ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4382/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2004, reclamantul M.C., a chemat în judecată pe pârâtul B.G., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare mobiliară și a contractului de concesiune din 12 august 2003. În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 30 iunie 2003 a vândut pârâtului 40 % din acțiunile deținute la SC M. SA, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat, contract pe care-l consideră nul de drept pentru neachitarea diferenței de sumă stipulată în conținutul acestuia. Se solicită de asemenea și anularea contractului de concesiune în care pârâtul are calitatea de concesionar pe motiv că aceasta a fost dobândit prin fals și uz de fals.

S-a formulat și o cerere de intervenție în interesul reclamantului S.A.U.C. Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 520 din 11 mai 2004 a respins ca nefondată atât acțiunea cât și cererea de intervenție. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că pârâtul a făcut dovada achitării în întregime a prețului acțiunilor cumpărate de la reclamant, iar în ce privește contractul de concesiune din 12 august 2003, intervenit între C.L.C.C. și pârâtul B.G., pentru concesionarea suprafeței de 7306 mp pe o durată de 49 ani, s-a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a cere constatarea nulității contractului, deoarece acesta nu este parte contractantă.

Împotriva acestei soluții a pronunțat apel reclamantul, arătând că nu a primit suma de 100.000 lei rămasă neachitată din prețul acțiunilor vândute pârâtului prin contractul de vânzare-cumpărare, situație în care se impune atât anularea contractului de vânzare-cumpărare cât și cel de concesiune care a avut la bază convenția inițială. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 195 din 4 octombrie 2004 a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că pârâtul-intimat a făcut dovada achitării diferenței de preț de 100.000 lei, a acțiunilor cumpărate și care reprezintă 40 % din acțiunile deținute de reclamantul apelant la SC M. SA Copălău, fapt ce rezultă din recipisa de la 18 august 2003 și din notificarea executorului judecătoresc.

De asemenea a fost menținută soluția privind lipsa calității procesuale active de a cere anularea contractului de concesiune, atâta timp cât reclamantul-apelant nu este parte contractantă. Cu petițiile înregistrate la data de 9 noiembrie 2004 și respectiv 17 noiembrie 2004 au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel reclamantul M.C. și SC M. SA, prin administrator C.C. Recurentul M.C. critică soluția pronunțată, respectiv faptul că nu s-a avut în vedere că pârâtul B.G. nu a fost cumpărător de bună credință neachitând la termen prețul acțiunilor, plata nefiind făcută la dispoziția sa, ci pe raza și la dispoziția SC M. SA. De asemenea se arată că intimatul a falsificat și folosit în dobândirea contractului de concesiune inventarul ce l-a avut în pază folosindu-l drept anexă la contractul de vânzare-cumpărare.

Recurentul C.C. critică soluția instanței de apel, învederând că nu s-a avut în vedere modificările intervenite la actele constitutive de SC M. SA, prin care înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, s-a diminuat valoarea unei acțiuni, iar numărul de 1445 acțiuni nu reprezintă 40 % din capitalul social al societății. Criticile formulate de recurentul M.C. sunt nefondate. Probele administrate fac dovada achitării prețului acțiunilor cumpărate conform clauzelor din contractul de vânzare cumpărare, respectiv chitanța C.E.C. Botoșani din 18 august 2003 și din notificarea executorului judecătoresc. În aceste condiții nu se justifică cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, intimatul pârât făcând dovada îndeplinirii obligațiilor privind achitarea prețului.

Cu privire la anularea contractului de concesiune, așa cum a reținut și instanța de apel, recurentul față de cererea formulată nu are calitate procesuală activă nefiind parte contractantă. Recursul declarat de SC M. SA prin administrator C.C. este inadmisibil. În materie civilă și comercială, hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii. În consecință, cadrul procesual din punctul de vedere al părților, stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond, nu poate fi mărit cu ocazia judecății recursului. Rezultă că numai părțile de la judecata în fond și apel au dreptul de a exercita calea de atac a recursului. În speță SC M. SA nu a fost parte la judecata pricinii, astfel că nu poate exercita calea de atac a recursului.

Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC M. SA Copălău prin C.C. și respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C., împotriva deciziei nr. 195 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.