ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1060/2003

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea din 19 iunie 2002, adresată Tribunalului Dâmbovița, condamnatul M.G.G.

a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 1545 din

23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, nr. 35 din 4 februarie 2002 a

Tribunalului Dâmbovița (definitivă prin decizia penală nr. 92 din 11 martie

2002 a Curții de Apel Ploiești) și nr. 169 din 17 mai 2002 a Tribunalului

Dâmbovița, toate faptele fiind săvârșite înainte de a fi fost condamnat

definitiv pentru vreuna din ele.

Prin

sentința penală nr. 319 din 13 septembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a

descontopit pedepsele cu închisoare de 4 ani, 3 ani și respectiv 3 ani

închisoare (pentru fapte de furt calificat și tâlhărie săvârșite începând din 7

septembrie 2000), aplicate prin sentința penală nr. 169 din 17 mai 2002 (definitivă

prin neapelare) și pedepsele cu închisoare de 3 ani, 2 ani, 2 ani și 8 luni și

2 ani 6 luni (pentru fapte de furt calificat și tâlhărie săvârșite începând din

13 noiembrie 2000) aplicată prin sentința penală nr. 35 din 4 februarie 2002

(definitivă prin decizia penală nr. 92 din 11 martie 2002 a Curții de Apel

Ploiești).

Prin

aceeași sentință penală s-au contopit pedepsele individualizate, după cum s-a

menționat, cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe timp

de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 (dosar

nr. 7588/2001) a Judecătoriei Târgoviște (pentru furt săvârșit în noaptea de 21

iulie 2001), dispunându-se ca minorul condamnat M.G.G. să execute pedeapsa cea

mai grea de 4 ani închisoare.

Pentru

pronunțarea sentinței penale nr. 319 din 13 septembrie 2002 s-a motivat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., infracțiunile

deduse judecății fiind săvârșite de același făptuitor, înainte de a fi fost

condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Împotriva

acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, solicitând să-i fie

aplicată măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru un

termen de 4 ani (dispusă prin sentința penală nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Târgoviște).

Prin

decizia penală nr. 487 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.G.G., motivându-se că prima

instanță a reținut corect pedepsele și faptele concurente, potrivit art. 33 și

art. 36 C. pen., dispunându-se să execute 4 ani închisoare, deoarece nu se

poate dispune ca petentul să execute măsura educativă a internării în Centru de

reeducare, dat fiind că el a fost condamnat și la pedeapsă cu închisoare.

Această

decizie penală a fost atacată cu recurs de către condamnatul M.G.G., reiterând

același motiv de a i se aplica măsura educativă a internării într-un centru de

reeducare, pe un termen de 4 ani, pentru a se putea califica într-o meserie.

Recursul

este nefondat.

După

cum s-a arătat, inculpatul, minor fiind, a comis mai multe infracțiuni de furt

calificat și tâlhărie, începând din 7 septembrie 2000, precum și în anul 2001,

înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, existând astfel un

concurs real de infracțiuni, în condițiile art. 33 C. pen.

În

cazul concursului de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare

infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa cea mai grea, care

poate fi sporită până la limitele prevăzute de art. 34 C. pen.

Instanțele,

însă, au dispus ca inculpatul, pentru una din fapte să execute măsura educativă

a internării într-un centru de reeducare, iar pentru celelalte l-a condamnat la

pedeapsa închisorii.

Măsura

educativă a internării într-un centru de reeducare și pedeapsa închisorii sunt

sancțiuni de drept penal diferite, neexistând nici o dispoziție legală care să

reglementeze modul de aplicare a acestor sancțiuni în caz de concurs de

infracțiuni.

În

această situație, trebuie aplicate prevederile Codului penal, Partea generală,

care reglementează concursul de infracțiuni. În acest sens s-a pronunțat și

Tribunalul Suprem, secția penală, prin deciziile nr. 502 din 9 martie 1979

(C.D. pe anul 1979) și nr. 1889 din 21 decembrie 1980 (R.R.D. nr. 9/1981.

Deci,

în cazul recurentului M.G.G. căruia pentru una din faptele concurente, i s-a

aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe timp de 4

ani, iar pentru celelalte fapte concurente i s-au aplicat pedeapsa închisorii

între 2 ani și 6 luni și 4 ani, urmează a se dispune executarea pedepsei

închisorii, aceasta fiind mai grea decât măsura respectivă.

Așa

fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.G.G.,

urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare, hotărârile atacate fiind

temeinice și legale.

Recurentul

urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.G. împotriva deciziei penale

nr. 487 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din

care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 februarie 2003.