, în continuare, detenția preventivă și l-a obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de apel a motivat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și că: a) efectuarea unei expertize dactiloscopice asupra pachetului de țigări este, la această dată, imposibil de realizat; b) reaudierea martorilor asistenți este nerelevantă; c) verificarea numărului de comprimate care încap în pachetul în discuție, nu este elocventă; d) nu este utilă cauzei audierea unor martori cu privire la o datorie a denunțătorului către inculpat. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerile din apel, la care adaugă că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă. În parte, recursul este întemeiat. În cauză, urmărirea penală nu este completă.
Astfel:
În rechizitor [(p. 4 alin. (2) ] , se menționează că „inculpatul a solicitat ridicarea unor urme papilare de pe pachetul de țigări în care s-au găsit stupefiantele și o confruntare a sa cu denunțătorul, cereri respinse de procuror, prin ordonanța din 2 septembrie 2002, ca neconcludente cauzei”. Ordonanța în discuție lipsește din dosar.
Potrivit art. 67 C. proc. pen., admiterea sau respingerea cererii de administrare a unor probe se face motivat, motivare care, în cauză, lipsește.
Probele, cerute de inculpat, erau pertinente, concludente și utile cauzei, deoarece aveau legătură cu faptele și împrejurările ce trebuiau dovedite, puteau contribui la aflarea adevărului și soluționarea cauzei.
Cu prilejul confruntării, se putea verifica dacă așa cum susține inculpatul, denunțătorul îi datora suma de 14.000 de dolari, datorie de care încerca să scape pe calea acestui denunț. 5. „Inculpatul se ocupă, de 8 ani de zile, cu traficul de droguri și vindea împreună cu un prieten al meu” declară, în instanță, denunțătorul B.A., declarație care trebuie verifică, prin audierea și a prietenului denunțătorului și prin confruntarea acestui „prieten” cu B.A. și inculpatul A.B.R.
Cu prilejul aceleiași confruntări a inculpatului cu B.A., acesta din urmă trebuie întrebat dacă, înainte de a fi opriți și percheziționați de poliție, A.B.R. a schițat vreun gest de ascundere, sub scaunul șoferului, a pachetului cu droguri, cu atât mai mult cu cât inculpatul susține, în instanță, că „am simțit o lovitură ușoară în scaun, ca și cum acolo s-ar fi aruncat ceva”.
Atrage atenția faptul că procurorul ceruse poliției să-l audieze pe B.A., audiere care, însă, nu a mai avut loc, deși, potrivit art. 219 C. proc. pen., dispozițiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală.
În procesul-verbal de constatare din 21 august 2002, se consemnează, printre altele, că „sub scaunul șoferului, a fost găsit un pachet de țigări, înfășurat în bandă adezivă, conținând 198 comprimate”. Inculpatul a susținut, în mod repetat, că în pachetul respectiv încap numai 140 de comprimate, susținere care trebuie verificată.
Rechizitoriul menționează că „față de persoanele necunoscute care au furnizat inculpatului drogurile, în vederea vânzării”, cauza este disjunsă, iar inculpatul a cerut, în mod repetat, ca procurorul să comunice instanței, care este rezultatul cercetărilor respective. La această cerere, legitimă, a inculpatului, nu s-a dat nici un răspuns, deși, de la disjungere până azi au trecut peste 400 de zile. Este deci, evident că, în cauză, urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen., recursul va fi admis, iar hotărârile atacate vor fi casate. În baza art. 385 16 și art. 333 din același cod, cauza va fi restituită procurorului pentru completarea urmării penale, în sensul: a) verificării numărului de comprimate M.D.M.A. care încap în pachetul de țigări găsit sub scaunul șoferului automobilului condus de inculpat; b) verificării, pe baza unei expertize, a urmelor papilare de pe pachetul respectiv; c) confruntării inculpatului cu denunțătorul său și cu prietenul acestuia din urmă, în vederea verificării susținerilor cu privire la activitatea de traficant de droguri a făptuitorului, a datoriilor denunțătorului către inculpat, și a gesturilor făcute, în mașină, de către inculpat și denunțător, anterior opririi automobilului lor de către poliție; d) stabilirii rezultatului investigațiilor cu privire la „persoanele care au furnizat inculpatului droguri în vederea vânzării”. e) efectuării oricăror alte necesare verificări necesare justei soluționări a cauzei. Inculpatul va fi menținut în stare de arest, subzistând, în continuare, motivele luării acestei măsuri preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul A.B.R. împotriva deciziei penale nr. 454 din 25 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. În baza art. 385 16 și art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Prelungește durata arestării preventive a inculpatului, până la data de 12 decembrie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.