ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7399/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

25 iunie 2002, reclamantul U.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 179 din 9

decembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și obligarea pârâtei,

să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada

efectuării stagiului militar, în detașamente de muncă în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Prin sentința civilă nr. 244 din 2

septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 179 din 9 decembrie

2002, emisă de pârâtă și a obligat-o, să-i recunoască calitatea de beneficiar

al drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 19

aprilie 1953 – 25 decembrie 1955.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu mențiunile făcute în livretul militar al reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș, considerând-o nelegală și

netemeinică.

Recurenta a susținut că în mod eronat

prima instanță a admis acțiunea, având în vedere că din livretul militar al

petentului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară,

și nu la un detașament de muncă.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002

privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada

1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă.

În speță, pentru a beneficia de

drepturile stabilite în această lege reparatorie, reclamantul a făcut dovada,

în condițiile art. 6 alin. (2) din lege, prin livretul militar, că a efectuat

stagiul militar, în calitate de muncitor în cadrul U.M. 03499 Alba Iulia, în

perioada 19 aprilie 1953 – 25 decembrie 1955.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe durata stagiului militar în detașamente de muncă organizate

în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la acordarea

drepturilor solicitate.

În caz contrar, s-ar ajunge la

situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au

efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor

împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității

militare, beneficiază de un tratament diferit și evident, discriminatoriu.

Apreciind, deci, că prima instanță a

stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de

admisibilitate a cererii prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 309/2002, urmează a se respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 244 din 2 septembrie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.