ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4674/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Suceava, prin sentința

penală nr. 229 din 23 iulie 2003, îl condamnă pe inculpatul P.C. la 13 ani de

închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74,

art. 76 C. pen. și art. 71 din același cod.

Inculpatul a fost menținut în stare

de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă.

El a fost obligat să plătească:

a) 113.525.780 lei, Spitalului

Clinic de Urgență Iași;

b) 6.784.221 lei, Spitalului

Fălticeni;

c) 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în noaptea de 21 octombrie 2002, inculpatul a lovit-o,

în mod repetat, pe soția sa E.P., pe care, apoi, a scos-o în curtea casei, a

stropit-o cu motorină și i-a dat foc. Văzând că flacăra e mare, inculpatul a

acoperit victima cu o haină, apoi a abandonat-o, deplasându-se la locuința

vărului său, M.P.

Victima a fost dusă la spital de

fiicele sale, dar a decedat la 4 decembrie 2002, din cauza arsurilor de gradul

II-IV, pe o suprafață corporală de 40 %, complicate cu bronhopneumonie.

Inculpatul a declarat apel, cerând

reducerea pedepsei, pe care o consideră excesiv de severă.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 237 din 25 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

pe care l-a menținut arestat și l-a obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, cerând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei

în loviri cauzatoare de moarte și în subsidiar, reducerea pedepsei.

Critica nu este fondată.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa

aplicată.

Inundând victima cu lichid

inflamabil și apoi incendiind-o, inculpatul și-a dat seama că arsurile ar putea

să-i cauzeze decesul, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat,

încât în mod corect fapta lui a fost încadrată în art. 174 și art. 175 C. pen.,

care pedepsește infracțiunea de omor calificat.

Nu sunt temeiuri nici pentru

reducerea pedepsei aplicate inculpatului, care supă lovirea, repetată, a

victimei și incendierea acesteia, a abandonat-o, în loc să o ducă la spital.

Este adevărat că victima obișnuia să

consume băuturi alcoolice, dar nu mai puțin adevărat este că și inculpatul

practica același obicei, iar în ziua anterioară decesului, au băut împreună.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin

respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 237 din 25 august 2003 a Curții

de Apel Suceava, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 6 decembrie 2002 până la 22

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.