ÎCCJ, decizie (scj.ro #83543)

Raporturi contractuale în formă simplificată.

Obligație de plată a contravalorii   prestațiilor  executate

C. civ., art. 1073

În situația

existenței raporturilor contractuale în formă simplificată, pârâta este ținută

să răspundă față de reclamantă cu plata contravalorii  prestațiilor

efectuate, fiind aplicabil art. 1073 C.civ., conform căruia “creditorul este în

drept a dobândi  îndeplinirea  exactă a obligației  și

în  caz  contrar, are  drept  la  dezdăunări”.

(Secția

comercială ,decizia nr.594 din 17 februarie 2004)

Prin sentința civilă nr.1058

din 20 decembrie 2000, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea reclamantei

S.C. D T S.R.L. Alba Iulia împotriva pârâtei S.C. V S.R.L. Alba Iulia, care a

fost obligată să  plătească  despăgubiri

civile.

Pentru a hotărî astfel, în raport cu probele

administrate, prima instanță a reținut că reclamanta a efectuat pentru pârâtă

servicii reprezentând transport de balast, pe care pârâta a refuzat să le

plătească, astfel că în temeiul art.969, 1073 C. civ., pârâta trebuie ținută să

răspundă față de reclamantă cu plata contravalorii transporturilor efectuate.

Capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere a fost respins, cu

motivarea că raporturile contractuale între cele două părți s-au derulat în

formă simplificată  și  reclamanta  nu a dovedit

întinderea  penalităților.

Împotriva  acestei sentințe pârâta  a declarat apel,  susținând

că, în mod greșit, primă instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o

pe pârâtă să plătească contravaloarea transporturilor efectuate, deși între

părți nu s-a perfectat vreo relație contractuală, nici  în formă

simplificată.

A mai susținut că

înțelegerea perfectată între cele două părți a fost în sensul că

reclamanta a efectuat transporturi  într-o  perioadă de probă, dar pe

cheltuiala sa, fără  implicarea  răspunderii pârâtei.

Soluția primei instanțe  este nelegală și  pentru că instanța  a

obligat pe pârâtă la un anumit preț, justificând soluția prin modalitatea

practicată de alte societăți, ceea ce este incorect.

Curtea de Apel Alba

Iulia, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.356/A

din 4  mai 2001, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat,

reținând că  între părți raporturile contractuale s-au derulat în formă

simplificată, reclamanta efectuând transporturi pentru pârâtă, împrejurare

dovedită,  soluția primei instanțe  fiind legală și temeinică.

Pârâta a declarat recurs, susținând că în cauză prestațiile efectuate nu

întrunesc condițiile existenței unui raport contractual în formă simplificată,

că prestațiile au fost de probă iar, în final, părțile nu au mai perfectat un

contract de colaborare.

A mai susținut pârâta că adresa prin care a răspuns la notificare, a fost

interpretată greșit, că nu a propus o modalitate de plată, ci, și-a exprimat

doar o părere cu  privire la  disponibilitatea de a acoperi

carburantul folosit pentru perioada de probă,  așa că a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și,  în fond , respingerea

acțiunii precizând că în cauză  nu există contract și nici răspundere

contractuală, cu consecința obligării pârâtei la plata transporturilor.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor

de la dosar, Curtea a  constatat că între părți au existat raporturi

comerciale, reclamanta efectuând transporturi cu autobasculante, proprietatea

acesteia, în beneficiul pârâtei, așa  cum  rezultă  din

avizele  de însoțire a mărfii, avize ce sunt  semnate și însușite de

societatea pârâtă.

Este adevărat că

factura  din 30 iunie 2000 emisă de reclamantă, reprezentând

contravaloarea transportului exectuat, este refuzată la plată, însă această

împrejurare nu echivalează  cu susținerea pârâtei că nu s-ar fi executat

transporturile de către reclamantă, ci, mai degrabă atestă reaua sa credință,

prin neplata debitului datorat.

În cauză, reclamanta a făcut dovada serviciilor efectuate în baza raporturilor

comerciale existente, cu consecința suportării de către pârâtă a contravalorii

transporturilor în modalitățile de  plată  convenite.

Față de considerentele expuse, susținerea pârâtei, referitoare la răspunsul dat

la notificarea  reclamantei, apare nerelevantă,  întrucât art.1073

C.civ. prevede expres „creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a

obligației și în caz contrar are drept la dezdăunări”, așa cum legal și

temeinic a reținut instanța de apel.

În consecință, Curtea a respins  recursul pârâtei ca nefondat.