ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3565/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 ianuarie 2004, petiționarul C.T., procurator al pârâtei C.R. a formulat plângere împotriva judecătorilor G.A. (Judecătoria Vâlcea), B.G. și B.V. (Tribunalul Vâlcea) pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și instigare la tâlhărie, făptuite cu ocazia pronunțării sentinței nr. 224/2003 și respectiv deciziei nr. 627/2003, întrucât se fac vinovați de încălcarea legii în modul de soluționare a cauzelor civile promovate de reclamanții S.C. și A., care au intenționat să o jefuiască pe sora lor C.R. de 2/3 din bunurile legal deținute de aceasta de 25 de ani. Prin rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești nr. 3012/VII/1 și respectiv 3042/VII/1 s-a arătat că judecătorii precizați nu au săvârșit nici una din infracțiunile menționate.

Împotriva acestor rezoluții s-a formulat plângere la Curtea de Apel Pitești. Prin sentința penală nr. 6/ F din 3 februarie 2004 s-a respins plângerea formulată de C.R. prin procurator, întrucât din actele dosarului, nu rezultă că magistrații au soluționat cauza cu rea-credință și nici faptul că au fost încălcate normele constituționale privind garantarea drepturilor și intereselor legitime ale părților în cadrul unui proces civil. Împotriva acestei hotărâri petenta a formulat recurs, motivând că în cauză nu s-au efectuat cercetări, reiterând motivele pentru care judecătorii menționați, trebuiesc cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. Asupra recursului. Potrivit art. 200 C. proc.

pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Art. 202 alin. (1) C. proc. pen., prevede că organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele. Art. 203 alin. (1) C. proc. pen., prevede că în desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire dispune aspra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanța, acolo unde lege prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluție motivată. Art. 222 C. proc. pen., prevede că plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.

Art. 2 al acestui articol enumeră cuprinsul plângerii, respectiv numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă. Raportând la cauză aceste dispoziții procedurale penale, se reține că plângerea petiționarei cuprinde cerințele menționate, dar organul sesizat, nerăspunzând conform competențelor sale, nu a analizat, în baza rolului activ, fondul plângerii și, ca atare, nu a dispus prin act procesual legal asupra sesizării. Pentru aceste motive se va admite recursul declarat, se va casa sentința penală menționată și se va trimite dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru efectuarea cercetării conform art. 278 1 C. proc.

pen. și dispunerea unei soluții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petenta C.R. prin procurator Costin Traian împotriva sentinței penale nr. 6/ F din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești. Casează sentința penală sus-menționată și trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru efectuarea cercetărilor și dispunerea unei soluții în conformitate cu dispoziția art. 278 1 C. proc. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.