ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2004

Deliberând asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr.1058/20 decembrie 2000, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. D.T. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. V. S.R.L., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 21.345.625 lei despăgubiri civile, precum și la 1.282.648 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, în raport de probele administrate, prima instanță a reținut că, reclamanta a efectuat pentru pârâtă servicii reprezentând transport de balast în cantitate de 513 mc, pe care pârâta refuză să le plătească, astfel că în temeiul art.969, 1073 C. civ., pârâta trebuie ținută să răspundă față de reclamantă cu plata contravalorii transporturilor efectuate.

Capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere a fost respins, cu motivarea că, raporturile contractuale între cele două părți s-au derulat în formă simplificată și că de asemenea, reclamanta nu a dovedit întinderea penalităților. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și timbrat pârâta, criticând soluția dată de tribunal nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că, în mod greșit primă instanță a admis acțiunea reclamantei și obligat pe pârâtă să plătească contravaloarea transporturilor pretinse, atâta timp cât între părți nu s-a perfectat vreo relație contractuală nici cel puțin în formă simplificată.

Înțelegerea perfectată între cele două părți a fost în sensul ca reclamanta a efectuat transporturi într-o perioadă de probă, dar pe cheltuiala sa, fără implicarea răspunderii pârâtei. Soluția primei instanțe este nelegală și pentru aceea că, instanța a obligat pe pârâtă la un anumit preț, justificând soluția prin modalitatea practicată de alte societăți, ceea ce este incorect, impunându-se desființarea soluției și pe fond respingerea acțiunii. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ prin decizia nr. 356/A din 04 mai 2001 a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că între părți, raporturile contractuale s-au derulat în formă simplificată, reclamanta efectuând transporturi pentru pârâtă, împrejurare dovedită, astfel încât soluția tribunalului este legală și temeinică.

În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, criticând soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că în cauză prestațiile efectuate nu întrunesc condițiile existenței unui raport contractual în formă simplificată aceste prestații fiind de probă iar în final, părțile nu au mai perfectat un contract de colaborare. A mai susținut recurenta că adresa prin care a răspuns la notificare, a fost interpretată greșit, în sensul că nu a propus o modalitate de plată, ci, și-a exprimat părerea privind disponibilitatea de a acoperi carburantul folosit pentru perioada de probă – și, pe cale de consecință recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în fond respingerea acțiunii reclamantei, precizând că în cauză nu există contract și nici răspundere contractuală, cu consecința obligării pârâtei la plata transporturilor.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor de la dosar, Curtea constată că între părți au existat raporturi comerciale, reclamanta efectuând transporturi cu autobasculante de 16 tone, proprietatea acesteia, în beneficiul pârâtei, așa cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii, avize ce sunt semnate și însușite de societatea pârâtă. Este adevărat că factura nr.0385697/30 iunie 2000 emisă de reclamantă, reprezentând contravaloarea transportului exectuat, este refuzată la plată, însă această împrejurare nu echivalează cu susținerea recurentei că nu s-ar fi executat transporturile de către reclamantă, ci, mai degrabă atestă reaua-credință a pârâtei prin neplata debitului datorat, ca urmare a transporturilor efectuate de reclamantă.

În cauză, reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor precum și dovada serviciilor efectuate în baza raporturilor comerciale existente, cu consecința suportării de către pârâtă a contravalorii transporturilor în modalitățile de plată convenite. Față de considerentele expuse, susținerea recurentei referitoare la răspunsul dat la notificarea reclamantei, apare nerelevantă întrucât art. 1073 din C. civ., prevede expres că „creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are drept la dezdăunări”, așa cum legal și temeinic a reținut instanța de apel. În consecință, Curtea constată recursul pârâtei nefondat și se va da o decizie în acest sens. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. V. S.R.L. împotriva deciziei nr.356 din 4 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 februarie 2004.