ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.03.2001

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2003

HOTĂRÂRE
26.03.2001
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)

La apelul

nominal s-a  prezentat intimatul-pârât I. D. personal, lipsă fiind celelalte

părți.

Procedura legal

îndeplinită.

S-a referit  de

către magistratul asistent că: recursul nu cuprinde semnătura recurentului, ci

numai a avocatului și că, pentru acest termen recurentul a fost legal citat cu

mențiunea complinirii acestei nereguli procedurale în considerarea dispozițiilor

art.133 alin.2 Cod procedură civilă, sub sancțiunea prevăzută de alin.1 din

menționatul text legal, obligație căreia nu s-a conformat, după care, Curtea,

invocă, din oficiu excepția nulității cererii de recurs și acordă cuvântul

părții prezente pe această excepție.

Intimatul

prezent lasă soluția la aprecierea instanței de judecată după care, Curtea

reține pricina spre soluționare pe excepția invocată.

C U

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr.1634, pronunțată la data de 31 octombrie 2000, în dosarul

nr.485/1998, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamantul W. K.împotriva

pârâților D. N., B. N. și SC”R. K.” SRL, prin care a solicitat să se constate

dreptul său de proprietate asupra microbuzului marca P.K.V. K M. B. Tip 208 D;

obligarea pârâților „a consfinți la scoaterea din patrimoniul societății”  a

acestui bun, și obligarea pârâtului D. I. la îndeplinirea cuvenitelor

formalități în acest scop.

Apelul formulat

de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Secția

Comercială și de Contencios Administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr.226, pronunțată la data de 26 martie 2001 în dosarul

nr.707/2001.

Împotriva

deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelantul reclamant invocând în

susținerea acestei cereri dispozițiile art.304 pct.9, pct.10 și pct.11 Cod

procedură civilă.

Analizând

regularitatea cererii de recurs în raport cu prevederile codului de procedură

civilă se constată că această cerere nu poartă semnătura recurentului ci a unui

avocat, deși nu este făcută prin mandatar și nu este însoțită de procură, în

condițiile prevăzute de art.83 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă.

Cu toate că

recurentul a fost citat cu mențiunea de a semna recursul conform celor dispuse

de instanță prin încheierea din 30 octombrie 2002 (fila 20) în considerarea

prevederilor art.82 alin.1 raportat la art.133 alin.2 Cod procedură civilă și

pentru a înlătura orice incertitudine cu privire la manifestarea sa de voință,

în sensul de a sesiza instanța cu această cerere, acesta nu a transmis un

exemplar semnat al recursului până la termenul sorocit și nici nu s-a prezentat

în instanță spre a împlini această lipsă de care a fost încunoștiințat (fila

21).

Așa fiind, apreciind

refuzul recurentului de a semna recursul declarat în cauză conform cerințelor

legale, ca un abuz de drept procesual, Curtea va admite excepția invocată din

oficiu și va face aplicarea sancțiunii prevăzută imperativ de art.133 alin.1

Cod procedură civilă – vătămarea fiind, astfel, prezumată.

Admite

excepția.

Anulează  recursul

declarat de reclamantul K. W. împotriva deciziei  nr.226 din 26 martie din 2001

a Curții de Apel Alba Iulia -  Secția comercială și de contencios administrativ

-, ca inform.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.

Sursă