ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 21

mai 2002 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, inculpatul

G.I.D. a fost condamnat, după cum urmează:

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termenul de

încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

și art. 86

4

C. pen.

S-a dispus punerea în libertate a

inculpatului. S-a dedus arestarea preventivă de la 11 septembrie 2001 până la

data punerii în libertate efectivă a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri civile către Spitalul Județean Argeș, Spitalul Clinic de Urgență

Militar Central și către partea civilă N.G.

Prin actul de sesizare al instanței,

s-a reținut că la data de 1 august 2001, în jurul orelor 5,30, inculpatul

G.I.D. aflat în serviciul de gardă la Poligonul Valea Iașului, aparținând U.M.

01042 Curtea de Argeș. După ce a mânuit în mod imprudent armamentul din dotare

(un pistol mitralieră cal. 5,45), l-a dezasigurat, a armat și a apăsat pe

trăgaci, glontele rănindu-l pe soldatul N.T., aflat și el în serviciul de

gardă, într-un post învecinat.

După ce a realizat consecințele

actelor sale, inculpatul a fixat țeava pistolului în dreptul inimii și a apăsat

pe trăgaci cu intenția de a se sinucide.

La scurt timp, angajații militari

i-au transportat pe cei doi la spitale, pentru a li se acorda îngrijiri

medicale.

Victima N.T. a fost transportată la

Spitalul Militar Central București, unde datorită leziunilor produse prin

împușcare, astfel cum au fost statuate de actele medicale existente la dosar, a

decedat în dimineața zilei de 4 august 2001.

Pe baza probelor administrate la

urmărirea penală și pe timpul cercetării judecătorești, instanța a reținut că

inculpatul cu intenție a încălcat regulile serviciului de gardă atunci când s-a

deplasat la limita postului de santinelă și a stat de vorbă cu victima N.T.

Acțiunea de împușcare a fost comisă de inculpat din culpă, în sensul că a

prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el

nu se va produce.

Că inculpatul a prevăzut rezultatul

faptei sale, rezultă din împrejurarea că era militar în termen, instruit în

legătură cu modul în care se manevrează armamentul din dotare și știa că

nerespectarea regulilor impuse prin actele normative în vigoare, putea să aibă

consecințe grave pentru cei aflați în raza de acțiune a armei.

Inculpatul nu a acceptat producerea

rezultatului, aspect care rezultă din modul în care a fost comisă fapta și din

acțiunile ulterioare întreprinse. Chiar victima a declarat că inculpatul a fost

surprins de împușcătură și că realizând consecințele faptei lui a încercat să

se sinucidă prin împușcare.

A motivat instanța că intenția de

suicid nu a fost simulată de inculpat, întrucât acesta a fixat țeava pistolului

mitralieră în zona inimii și a apăsat pe trăgaci, condiții în care două gloanțe

l-a rănit. În plus cei doi militari erau prieteni și între ei nu au existat

divergențe înainte de incident.

A concluzionat instanța că toate

aceste elemente sunt de natură a reține că fapta care a condus la decesul

victimei a fost săvârșită de inculpat din culpă și nu cu intenție, așa cum s-a

reținut în actul de sesizare al instanței.

Și împrejurarea că imediat după

rănirea victimei, inculpatul a încercat să se sinucidă cu arma din dotare,

confirmă că acesta nu a acceptat producerea rezultatului.

Fapta inculpatului a fost încadrată

în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.,

dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. e) C. pen., cu care fusese sesizată

instanța, prin rechizitoriu.

La individualizarea pedepselor și a

modalității de executare a pedepsei rezultante, s-a avut în vedere pericolul

social al faptelor, poziția sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului

penal, că este tânăr, că se afla la prima încălcare a legii și că a avut un

comportament corespunzător anterior săvârșirii faptelor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la încadrarea

juridică reținută faptei comise de inculpat și a pedepsei aplicate atât sub

aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În condițiile în care inculpatul a

luat pistolul mitralieră de pe umăr, a îndreptat arma spre victima care se afla

la 2 m distanță, a dezasigurat-o, a armat și apoi a apăsat pe trăgaci,

configurează intenția, fie ea și indirectă, când a executat foc asupra victimei.

S-a solicitat admiterea apelului și

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat.

Curtea Militară de Apel prin decizia

nr. 10 din 6 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

A motivat instanța de apel că, în

raport de probele administrate, situația de fapt reținută de prima instanță

este corectă, iar încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat în

infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.,

este legală.

Modalitatea și împrejurările în care

a fost comisă fapta demonstrează că inculpatul nu a acționat cu intenție

indirectă, ci din culpă, pentru că a prevăzut rezultatul, posibil, letal al

faptei sale, dar nu l-a acceptat, ci a socotit, fără temei, că el nu se va

produce. În plus tentativa de suicid este dovada că inculpatul nu a manifestat

indiferență față de rezultatul faptei sale.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel,

criticându-le cu privire la încadrarea juridică reținută în sarcina

inculpatului, de ucidere din culpă, și schimbarea în infracțiunea de omor cu

care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu.

A motivat parchetul că, inculpatul a

efectuat, succesiv, 3 operațiuni cu arma, care, în mod indubitabil, aveau ca

finalitate declanșarea focului (a dezasigurat pistolul mitralieră, a armat și a

apăsat pe trăgaci).

Prin urmare, singura consecință

posibilă a manevrelor efectuate de inculpat asupra armei era declanșarea

focului și lansarea proiectilului, care în condițiile în care țeava era

îndreptată spre victimă, aflată la 2 m distanță, nu avea cum să o ocolească pe

aceasta.

Examinând recursul declarat de

parchet se constată următoarele:

În cauză au fost administrate toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate,

ceea ce a condus la reținerea unei situații de fapt corecte.

Încadrarea juridică dată faptei

săvârșite de inculpat este legală.

Pentru a stabili forma vinovăției cu

care inculpatul a acționat când a săvârșit fapta penală, este necesar să se

facă aprecierea tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente și posterioare

săvârșirii faptei.

În stabilirea vinovăției nu pot fi

luate în considerare numai elemente izolate, atâta timp cât există și alte

elemente din care poate fi dedusă adevărata poziție subiectivă a făptuitorului.

În cauză nu se contestă că victima

se afla în relații de prietenie cu inculpatul, aceasta deplasându-se spre

postul unde executa serviciul de santinelă inculpatul.

Probele administrate cu privire la

împrejurările în care a fost comisă fapta, confirmă concluzia instanței că,

inculpatul a avut o reprezentare greșită a realității, că arma nu a fost

încărcată cu muniție de război, când i-a fost predată la începerea serviciului

de gardă.

Poziția subiectivă cu care a

acționat inculpatul rezultă și din aceea că, fiind surprins de împușcarea

victimei și realizând consecințele faptei sale, a încercat să se sinucidă

imediat prin împușcare. În acest sens inculpatul a fixat țeava pistolului

mitralieră în zona inimii și a apăsat pe trăgaci, condiții în care două gloanțe

l-au rănit, producându-i leziunile constatate în certificatul medico-legal și

numai intervențiile chirurgicale de urgență ale medicilor au condus la salvarea

vieții acestuia.

În legătură cu acest aspect este

semnificativă și declarația victimei, dată în spital, care a relatat că,

imediat după împușcarea sa, reacția inculpatului a fost „Aoleu, ce am făcut ?

Mai bine mor și eu cu tine”.

Toate aceste împrejurări care

rezultă din probele administrate nu pot conduce la concluzia că inculpatul a

prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat

posibilitatea producerii lui.

Dimpotrivă, prin manevrele pe care

le-a făcut cu arma, neverificând că aceasta este încărcată, nu a prevăzut

rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Acestea sunt considerentele pentru

care încadrarea juridică dată faptei inculpatului de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., este corectă.

Recursul declarat de parchet nu este

fondat, urmând a fi respins în conformitate cu art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva

deciziei nr. 10 din 6 februarie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe

inculpatul G.I.D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.