ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3818/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din 17

februarie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul D.A.I. în baza

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 380.000 lei.

S-a luat act că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 14 octombrie 2002, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în

intersecția străzilor Costache Marinescu și Eugen Lovinescu din București,

inculpatul D.A.I., însoțit de mai mulți prieteni, a acostat-o pe partea

vătămată I.I., pe care o cunoștea de circa 2 luni, luându-i suma de 20.000 lei.

Fiind refuzat, inculpatul i-a smuls

părții vătămate mapa din mâini și, fiind atenționat de cel vătămat că are în

aceasta suma de 380.000 lei și acte, a sustras suma, aruncând apoi mapa pe jos.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 214 din 26

martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului ca

nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este corect individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris și nesusținut oral de

recurent, care, deși legal citat și în stare de libertate, nu s-a prezentat la

judecată. Apărătorul desemnat din oficiu a cerut reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut pe cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și

examinat în raport și de cazurile de casare care, potrivit legii, se iau în

considerare din oficiu, nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect

reținută și rezultă din mijloacele de probă legal administrate în cursul

procesului.

Este, astfel, edificatoare asupra

împrejurărilor săvârșirii tâlhăriei, declarația martorului D.M.L., care

precizează că, după ce a fost refuzat să-i dea 20.000 lei, inculpatul a început

să tragă de mapa aflată în mâinile părții vătămate și cu toată opoziția

acesteia, a reușit să i-o smulgă, după care a sustras din interior suma de

bani, aruncând-o.

În timpul încercării de smulgere

partea vătămată l-a avertizat pe inculpat că are în mapă suma de 380.000 lei.

În acest context, susținerile

inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi consimțit să-i dea suma de

bani pe care o avea în mapă, sunt nesincere, necoroborându-se cu alte probe. Dimpotrivă,

martorul R.L.B. arată că a auzit-o pe partea vătămată afirmând că merge să

sesizeze poliția, întrucât i s-a furat o mapă și, privind în jur, a văzut mapa

pe jos, ridicând-o și remițând-o proprietarului.

Încadrarea juridică dată faptei este

legală.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atât cele privitoare

la gradul de pericol social al infracțiunii și împrejurările săvârșirii

acesteia, cât și cele privind persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente

penale însă sancționat administrativ conform art. 18

1

C. pen. și

art. 91 C. pen., pentru două fapte de furt comise în anii 2000 și 2001.

Reducerea pedepsei, aplicată la

nivelul minimului legal special, nu se justifică, aceasta, așa cum a fost individualizată,

fiind necesară realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale

sancțiunii și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, recursul

inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A.I. împotriva deciziei penale nr. 214 din 26 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.