ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2003

HOTĂRÂRE
22.01.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

D E C

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței penale nr.62 din 8 iulie 1997 a Tribunalului Gorj și deciziei penale

nr.233 din 4 mai 1998 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.C.I..

S-a prezentat intimatul inculpat, arestat, asistat de avocat B.G.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs solicitând

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și, pe fond, înlăturarea

dispozițiilor art.37 Cod penal și a dispozițiilor art.83 Cod penal.

Apărătorul intimatului inculpat a solicitat admiterea recursului

în anulare și reducerea pedepsei în condițiile reținerii art.73 lit.b Cod

penal.

Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la

aprecierea instanței.

Asupra recursului în anulare  de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.62 din 8 iulie 1997 a Tribunalului Gorj

a fost condamnat inculpatul A.C.I., la 22 de ani închisoare și 5 ani

interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prevăzută de art.174, 175 lit.i

Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2819

din  13  decembrie  1995   a  Judecătoriei Tg.Cărbunești  și  a dispus

executarea alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute,

în total, 22 ani și 6 luni închisoare.

De

asemenea, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a scăzut

timpul executat de la 30 decembrie 1996.

În

fapt, pe baza probelor administrate, s-a reținut că, la 30 decembrie 1996, pe

fondul consumului de alcool, inculpatul a aplicat lui H.N.L. o lovitură de

cuțit în zona hemitoracelui stâng care i-a provocat decesul.

Curtea

de Apel Craiova prin decizia penală nr.233 din 4 mai 1998 a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Hotărârea

instanței de apel a rămas definitivă prin nerecurare.

Împotriva

hotărârilor de mai sus s-a declarat recurs în anulare susținându-se în

considerente următoarele:

-

reținerea unei greșite încadrări juridice prin aplicarea dispozițiilor art.37

lit.a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie;

-

greșita aplicare a legii de către instanțe prin revocarea suspendării

condiționate a pedepsei anterioare de 6 luni închisoare, în cauză neavând

aplicare dispozițiile art.83 Cod penal, deoarece printr-o altă hotărâre,

Judecătoria Cărbunești a dispus anularea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art.409 Cod procedură penală și a art.410

alin.1, partea I, pct.7 și 7

1

, teza a II-a Cod procedură penală.

În

raport cu aceleași prevederi  legale se vor examina hotărârile atacate,

constatându-se că recursul în anulare este fondat.

Este

adevărat că, potrivit art.38 alin.1 lit.a Cod penal,  la stabilirea stării de

recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privind infracțiuni

săvârșite în timpul minorității.

Or,

din actele dosarului, respectiv fișa de antecedente  rezultă că inculpatul A.C.I.

a fost condamnat succesiv de Judecătoria Cărbunești prin sentința penală

nr.2819 din 13 decembrie 1994 la 6 luni închisoare în condițiile art.81 Cod

penal și prin sentința penală nr.2033 din 13 noiembrie 1996, la 10 luni

închisoare și respectiv, 150.000 de lei amendă pentru infracțiunile de furt

calificat și furt simplu, fapte comise ca minor.

În

aceste condiții instanțele nu mai puteau reține în încadrarea juridică starea

de recidivă a inculpatului, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal  deoarece

contraveneau dispozițiilor art.38 alin.1 lit.a Cod penal.

Acesta

este un prim motiv pentru care recursul în anulare este fondat și se va admite.

Având

în vedere că prin admiterea recursului în anulare și casarea în parte a

hotărârilor se vor înlătura prevederile art.37 lit.a Cod penal din încadrarea

juridică a faptei prevăzută de art.174, 175 lit.i Cod penal se va proceda și la

o reducere corespunzătoare a pedepsei principale aplicate acestui inculpat.

Pe de altă parte,

recursul în anulare este fondat și în ce privește greșita aplicare a

dispozițiilor art.83 Cod penal în ce privește pedeapsa de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală 2819 din 13 decembrie 1994 de Judecătoria

Tg.Cărbunești.

În

realitate, pentru aceiași pedeapsă de 6 luni închisoare se dispusese prin

sentința penală nr.2033 din 13 noiembrie 1996 de către Judecătoria

Tg.Cărbunești anularea suspendării, în condițiile art.85 Cod penal, pedeapsa de

6 luni fiind contopită potrivit acestor reguli în pedeapsa de 10 luni, pedeapsă

ce urma a fi executată de inculpat.

Hotărârea

de mai sus a rămas definitivă prin neapelare.

Așa

fiind, în mod greșit instanțele au  făcut în cauză aplicarea art.83 Cod penal

asupra suspendării condiționate a executării pentru aceiași pedeapsă și

totodată prin acest procedeu greșit a dispus ca inculpatul să execute în plus 6

luni închisoare, alături de pedeapsa aplicată.

Și

sub acest aspect recursul în anulare este fondat, astfel încât, potrivit

art.385

15

pct.2 lit.d Cod procedură penală combinat cu art.414

1

Cod procedură penală, se va admite, hotărârile  urmând a fi casate sub

aspectele discutate mai sus.

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.62 din 8 iulie 1997 a Tribunalului Gorj și deciziei penale nr.233 din 4 mai

1998 a Curții de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat A.C.I..

Casează

hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la greșita reținere a

dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal și aplicarea prevederilor art.83 Cod

penal.

Înlătură

dispozițiile art.37 lit.a Cod penal din încadrarea juridică a faptei

inculpatului (infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174, art.175

lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal) și reduce pedeapsa principală

aplicată inculpatului de la 22 de ani închisoare la 20 de ani închisoare,

menținând pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b Cod penal pe o durată de 5 ani.

Înlătură

aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr.2819 din 13 decembrie 1995 a Judecătoriei Tg.Cărbunești.

Compută

detenția executată de la 30 decembrie 1996 până la 22 ianuarie 2003.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2004
fracțiuni în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită și faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 409 din 28 martie 2003 a luat act de retragerea recursului declara
ÎCCJ 2003-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 797/2003
D E C I Z I A NR.797 DOSAR NR.3047/2002 S -a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.Ș. împotriva deciziei penale nr.148 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța. S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat V.F., a
ÎCCJ 2003-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2003
R O M Â N I A Decizia nr.491 Dosar nr.2894/2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.1146 din 22 octombrie 2002 a Curții
ÎCCJ 2004-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2004
2002, urmând a se constata că a rămas de executat un rest de 431 zile închisoare; - se constată că infracțiunea săvârșită la 31 mai 2002, pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare, prin sentința atacată, este concurentă cu
ÎCCJ 2006-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 437 din 30 noiembrie 2004 a Tribunalului Gorj, secția penală, a fost admisă sesizarea formulată de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Gor
Sursă