ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5269/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 144 din 12 mai 2003, a condamnat pe inculpatul

A.D., pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 din

același cod, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 239/2001, pronunțată de Judecătoria Bolintin

din Vale și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de

pedeapsa de 2 ani, în final 4 ani închisoare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, la data de 28 februarie 2003, organele de poliție cu prilejul

efectuării unui control în trafic, l-au depistat pe inculpat transportând

într-un rezervor special confecționat la autocamionul pe care îl conducea,

cantitatea de circa 300 litri țiței, sustrasă în noaptea de 27 februarie 2003,

dintr-un punct de colectare al S.C. S.P. Giurgiu, pe care intenționa să o

comercializeze.

A reținut că prejudiciul în sumă de

2.179.052 lei a fost recuperat.

Apelul declarat de procuror, prin

care s-a solicitat desființarea sentinței pentru greșita individualizare a

pedepsei urmare reținerii greșite de consecințe atenuante judiciare a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 557/ A din 23 septembrie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Parchetul nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, a atacat-o cu recurs, reluând motivul invocat prin

apel și anume reindividualizarea pedepsei prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante.

Recursul este fondat.

Examinându-se probatoriul

administrat se constată că starea de fapt a fost corect reținută în concordanță

cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat

este cea legală.

În raport de circumstanțele

săvârșirii infracțiunii, de datele privind persoana inculpatului și de

atitudinea sa pe parcursul procesului penal, instanțele au reținut nejustificat

în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

La individualizarea pedepsei, având

în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., se impunea a se avea în vedere că deși

prejudiciul este relativ redus, fapta a fost săvârșită de inculpat care

anterior a fost condamnat tot pentru furt de combustibil, la 2 ani închisoare

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în termenul de încercare

a săvârșit un furt de același fel. Împrejurarea că prejudiciul a fost reparat

nu are nici o relevanță în cauză, deoarece inculpatul a fost depistat în timp

ce transporta combustibilul sustras, iar restituirea acestuia către partea

vătămată s-a făcut de organele de poliție. Nu în ultimul rând este de observat

că inculpatul perseverând în sustragerea de combustibil, a amenajat un rezervor

special la autovehiculul pe care îl conduce ceea ce sporește pericolul concret

al faptei săvârșite.

Așa fiind, recursul urmează a fi

admis și cele două hotărâri casate, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen. Rejudecând cauza, urmează ca circumstanțele atenuante să fie

înlăturate, iar inculpatul să fie condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Se va menține revocarea suspendării

condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

239 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Bolintin Vale, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsă durata arestării preventive de la 1 martie 2003 la pronunțarea

deciziei de față.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 557 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II a

penală, privind pe inculpatul A.D.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 144 din 12 mai 2003 a Tribunalului Giurgiu numai cu privire la

reținerea circumstanțelor atenuante, pe care le înlătură.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe

inculpatul A.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Menține revocarea beneficiului

suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 239 din 14 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, pe

care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta

decizie, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani

închisoare.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 1 martie 2003 până la 18 noiembrie 2003.

Obligă inculpatul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 noiembrie 2003.