ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 347 din 1

octombrie 2001 Judecătoria Bolintin Vale l-a condamnat pe inculpatul Z.L. la

pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și art. 209 alin. (3) C.

pen.

În

baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o durată de 5 ani.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență că, în noaptea de 18 ianuarie 2001,

inculpatul Z.L. împreună cu un alt inculpat (condamnat în cauză) au sustras

conductorii rețelei electrice de joasă tensiune care alimentau comuna Clejani,

cauzând un prejudiciu de 1.200.000 lei S.C. E. S.A. Giurgiu, proprietatea

rețelei.

Hotărârea a rămas definitivă prin

neapelare.

În temeiul dispozițiilor art. 409 și

art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva sus-menționatei sentințe considerând că hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea legii.

S-a motivat în sensul că, instanța a

aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite, decât cele prevăzute de lege.

Recursul în anulare declarat va fi

admis pentru următoarele considerente.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de nelegalitatea invocată și prevederile legale, Curtea

Supremă de Justiție constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.

209 alin. (3) lit. c) C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 207 din 22 noiembrie

2000, printre altele, furtul de componente ale rețelelor electrice constituie

infracțiunea de furt calificat și se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18

ani.

Totodată, potrivit aceleiași

ordonanțe de urgență care a modificat și dispozițiile art. 81 alin. (3) C.

pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în

cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală

gravă, viol și tortură.

Așa fiind, cum fapta a fost

săvârșită de inculpat la 18 ianuarie 2001, deci după modificările aduse codului

penal de ordonanța în discuție, iar infracțiunea pentru care inculpatul a fost

condamnat este prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) și art. 209

alin. (3) lit. c) C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 4 la

18 ani, deci peste limita maximă de 15 ani închisoare stabilită în alin. (3) al

art. 81 C. pen., instanța nu putea să aplice inculpatului o pedeapsă de 3 ani

închisoare fără reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante și

nici să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără să încalce

prevederile legale sus-citate.

Procedând astfel, instanța a

pronunțat o hotărâre contrară legii situație în care, Curtea Supremă de Justiție

va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârea atacată numai cu

privire la individualizarea pedepsei și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C.

pen. În rejudecare, instanța supremă va aplica inculpatului o pedeapsă cu

executare în regim de detenție însă va avea în vedere circumstanțele atenuante

personale referitoare la buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea

faptei (respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are în

întreținere 5 copii minori), precum și cele referitoare la atitudinea

inculpatului după săvârșirea infracțiunii în sensul recunoașterii faptei comise

și achitării prejudiciului, situație în care, se vor reține în favoarea sa

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și se va da

eficiența cuvenită efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen.

În concluzie, constatându-se că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a

II-a C. pen., secția penală, a Curții Supreme de Justiție în temeiul dispozițiilor

art. 414

1

alin. (1) coroborat cu art. 385

15

pct. 2 C.

proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârea atacată

și, în rejudecare, va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și va

aplica inculpatului o pedeapsă cu executare.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat se va plăti

din fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 347 din 1 octombrie 2001 a Judecătoriei Bolintin

Vale, privind pe inculpatul Z.L.

Casează

sentința penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen.

Aplică art. 74 și art. 76 C. pen. și

condamnă pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a), g și i) și alin. (3) lit. c) C. pen., la 3 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei, pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat Z.L., se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.