ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3241/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3241/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 188 din 19
ianuarie 2001, Judecătoria Ploiești a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe inculpatul
P.S.
iar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.
10 lit. a) C. proc. pen., pe inculpata
D.E.,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) și (4) C. pen., respectiv art.
260 alin. (1) C. pen.
Prin rechizitor s-a reținut că
inculpatul P.S., desemnat expert tehnic într-un dosar civil al Judecătoriei
Ploiești, a întocmit un raport de expertiză ce conținea date nereale cu privire
la imobilul în litigiu. Inculpata D.E., audiată ca martor în legătură cu îmbunătățirile
aduse aceluiași imobil, a făcut afirmații mincinoase.
Pentru a pronunța achitarea,
instanța a reținut, privitor la inculpatul P.S., că acesta nu a avut intenția
de a face afirmații mincinoase, sau de a furniza date eronate, în cauză nefiind
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii
subiective.
Privitor la inculpata D.E., instanța
a apreciat că a avut o poziție constantă, ea relatând cu sinceritate tot ceea
ce cunoștea privitor la împrejurările cauzei, astfel că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Tribunalul Prahova, prin decizia
penală nr. 1066 din 24 septembrie 2001, admițând apelul declarat de procuror, a
casat, sentința și, rejudecând, a condamnat pe inculpatul P.S. la un an
închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) și (4) C. pen.,
iar pe inculpata D.E. la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.
260 alin. (1) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Constanța, prin
decizia penală nr. 335/ R din 28 mai 2002, admițând recursul inculpaților, a
casat hotărârea instanței de apel și a menținut-o pe cea a hotărârii de fond,
achiesând la situația de fapt reținută în aceasta.
Procurorul general a declarat recurs
în anulare, solicitând menținerea hotărârii instanței de apel.
Recursul în anulare este fondat.
Din examinarea probelor, rezultă,
așa cum a reținut instanța de apel, că inculpatul P.S., cu ocazia efectuării
expertizei, a făcut afirmații nereale și constatări contrare realității, care
au permis să se concluzioneze că reclamanții au adus, în mod cert, îmbunătățiri
importante imobilului.
Pe baza acestor afirmații și
constatări contrare adevărului, coroborate cu cele rezultate din declarația
inculpatei D.E. (care a făcut declarația în calitate de martoră), instanța
civilă i-a obligat pe pârâți la plata sumelor solicitate, potrivit celor stabilite
de expert.
În cuprinsul deciziei nr. 1066 din
24 septembrie 2001, Tribunalul Prahova a reținut și redat, concret, toate
aspectele privitor la care inculpatul a deformat adevărul, în cadrul expertizei
efectuate.
Privitor la inculpata D.E., instanța
de apel a reținut, de asemenea, în mod corect că aceasta, în declarația dată în
calitate de martor, cu ocazia audierii, în dosarul civil nr. 13775/1997 al
Judecătoriei Ploiești, cu ocazia rejudecării în fond, după casare, a făcut
afirmații mincinoase, în sensul că, personal cunoaște lucrările de îmbunătățire,
pretinse prin acțiune (înlocuirea acoperișului de carton cu tablă, montarea
instalației de gaze, construirea gardului la stradă și între vecini, tencuieli
exterioare, montarea dușumelelor din scândură, zugrăveli interioare).
Această declarație a inculpatei D.E.
a întărit convingerea instanțelor civile că acțiunea reclamanților este
întemeiată.
Așa fiind, urmează a se admite
recursul în anulare declarat de procurorul general, a se casa decizia penală nr.
335/ R din 28 mai 2002, a Curții de Apel Constanța și a se menține decizia
penală nr. 1066 din 24 septembrie 2001 a Tribunalului Prahova, ca fiind legală
și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,
împotriva deciziei penale nr. 335/ R din 28 mai 2002 a Curții de Apel
Constanța, privind pe inculpații P.S. și D.E.
Casează hotărârea atacată și menține
decizia penală nr. 1066 din 24 septembrie 2001 a Tribunalului Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
iulie 2003.