ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Ședința publică din 18  februarie 2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr.547 din 11 septembrie

2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.

S-au

prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat P.V., apărător ales

și intimatul inculpat L.V., asistat de avocat D.C., apărător desemnat din

oficiu.

A

lipsit intimata parte civilă, pentru apărarea căreia s-a prezentat avocat

Nicolae Șaim, apărător ales.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au

fost formulate în scris.

Apărătorul

părții civile a lăsat la aprecierea instanței soluțiile privind recursul

inculpatului și recursul Parchetului.

Apărătorul

recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului inculpatului și

menținerea soluției pronunțate de Curtea de Apel privind cuantumul pedepsei, a

solicitat respingerea recursului Parchetului.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat.

Apărătorul

intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului, ca

nefondat.

Inculpatul

recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.

Intimatul

inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului Parchetului.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.206 din 12 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București –

Secția I penală, în baza art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu

aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 lit.c raportat la art.76 lit.b Cod

penal, a fost condamnat inculpatul D.G.  la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.279 alin.3 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal

și art.74 lit.c raportat la art.76 lit.b Cod penal a mai fost condamnat același

inculpat la 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 6

luni închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București și s-a

dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în speță, astfel

că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art.71-64 Cod penal.

În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea

pedepsei principale.

S-a dedus prevenția inculpatului de la 22 iulie 1999 la 12

martie 2002 și s-a menținut starea de arest.

S-a făcut aplicarea art.113 Cod penal și a fost obligat

inculpatul la tratament medical, până la însănătoșire.

În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea

pistolului – corp delict – și a muniției aferente.

Prin aceeași sentință penală, în baza art.264 Cod penal a fost

condamnat și inculpatul L.V. la 3 luni închisoare.

În

baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a constatat că partea vătămată V.M.C. nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de

2.556.687 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul

Universitar și 23.363.331 lei, cu același titlu, către partea civilă Spitalul

„Maria Nasta”.

Au mai fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt

următoarea situație :

În ziua de 21 iulie 1999, în jurul orei 13,00, în baza unei

rezoluții infracționale spontane, inculpatul D.G., folosind o armă militară cu

glonț, deținută ilegal, aflându-se în autoturismul inculpatului L.V., l-a

împușcat în zona hemitoracelui stâng pe numitul V.M.C., în timp ce acesta era

de serviciu la puncul Mc' „D.D.”

După comiterea faptei, inculpatul L.V. a pus în mișcare

autoturismul, îndepărtându-se de la locul faptei, asigurând în acest fel

scăparea inculpatului D.G.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de

pe lângă Tribunalul București și partea civilă V.M.C.

Prin apelul Parchetului a fost criticată hotărârea fondului

pentru nelegalitatea soluționării laturii civile și netemeinicia pedepselor

aplicate, privitor la cuantum pentru inculpatul D.G. și respectiv sub aspectul

modalității de executare pentru inculpatul L.V. În acest sens, s-a învederat că

partea vătămată V.M.C., în fața instanței de judecată, la primul termen, cu

procedură completă și părțile asistate de apărători, respectiv la 9 mai 2000, a

depus o cerere de constituire de parte civilă (fila 31-32 dosar fond), pentru

suma de 36.600.000 lei despăgubiri materiale și 300.000.000 lei daune morale,

respectându-se în acest fel dispozițiile art.15 alin.2 Cod procedură penală. În

ce privește cel de-al doilea motiv de apel, s-a arătat că prima instanță a

aplicat greșit art.80 Cod penal, deoarece s-a ținut seama în cauză numai de

circumstanțele atenuante, ignorându-se inexplicabil circumstanțele agravante

și, astfel s-a coborât nejustificat pedeapsa aplicată inculpatului D.G. sub

minimul special prevăzut de lege și s-a aplicat art.81-82 Cod penal pentru

pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul L.V.

Apelantul – parte civilă V.M.C. a criticat sentința penală

pentru nelegalitate, învederând că s-a constituit parte civilă, în fața

instanței de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, potrivit

dispozițiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală și, în consecință, constatarea

primei instanțe că nu s-a constituit parte civilă, este lovită de nulitate.

Curtea a examinat cauza în raport cu temeiurile invocate în cele

două apeluri și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit

dispozițiilor art. 371 alin.2 Cod procedură penală.

Înainte de închiderea dezbaterilor, partea civilă V.M.C. a

declarat că își retrage apelul, întrucât a fost despăgubit de inculpați la

acest termen de judecată a apelurilor.

Curtea

de Apel București, Secția I penală prin decizia penală nr.547 din 11 septembrie

2002 a admis apelul declarat de Parchet și a desființat hotărârea atacată numai

cu privire la inculpatul D.G. dispunând majorarea pedepsei aplicate de la 2 ani

și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

Menținând

revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București, a

constatat că inculpatul are de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.

A

motivat instanța de apel că în cauză au fost administrate toate probele

necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-a reținut corect starea de fapt

și vinovăția inculpaților.

Instanța de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor

săvârșite de inculpați, în infracțiunile prevăzute de art.20 raportat la

art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și  prevăzute

de art.279 alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru

inculpatul D.G. și respectiv prevăzute de art.264 Cod penal, pentru inculpatul L.V.

În procesul de individualizare a pedepselor, prima instanță a

aplicat corespunzător criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, în

ceea ce-l privește pe inculpatul L.V., a cărui pedeapsă și mod de executare

asigură reeducarea acestuia.

Referitor la inculpatul D.G., deși s-au reținut în mod judicios,

în favoarea acestuia, circumstanțe atenuante, la stabilirea pedepsei, instanța

de fond nu a ținut seama și de circumstanțele agravante și nici de starea de

recidivă postcondamnatorie a acestuia. Nu poate fi ignorat faptul că, folosirea

unei arme militare cu glonț reprezintă un mijloc de vădit pericol public.

Față de aceste considerente, rezultă că prima instanță a făcut o

greșită aplicare a prevederilor art.80 Cod penal, față de care se impune

majorarea pedepsei aplicată inculpatului D.G., pentru infracțiunea prevăzută de

art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, de la 2 ani și 6 luni

închisoare, la 4 ani închisoare, în condițiile menținerii aplicării

dispozițiilor art.74-76 Cod penal.

Numai o astfel de pedeapsă poate asigura realizarea scopului

preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal, față de ușurința cu care

inculpatul a atentat la viața unui tânăr, folosind un mijloc ce prezintă

pericol public, la care se va adăuga pedeapsa de 2 ani închisoare, urmare a

aplicării dispozițiilor art.83 Cod penal, urmând să execute, în final, 6 ani

închisoare.

Împotriva

acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpatul D.G.

Parchetul

a criticat hotărârea instanței de apel pentru :

-

reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului D.G.;

-

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților D.G. și L.V.;

-

individualizarea greșită a modalității de executare a pedepsei aplicată

inculpatului L.V.;

-

omisiunea de a deduce pentru inculpatul D.G. perioada arestării preventive.

Inculpatul

D.G. prin recursul declarat a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Examinând recursurile declarate, se constată următoarele :

Nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante pentru

inculpatul D.G. care este recidivist, săvârșind infracțiunea de tentativă de

omor împotriva părții vătămate prin folosirea armei cu glonț pe care o deținea

nelegal, împușcând victima pe care nu o cunoștea, fără nici o motivare, fapta

sa în astfel de împrejurări prezentând un pericol social sporit.

Se constată că primul motiv de recurs al Parchetului este

fondat, urmând      a  casa  hotărârile  atacate  cu  privire  la reținerea de

circumstanțe atenuante pentru inculpatul D.G., dispunând înlăturarea acestora.

Pe cale de consecință se va dispune majorarea pedepselor pentru

infracțiunile reținute, tentativă la omor calificat și nerespectarea armelor și

munițiilor, într-un cuantum care să asigure finalitatea preventivă și educativă

a pedepsei.

Se va menține revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a

Judecătoriei Sector 1 București, dispunând executarea acesteia, alături de

pedeapsa rezultantă.

Motivul de recurs al Parchetului care vizează greșita

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului L.V. și a modalității de

executare dispuse, nu este întemeiat.

În raport de pericolul social al faptei, a împrejurărilor în

care a fost comisă, inculpatul L.V. fiind conducătorul autoturismului în care

se afla D.G. și care surprins la rândul său de fapta inculpatului, a plecat cu

autoturismul imediat, asigurându-i acestuia scăparea, instanța de fond având în

vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal inclusiv datele ce

caracterizează persoana inculpatului cu o conduită procesuală de regret a

faptei, a făcut o individualizare judicioasă atât sub aspectul cuantumului cât

și a modalității de executare a pedepsei.

În legătură cu arestarea preventivă a inculpatului D.G., aceasta

va fi dedusă din pedeapsa finală aplicată de la 22 iulie 1999 la zi.

Recursul

declarat de Parchet va fi admis în conformitate cu art.385

15

pct.2

lit.d din Codul de procedură penală în sensul celor reținute.

Cu

privire la recursul declarat de inculpatul D.G. prin care a solicitat reducerea

pedepsei, pentru argumentele reținute la analiza primului motiv de recurs al

Parchetului, va fi respins ca nefondat.

Recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr.547 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București –Secția I

Penală, privind pe inculpații

D.G.

și

L.V.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.206 din 12 martie 2002 a Tribunalului

București –Secția I Penală cu privire la individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului D.G.

Înlătură

aplicarea art.74 lit.c, 76 Cod penal și 34 lit.b Cod penal.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de:

-

4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 –

175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;

- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.279

alin.3 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Majorează

pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat

la art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 4

ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.279 alin.3 lit.a, cu

aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art.33 lit.a, 34

lit.b Cod penal, contopește pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.

Menține

revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1

București, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final,

inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b din Codul penal.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

D.G.

împotriva aceleiași decizii.

Deduce

din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 iulie 1999 până la 18

februarie 2003.

Obligă

recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.