ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 aprilie 2003, M.G. a chemat în judecată C.N.A., solicitând anularea adresei nr. 3177 din 8 aprilie 2003,

emisă de pârât și obligarea acestuia să ia măsura de sancționare a postului de

control de televiziune R.C.S. Târgu Jiu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin sesizarea înregistrată sub nr. 2649 din 26 martie 2003, a adus

la cunoștința pârâtului, faptul că în ziua de 20 martie 2003, în timp ce realiza

în direct emisiunea „În Căutarea Adevărului”, la postul de televiziune menționat

mai sus, a fost cenzurată de conducerea postului.

Mai precis, în timp ce prezenta o

informație legată de un dosar privind un lider politic local, emisiunea

televizată a fost întreruptă la ordinul telefonic al redactorului-șef C.F., cu

scopul vădit de a-l proteja pe acel lider.

Procedând în modul arătat,

conducerea postului de televiziune a încălcat prevederile art. 3 din Legea nr. 504/2002,

care asigură pluralismul politic și social, cu respectarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, au fost nesocotite

dispozițiile art. 6 alin. (1), care interzic cenzura de orice fel asupra

comunicării audiovizuale [art. 8 alin. (1), referitor la protecția

jurnaliștilor, art. 10 alin. (3) lit. a) și g), care prevăd garantarea

interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, de către C.N.A. și în

fine, art. 83 din aceeași lege].

În condițiile date, răspunsul dat

sesizării, de către autoritatea publică, bazat pe o verificare superficială a

aspectelor grave semnalate și implicit, refuzul de sancționare a conducerii

postului de televiziune, sunt nejustificate și de natură să o prejudicieze pe

reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 754 din 19

septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că „prin

răspunsul și cercetarea efectuată de către C.N.A., s-au verificat toate

susținerile reclamantei și că într-adevăr, nu se poate dovedi existența unei

cenzuri asupra comunicării audiovizuale”. Că, defecțiunea tehnică a fost

dovedită cu casetele martor și afirmația regizorului de emisie, iar anterior,

au mai existat astfel de defecțiuni.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta M.G.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanța și-a fundamentat soluția, exclusiv pe presupusele

cercetări efectuate de pârât, care însă, nu pot constitui decât un mijloc de

apărare al acestuia, ce nu se coroborează cu alte mijloace de probațiune și

oricum, sunt nereale.

Chiar dacă ar fi existat cercetările

administrative invocate, instanța era datoare să efectueze propriile

verificări, prilej cu care s-ar fi examinat și apărările formulate de

reclamantă, în acțiune.

Critica este întemeiată.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor, pe

care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În speță, instanța de fond nu și-a

exercitat obligația stabilită prin norma procedurală enunțată mai sus,

întemeindu-și hotărârea doar pe afirmațiile făcute de pârâtul C.N.A.

Aceste afirmații se bazează pe un

raport datat 28 martie 2003, dar nesemnat de persoana care l-a întocmit, precum

și pe adresa nr. 1256 din 3 aprilie 2003, emisă de directorul SC R.C.S., care

se referă la întreruperea emisiunii televizate, datorită unei defecțiuni tehnice.

Deși în finalul acțiunii, reclamanta

a arătat că înțelege să se folosească de caseta cu emisiunea televizată, pe

care a realizat-o în calitate de redactor al postului local de televiziune din

Târgu Jiu și de proba cu martorii V.G. și V.C., cererea respectivă nu a fost

luată în considerare de către instanță.

Procedând în acest mod și

soluționând cauza la primul termen de judecată, curtea de apel a pronunțat o

hotărâre, cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și care nu are un

suport probator convingător în piesele dosarului.

De aceea, pentru evitarea oricărei

erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a procesului, urmează a se

admite recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei, spre

rejudecare, aceleiași curți de apel.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

10 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta M.G. împotriva sentinței civile nr. 754 din 19 septembrie 2003, a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.