ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5884/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 6 martie 2002, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.M., H.S., C.E., C.D., T.E., L.I., F.L.S. și P.C., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 5 octombrie 2000 de B.N.P. A.Ț., susținând că pârâții au devenit în mod ilegal acționari ai SC C. SA, punând stăpânire pe terenul care i se cuvine ca moștenitor al defuncților S.S., S.V. și S.M. și că vânzarea acțiunilor societăților comerciale se face prin intermediul bursei de valori mobiliare, iar vânzarea acțiunilor în cauză, fiind ale unei societăți agricole, trebuia făcută, potrivit O.U.G.

nr. 198/1999, prin unități stabilite de M.A. și F.P.S., după verificarea lor de către A.D.S. Prin sentința civilă nr. 4236 din 19 aprilie 2002, Judecătoria Botoșani admite excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ. Prin sentința nr. 869 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantului reținând că pârâții A.M., H.S., C.E., C.D., L.I., F.L., P.C., T.E. au vândut, în indiviziune și în cote părți egale de câte 1/3, pârâților L.I., F.L.S. și P.C. acțiuni nominative deținute la SC C. SA Botoșani, fiind suficient consimțământul părților pentru transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Recursul declarat de reclamant împotriva menționatei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 119 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, instanța de apel reținând că înstrăinarea acțiunilor prin act de vânzare-cumpărare s-a făcut în condițiile legii și că susținerile recurentului referitoare la modul de dobândire a acțiunilor și calitatea de acționari a pârâților nu sunt relevante, deoarece exced obiectul acțiunii introductive. Prin decizia nr. 317 din 12 iunie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 119 din 6 martie 2003 menționată mai sus.

Prin sentința nr. 1024 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondată cererea de revizuire introdusă de reclamant împotriva sentinței civile nr. 869 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Botoșani, secția comercială reținând, în acest sens, că încheierea nr. 195 din 18 martie 1999 a judecătorului delegat la O.R.C. Botoșani, prin care s-a dispus înscrierea mențiunii de divizare a SC C. SA Botoșani în cinci societăți comerciale nu poate fi calificat drept înscris nou îndeplinind condițiile care să fundamenteze invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și că divizarea societății nu are nici o consecință asupra validității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni a cărui nulitate a cerut-o reclamantul revizuient.

Prin decizia nr. 7 din 2 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul revizuient împotriva sentinței nr. 1024 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, reținând, pentru a decide astfel, că încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Botoșani nr. 195/1999 nu numai că nu întrunește condițiile de a fi înscris nou reținut de partea potrivnică și care nu putea fi înfățișat instanței, fiind un act public, dar conținutul său nu are relevanță în cauză, astfel ca soluția instanței de fond să fi depins de informațiile din acesta. Împotriva soluției instanței de apel și a instanței de fond, reclamantul formulează recurs procedând la relatarea situației de fapt fără a arăta motivele de drept pe care-și fundamentează cererea.

Examinând regularitatea declarării recursului, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile cerute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar considerentele de fapt invocate de recurent nu fac posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel fiind, cu aplicarea art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., raportat și la art. 303 alin. (1) și art. 306 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul revizuient P.A., urmează a fi sancționat cu nulitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.A., împotriva deciziei nr. 7 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 decembrie 2005.