ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 21 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, inculpatul G.I.D. a fost condamnat, după cum urmează: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.; - un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 86 3 și art. 86 4 C. pen. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului. S-a dedus arestarea preventivă de la 11 septembrie 2001 până la data punerii în libertate efectivă a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Județean Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central și către partea civilă N.G. Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut că la data de 1 august 2001, în jurul orelor 5,30, inculpatul G.I.D. aflat în serviciul de gardă la Poligonul Valea Iașului, aparținând U.M. 01042 Curtea de Argeș. După ce a mânuit în mod imprudent armamentul din dotare (un pistol mitralieră cal. 5,45), l-a dezasigurat, a armat și a apăsat pe trăgaci, glontele rănindu-l pe soldatul N.T., aflat și el în serviciul de gardă, într-un post învecinat.

După ce a realizat consecințele actelor sale, inculpatul a fixat țeava pistolului în dreptul inimii și a apăsat pe trăgaci cu intenția de a se sinucide. La scurt timp, angajații militari i-au transportat pe cei doi la spitale, pentru a li se acorda îngrijiri medicale. Victima N.T. a fost transportată la Spitalul Militar Central București, unde datorită leziunilor produse prin împușcare, astfel cum au fost statuate de actele medicale existente la dosar, a decedat în dimineața zilei de 4 august 2001. Pe baza probelor administrate la urmărirea penală și pe timpul cercetării judecătorești, instanța a reținut că inculpatul cu intenție a încălcat regulile serviciului de gardă atunci când s-a deplasat la limita postului de santinelă și a stat de vorbă cu victima N.T.

Acțiunea de împușcare a fost comisă de inculpat din culpă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultă din împrejurarea că era militar în termen, instruit în legătură cu modul în care se manevrează armamentul din dotare și știa că nerespectarea regulilor impuse prin actele normative în vigoare, putea să aibă consecințe grave pentru cei aflați în raza de acțiune a armei. Inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului, aspect care rezultă din modul în care a fost comisă fapta și din acțiunile ulterioare întreprinse. Chiar victima a declarat că inculpatul a fost surprins de împușcătură și că realizând consecințele faptei lui a încercat să se sinucidă prin împușcare.

A motivat instanța că intenția de suicid nu a fost simulată de inculpat, întrucât acesta a fixat țeava pistolului mitralieră în zona inimii și a apăsat pe trăgaci, condiții în care două gloanțe l-a rănit. În plus cei doi militari erau prieteni și între ei nu au existat divergențe înainte de incident. A concluzionat instanța că toate aceste elemente sunt de natură a reține că fapta care a condus la decesul victimei a fost săvârșită de inculpat din culpă și nu cu intenție, așa cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței. Și împrejurarea că imediat după rănirea victimei, inculpatul a încercat să se sinucidă cu arma din dotare, confirmă că acesta nu a acceptat producerea rezultatului.

Fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. e) C. pen., cu care fusese sesizată instanța, prin rechizitoriu. La individualizarea pedepselor și a modalității de executare a pedepsei rezultante, s-a avut în vedere pericolul social al faptelor, poziția sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, că este tânăr, că se afla la prima încălcare a legii și că a avut un comportament corespunzător anterior săvârșirii faptelor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la încadrarea juridică reținută faptei comise de inculpat și a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În condițiile în care inculpatul a luat pistolul mitralieră de pe umăr, a îndreptat arma spre victima care se afla la 2 m distanță, a dezasigurat-o, a armat și apoi a apăsat pe trăgaci, configurează intenția, fie ea și indirectă, când a executat foc asupra victimei. S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat. Curtea Militară de Apel prin decizia nr. 10 din 6 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial. A motivat instanța de apel că, în raport de probele administrate, situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, iar încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., este legală.

Modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta demonstrează că inculpatul nu a acționat cu intenție indirectă, ci din culpă, pentru că a prevăzut rezultatul, posibil, letal al faptei sale, dar nu l-a acceptat, ci a socotit, fără temei, că el nu se va produce. În plus tentativa de suicid este dovada că inculpatul nu a manifestat indiferență față de rezultatul faptei sale. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticându-le cu privire la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului, de ucidere din culpă, și schimbarea în infracțiunea de omor cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu. A motivat parchetul că, inculpatul a efectuat, succesiv, 3 operațiuni cu arma, care, în mod indubitabil, aveau ca finalitate declanșarea focului (a dezasigurat pistolul mitralieră, a armat și a apăsat pe trăgaci).

Prin urmare, singura consecință posibilă a manevrelor efectuate de inculpat asupra armei era declanșarea focului și lansarea proiectilului, care în condițiile în care țeava era îndreptată spre victimă, aflată la 2 m distanță, nu avea cum să o ocolească pe aceasta. Examinând recursul declarat de parchet se constată următoarele: În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, ceea ce a condus la reținerea unei situații de fapt corecte. Încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este legală. Pentru a stabili forma vinovăției cu care inculpatul a acționat când a săvârșit fapta penală, este necesar să se facă aprecierea tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii faptei.

În stabilirea vinovăției nu pot fi luate în considerare numai elemente izolate, atâta timp cât există și alte elemente din care poate fi dedusă adevărata poziție subiectivă a făptuitorului. În cauză nu se contestă că victima se afla în relații de prietenie cu inculpatul, aceasta deplasându-se spre postul unde executa serviciul de santinelă inculpatul. Probele administrate cu privire la împrejurările în care a fost comisă fapta, confirmă concluzia instanței că, inculpatul a avut o reprezentare greșită a realității, că arma nu a fost încărcată cu muniție de război, când i-a fost predată la începerea serviciului de gardă. Poziția subiectivă cu care a acționat inculpatul rezultă și din aceea că, fiind surprins de împușcarea victimei și realizând consecințele faptei sale, a încercat să se sinucidă imediat prin împușcare.

În acest sens inculpatul a fixat țeava pistolului mitralieră în zona inimii și a apăsat pe trăgaci, condiții în care două gloanțe l-au rănit, producându-i leziunile constatate în certificatul medico-legal și numai intervențiile chirurgicale de urgență ale medicilor au condus la salvarea vieții acestuia. În legătură cu acest aspect este semnificativă și declarația victimei, dată în spital, care a relatat că, imediat după împușcarea sa, reacția inculpatului a fost „Aoleu, ce am făcut ? Mai bine mor și eu cu tine”. Toate aceste împrejurări care rezultă din probele administrate nu pot conduce la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Dimpotrivă, prin manevrele pe care le-a făcut cu arma, neverificând că aceasta este încărcată, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Acestea sunt considerentele pentru care încadrarea juridică dată faptei inculpatului de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., este corectă. Recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 10 din 6 februarie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul G.I.D. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.