ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.75 din 3 martie 2003 a Tribunalului Brăila, inculpatul A.G. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și art.176 alin. (1) lit. a) C.pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 18 mai 2002 la zi și l-a obligat să plătească 12.598.000 lei cheltuieli de spitalizare și 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt, că, inculpatul, în ziua de 17 mai 2002, după ce a consumat băuturi alcoolice s-a certat cu mama sa care încercase să-l liniștească, deoarece desprindea și arunca plăcile de azbociment de pe un saivan, împrejurare în care a stropit-o cu benzină dintr-o sticlă de 1,5 litri și i-a dat foc. În urma acestui fapt, partea vătămată A.N. a suferit arsuri de gradul II, III și IV trunchi posterior, ambele fese, coapse și membre, precum și torace pe o suprafață de 40%, focul fiind stins la intervenția vecinilor. Pentru salvarea vieții a fost internată de urgență în spital unde s-a intervenit chirurgical, arsurile provocându-i suferințe deosebite pe o perioadă lungă de timp, neputându-se prezenta din acest motiv la organul de urmărire penală și instanța de judecată.

Prin decizia penală nr. 274 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care susținea că greșit s-a reținut că fapta a fost comisă prin cruzimi și solicita totodată, reducerea pedepsei închisorii aplicate. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct.14 și 17 C.proc.pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au făcut o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

După cum corect au reținut și instanțele de fond și de apel, partea vătămată a suferit arsuri în mai multe zone ale corpului, pe o suprafață de 40% și care i-au produs dureri prelungite în timp, atât în timpul spitalizării cât și ulterior, viața fiindu-i pusă în primjedie, iar din cauza suferințelor fizice nu s-a putut deplasa pe timpul procesului penal. Prin urmare, corect s-a reținut că fapta a fost comisă prin cruzimi în sensul prevederilor art. 20 raportat la art. 176 lit. a) C.pen. De asemenea, la aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen.

în care sens a ținut seama de gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii comise cât și de persoana inculpatului (cu tutburări de personalitate de tip instabil impulsiv, abuzuri etilice, discernământ păstrat) astfel că pedeapsa stabilită, orientată la limita minimă prevăzută de lege este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință, urmează a de respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 274 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2002 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.