ÎCCJ, decizie (scj.ro #83543)

Raporturi contractuale în formă simplificată. Obligație de plată a contravalorii prestațiilor executate C. civ., art. 1073 În situația existenței raporturilor contractuale în formă simplificată, pârâta este ținută să răspundă față de reclamantă cu plata contravalorii prestațiilor efectuate, fiind aplicabil art. 1073 C.civ., conform căruia “creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, are drept la dezdăunări”. (Secția comercială ,decizia nr.594 din 17 februarie 2004) Prin sentința civilă nr.1058 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. D T S.R.L. Alba Iulia împotriva pârâtei S.C. V S.R.L. Alba Iulia, care a fost obligată să plătească despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, în raport cu probele administrate, prima instanță a reținut că reclamanta a efectuat pentru pârâtă servicii reprezentând transport de balast, pe care pârâta a refuzat să le plătească, astfel că în temeiul art.969, 1073 C. civ., pârâta trebuie ținută să răspundă față de reclamantă cu plata contravalorii transporturilor efectuate. Capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere a fost respins, cu motivarea că raporturile contractuale între cele două părți s-au derulat în formă simplificată și reclamanta nu a dovedit întinderea penalităților. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, susținând că, în mod greșit, primă instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească contravaloarea transporturilor efectuate, deși între părți nu s-a perfectat vreo relație contractuală, nici în formă simplificată.

A mai susținut că înțelegerea perfectată între cele două părți a fost în sensul că reclamanta a efectuat transporturi într-o perioadă de probă, dar pe cheltuiala sa, fără implicarea răspunderii pârâtei. Soluția primei instanțe este nelegală și pentru că instanța a obligat pe pârâtă la un anumit preț, justificând soluția prin modalitatea practicată de alte societăți, ceea ce este incorect. Curtea de Apel Alba Iulia, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.356/A din 4 mai 2001, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat, reținând că între părți raporturile contractuale s-au derulat în formă simplificată, reclamanta efectuând transporturi pentru pârâtă, împrejurare dovedită, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Pârâta a declarat recurs, susținând că în cauză prestațiile efectuate nu întrunesc condițiile existenței unui raport contractual în formă simplificată, că prestațiile au fost de probă iar, în final, părțile nu au mai perfectat un contract de colaborare. A mai susținut pârâta că adresa prin care a răspuns la notificare, a fost interpretată greșit, că nu a propus o modalitate de plată, ci, și-a exprimat doar o părere cu privire la disponibilitatea de a acoperi carburantul folosit pentru perioada de probă, așa că a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în fond , respingerea acțiunii precizând că în cauză nu există contract și nici răspundere contractuală, cu consecința obligării pârâtei la plata transporturilor.

Recursul este nefondat. Din examinarea actelor de la dosar, Curtea a constatat că între părți au existat raporturi comerciale, reclamanta efectuând transporturi cu autobasculante, proprietatea acesteia, în beneficiul pârâtei, așa cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii, avize ce sunt semnate și însușite de societatea pârâtă. Este adevărat că factura din 30 iunie 2000 emisă de reclamantă, reprezentând contravaloarea transportului exectuat, este refuzată la plată, însă această împrejurare nu echivalează cu susținerea pârâtei că nu s-ar fi executat transporturile de către reclamantă, ci, mai degrabă atestă reaua sa credință, prin neplata debitului datorat. În cauză, reclamanta a făcut dovada serviciilor efectuate în baza raporturilor comerciale existente, cu consecința suportării de către pârâtă a contravalorii transporturilor în modalitățile de plată convenite.

Față de considerentele expuse, susținerea pârâtei, referitoare la răspunsul dat la notificarea reclamantei, apare nerelevantă, întrucât art.1073 C.civ. prevede expres „creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are drept la dezdăunări”, așa cum legal și temeinic a reținut instanța de apel. În consecință, Curtea a respins recursul pârâtei ca nefondat.