ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5269/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr. 144 din 12 mai 2003, a condamnat pe inculpatul A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 din același cod, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 239/2001, pronunțată de Judecătoria Bolintin din Vale și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani, în final 4 ani închisoare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 28 februarie 2003, organele de poliție cu prilejul efectuării unui control în trafic, l-au depistat pe inculpat transportând într-un rezervor special confecționat la autocamionul pe care îl conducea, cantitatea de circa 300 litri țiței, sustrasă în noaptea de 27 februarie 2003, dintr-un punct de colectare al S.C. S.P. Giurgiu, pe care intenționa să o comercializeze. A reținut că prejudiciul în sumă de 2.179.052 lei a fost recuperat. Apelul declarat de procuror, prin care s-a solicitat desființarea sentinței pentru greșita individualizare a pedepsei urmare reținerii greșite de consecințe atenuante judiciare a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 557/ A din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Parchetul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a atacat-o cu recurs, reluând motivul invocat prin apel și anume reindividualizarea pedepsei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante. Recursul este fondat. Examinându-se probatoriul administrat se constată că starea de fapt a fost corect reținută în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat este cea legală. În raport de circumstanțele săvârșirii infracțiunii, de datele privind persoana inculpatului și de atitudinea sa pe parcursul procesului penal, instanțele au reținut nejustificat în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

La individualizarea pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., se impunea a se avea în vedere că deși prejudiciul este relativ redus, fapta a fost săvârșită de inculpat care anterior a fost condamnat tot pentru furt de combustibil, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în termenul de încercare a săvârșit un furt de același fel. Împrejurarea că prejudiciul a fost reparat nu are nici o relevanță în cauză, deoarece inculpatul a fost depistat în timp ce transporta combustibilul sustras, iar restituirea acestuia către partea vătămată s-a făcut de organele de poliție. Nu în ultimul rând este de observat că inculpatul perseverând în sustragerea de combustibil, a amenajat un rezervor special la autovehiculul pe care îl conduce ceea ce sporește pericolul concret al faptei săvârșite.

Așa fiind, recursul urmează a fi admis și cele două hotărâri casate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Rejudecând cauza, urmează ca circumstanțele atenuante să fie înlăturate, iar inculpatul să fie condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare. Se va menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 239 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Bolintin Vale, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 martie 2003 la pronunțarea deciziei de față. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 557 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II a penală, privind pe inculpatul A.D. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 144 din 12 mai 2003 a Tribunalului Giurgiu numai cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, pe care le înlătură. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare. Menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 239 din 14 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 martie 2003 până la 18 noiembrie 2003. Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2003.