ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
La apelul
nominal s-a prezentat intimatul-pârât I. D. personal, lipsă fiind celelalte
părți.
Procedura legal
îndeplinită.
S-a referit de
către magistratul asistent că: recursul nu cuprinde semnătura recurentului, ci
numai a avocatului și că, pentru acest termen recurentul a fost legal citat cu
mențiunea complinirii acestei nereguli procedurale în considerarea dispozițiilor
art.133 alin.2 Cod procedură civilă, sub sancțiunea prevăzută de alin.1 din
menționatul text legal, obligație căreia nu s-a conformat, după care, Curtea,
invocă, din oficiu excepția nulității cererii de recurs și acordă cuvântul
părții prezente pe această excepție.
Intimatul
prezent lasă soluția la aprecierea instanței de judecată după care, Curtea
reține pricina spre soluționare pe excepția invocată.
C U
R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr.1634, pronunțată la data de 31 octombrie 2000, în dosarul
nr.485/1998, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamantul W. K.împotriva
pârâților D. N., B. N. și SC”R. K.” SRL, prin care a solicitat să se constate
dreptul său de proprietate asupra microbuzului marca P.K.V. K M. B. Tip 208 D;
obligarea pârâților „a consfinți la scoaterea din patrimoniul societății” a
acestui bun, și obligarea pârâtului D. I. la îndeplinirea cuvenitelor
formalități în acest scop.
Apelul formulat
de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Secția
Comercială și de Contencios Administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin
decizia civilă nr.226, pronunțată la data de 26 martie 2001 în dosarul
nr.707/2001.
Împotriva
deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelantul reclamant invocând în
susținerea acestei cereri dispozițiile art.304 pct.9, pct.10 și pct.11 Cod
procedură civilă.
Analizând
regularitatea cererii de recurs în raport cu prevederile codului de procedură
civilă se constată că această cerere nu poartă semnătura recurentului ci a unui
avocat, deși nu este făcută prin mandatar și nu este însoțită de procură, în
condițiile prevăzute de art.83 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă.
Cu toate că
recurentul a fost citat cu mențiunea de a semna recursul conform celor dispuse
de instanță prin încheierea din 30 octombrie 2002 (fila 20) în considerarea
prevederilor art.82 alin.1 raportat la art.133 alin.2 Cod procedură civilă și
pentru a înlătura orice incertitudine cu privire la manifestarea sa de voință,
în sensul de a sesiza instanța cu această cerere, acesta nu a transmis un
exemplar semnat al recursului până la termenul sorocit și nici nu s-a prezentat
în instanță spre a împlini această lipsă de care a fost încunoștiințat (fila
21).
Așa fiind, apreciind
refuzul recurentului de a semna recursul declarat în cauză conform cerințelor
legale, ca un abuz de drept procesual, Curtea va admite excepția invocată din
oficiu și va face aplicarea sancțiunii prevăzută imperativ de art.133 alin.1
Cod procedură civilă – vătămarea fiind, astfel, prezumată.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite
excepția.
Anulează recursul
declarat de reclamantul K. W. împotriva deciziei nr.226 din 26 martie din 2001
a Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ
-, ca inform.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.