ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2003

HOTĂRÂRE
31.01.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Secția comercială și de contencios administrativ

a Tribunalului Botoșani, prin sentința nr. 541 din 26 octombrie 2000 a respins

acțiunea reclamantei S.C. P. S.A., cu sediul în Dorohoi, prin care solicita a

se constata nulitatea absolută a protocolului de divizare nr. 3939 din 3

septembrie 1998 privind S.C. S. S.A., cu sediul în Dorohoi, semnat în urma

încheierii date de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului

Botoșani de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură cu sediul în

Botoșani, ambele chemate în proces, în calitate de pârâte, protocol prin care

prima pârâtă se diviza în S.C. S. S.A. și S.C. P. S.A.

În motivarea sentinței s-a reținut că înscrierea

mențiunilor în Registrul Comerțului Botoșani, s-a făcut cu respectarea

prevederilor Legii nr. 31/1990 și a Normelor Metodologice privind modul de

ținere a registrelor și de efectuare a înregistrărilor emise cu nr. P/608/1998

de Camera de Comerț și Industrie a României și cu nr. 773/1998 de Ministerul

Justiției.

S-a mai reținut că reclamanta nu a făcut nici

opoziție la încheierea judecătorului delegat și nici acțiune în anulare

împotriva hotărârii de divizare adoptată de adunarea generală.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 141 din 29 martie 2001 a

secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat

recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, se arată că nu a făcut opoziție împotriva

încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, pentru că a

pierdut termenul de 15 zile prevăzut de art. 60 din Legea nr. 31/1990,

încheierea nefiind publicată în Monitorul Oficial.

Nu a atacat hotărârea adunării generale pentru că

nici aceasta nu a fost publicată în Monitorul Oficial, dată de la care curge

termenul prevăzut de art. 62 din Legea nr. 31/1990, și cel prevăzut de art. 131

din aceeași lege.

Se mai susține că actul de divizare nu-i este

opozabil pentru că nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de art. 50 din Legea

nr. 31/1990.

În fine, nelegalitatea divizării mai este

susținută și pe împrejurarea că nu au fost depuse toate actele prevăzute de

art. 35 din Legea nr. 31/1990 odată cu cererea de înmatriculare, ca și pe

împrejurarea că aceasta s-a făcut fraudând interesele terțului creditor B.

Criticile nu sunt întemeiate.

Conform art. 60 din Legea nr. 31/1990,

încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau orice alte

înregistrări în registrul comerțului sunt supuse numai recursului, neexistând

obligația publicării încheierii în Monitorul Oficial.

Recurenta nu a făcut uz de această cale de atac,

așa încât nu poate formula criticile pe această cale, inclusiv cele privitoare

la nedepunerea actelor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 31/1990.

Opoziția la care se referă art. 61 din Legea nr.

31/1990 este o cale de atac ce este pusă la dispoziția terților și a altor

persoane prejudiciate prin hotărârile adunărilor generale, altele decât

acționarii, care au la dispoziție calea acțiunii în anulare prevăzută de art. 131

din Legea nr. 31/1990.

Acțiunea în anularea hotărârii adunării

generale, neexercitată de reclamantă, nu se confundă cu acțiunea împotriva unui

act subsecvent adunării, cum este protocolul de divizare ce face obiectul

acțiunii de față.

Art. 50 din Legea nr. 31/1990 la care face

trimitere recurenta privește inopozabilitatea față de terți, categorie în care

aceasta nu se înscrie.

În fine, prejudicierea terților dă posibilitatea

acestora să acționeze, cererea recurentei bazată pe un asemenea motiv fiind

lipsită de un interes propriu.

Față de toate cele de mai sus, recursul apare ca

nefondat urmând a fi respins ca atare conform art. 312 C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.C. P. S.A. Dorohoi împotriva deciziei nr. 141 din 29

martie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 31

ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 874 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Botoșani a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții D.M., Z.R.D. și H.D. și s-a
ÎCCJ 2005-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5884/2005
, F.L., P.C., T.E. au vândut, în indiviziune și în cote părți egale de câte 1/3, pârâților L.I., F.L.S. și P.C. acțiuni nominative deținute la SC C. SA Botoșani, fiind suficient consimțământul părților pentru transferul dreptului de proprie
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 105/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 296 pronunțată la 25 mai 2000 în dosarul nr. 201/2000 a respins
ÎCCJ 2004-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3461/2004
. Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1099 din 4 decembrie 2002, rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantei SC A.N. SA Botoșani, împotriva pârâtului O.O.G., pentru considerentul că,
ÎCCJ 2008-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1177/2008
Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 112 din 14 martie 2005, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclama
Sursă