ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5884/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5884/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată la 6 martie
2002, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.M., H.S., C.E.,
C.D., T.E., L.I., F.L.S. și P.C., constatarea nulității absolute a contractului
de vânzare cumpărare autentificat la 5 octombrie 2000 de B.N.P. A.Ț., susținând
că pârâții au devenit în mod ilegal acționari ai SC C. SA, punând stăpânire pe
terenul care i se cuvine ca moștenitor al defuncților S.S., S.V. și S.M. și că
vânzarea acțiunilor societăților comerciale se face prin intermediul bursei de
valori mobiliare, iar vânzarea acțiunilor în cauză, fiind ale unei societăți
agricole, trebuia făcută, potrivit O.U.G. nr. 198/1999, prin unități stabilite
de M.A. și F.P.S., după verificarea lor de către A.D.S.
Prin sentința civilă nr. 4236 din 19
aprilie 2002, Judecătoria Botoșani admite excepția de necompetență materială a
instanței invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios
administrativ.
Prin sentința nr. 869 din 24 octombrie
2002, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ,
respinge acțiunea reclamantului reținând că pârâții A.M., H.S., C.E., C.D., L.I.,
F.L., P.C., T.E. au vândut, în indiviziune și în cote părți egale de câte 1/3,
pârâților L.I., F.L.S. și P.C. acțiuni nominative deținute la SC C. SA
Botoșani, fiind suficient consimțământul părților pentru transferul dreptului
de proprietate asupra acțiunilor.
Recursul declarat de reclamant
împotriva menționatei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.
119 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, instanța de
apel reținând că înstrăinarea acțiunilor prin act de vânzare-cumpărare s-a
făcut în condițiile legii și că susținerile recurentului referitoare la modul
de dobândire a acțiunilor și calitatea de acționari a pârâților nu sunt
relevante, deoarece exced obiectul acțiunii introductive.
Prin decizia nr. 317 din 12 iunie
2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,
anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva
deciziei nr. 119 din 6 martie 2003 menționată mai sus.
Prin sentința nr. 1024 din 24
noiembrie 2004, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios
administrativ, respinge ca nefondată cererea de revizuire introdusă de
reclamant împotriva sentinței civile nr. 869 din 24 octombrie 2002 a
Tribunalului Botoșani, secția comercială reținând, în acest sens, că încheierea
nr. 195 din 18 martie 1999 a judecătorului delegat la O.R.C. Botoșani, prin
care s-a dispus înscrierea mențiunii de divizare a SC C. SA Botoșani în cinci
societăți comerciale nu poate fi calificat drept înscris nou îndeplinind
condițiile care să fundamenteze invocarea motivului de revizuire prevăzut de art.
322 pct. 5 C. proc. civ. și că divizarea societății nu are nici o consecință
asupra validității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni a cărui
nulitate a cerut-o reclamantul revizuient.
Prin decizia nr. 7 din 2 februarie
2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,
respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul revizuient împotriva
sentinței nr. 1024 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoșani, secția
comercială și de contencios administrativ, reținând, pentru a decide astfel, că
încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Botoșani nr. 195/1999 nu numai că nu
întrunește condițiile de a fi înscris nou reținut de partea potrivnică și care
nu putea fi înfățișat instanței, fiind un act public, dar conținutul său nu are
relevanță în cauză, astfel ca soluția instanței de fond să fi depins de
informațiile din acesta.
Împotriva soluției instanței de apel
și a instanței de fond, reclamantul formulează recurs procedând la relatarea
situației de fapt fără a arăta motivele de drept pe care-și fundamentează
cererea.
Examinând regularitatea declarării
recursului, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că cererea de recurs
nu îndeplinește condițiile cerute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art.
302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu
cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar
considerentele de fapt invocate de recurent nu fac posibilă încadrarea acestora
într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel fiind, cu aplicarea art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., raportat și la art. 303 alin. (1) și art. 306 C.
proc. civ., recursul declarat de reclamantul revizuient P.A., urmează a fi
sancționat cu nulitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de
reclamantul P.A., împotriva deciziei nr. 7 din 2 februarie 2005 a Curții de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 8 decembrie 2005.