ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8954/2003, al Judecătoriei Brașov, contestatoarea, S.I.F. Transilvania SA Brașov, a solicitat, în contradictoriu cu intimata, SC C.X. SA Constanța, suspendarea executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 516/2002, al Biroului de executori judecătorești D.-K. Brașov, și să se anuleze formele de executare efectuate cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 383/COM din 23 februarie 2001, Tribunalul Constanța, a obligat S.I.F. Transilvania, să plătească SC C.X. SA Constanța suma de 32.000.000 lei, executarea silită formând obiectul dosarului execuțional nr. 516/2002, al Biroului de executori D.-K.

Împotriva acestei executări silite, S.I.F. Transilvania, a formulat contestație, susținând că nu datorează suma respectivă, deoarece a fost compensată, contestația la executare formând obiectul dosarului nr. 10753/2002, al Judecătoriei Brașov, dosar în care instanța a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, soluționare care s-a făcut în baza sentinței civile nr. 14814 din 25 noiembrie 2002. Susținând că, în baza art. 389 alin. (2) C. proc. civ., la data încetării suspendării a început să curgă termenul de perimare, reclamanta a solicitat Judecătoriei Brașov să se constate că, pentru debitul în sumă de 32.000.000 lei, a intervenit perimarea de drept a executării, termenul de 6 luni fiind împlinit la 27 iunie 2003, după care creditoarea nu mai putea solicita executarea silită.

Prin sentința civilă nr. 2029 din 29 septembrie 2003, Judecătoria Brașov, a respins excepția perimării executării și a prescripției dreptului de a solicita executarea silită invocate de contestatoarea, S.I.F. Transilvania. De asemenea, a fost respinsă contestația la executare formulată de S.I.F. Transilvania Brașov, împotriva cererii de executare emisă la 10 iulie 2003, în dosarul execuțional nr. 516/2002, al societății civile profesionale de executori judecătorești D.-K., la cererea intimatei, SC C.X. SA Constanța, și s-a dispus restituirea cauțiunii achitată de contestatoare. Cu actul înregistrat la 10 decembrie 2003, S.I.F. Transilvania Brașov, a formulat recurs împotriva acestei sentințe, susținând următoarele critici: - în mod greșit instanța de fond a reținut ca temei juridic al perimării dispozițiile art. 248-254 C. proc.

civ., care se referă la perimarea judecății, în loc de prevederile art. 389 din același cod, care se referă la perimarea executării silite; - instanța de fond a confundat în motivarea sa data nașterii dreptului de a cere continuarea executării, cu data de la care se calculează termenul de promovare al căii de atac; - judecătoria nu a ținut seama de împrejurarea că termenul de perimare a fost suspendat până la 25 noiembrie 2002, situație în care se aplică dispozițiile art. 389 alin. (2) C. proc. civ.; Recursul contestatoarei este întemeiat. Din actele dosarului rezultă că obiectul executării silite, începută de creditoarea-intimată într-un prim dosar, îl constituie suma de 32.000.000 lei, pe care S.I.F.

Transilvania a fost obligată s-o plătească SC CONVEX Constanța, în baza sentinței civile nr. 383 din 23 februarie 2001, a Tribunalului Constanța. Incovând compensarea unor debite, S.I.F. Transilvania, a formulat contestația la executare care a format obiectul dosarului nr. 10753/2002, al Judecătoriei Brașov, prin care a solicitat și suspendarea executării silite începută de creditoare în dosarul execuțional nr. 516/2002, al societății civile profesionale de executori judecătorești, D.-K. Contestația formulată de debitoare a fost soluționată de Judecătoria Brașov, în baza sentinței civile nr. 14814 din 25 noiembrie 2002, prin care a fost respinsă contestația la executare, cu motivarea că între părți nu poate opera compensarea, întrucât mai există și alte litigii între aceleași părți, pentru diverse sume de bani.

În cursul soluționării acestei prime contestații, debitoarea a solicitat și i s-a încuviințat suspendarea executării începută în dosarul execuțional nr. 516/2002, măsură dispusă de instanță prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2002 (așa cum rezultă din comunicarea făcută de Judecătoria Brașov către Biroul de executori, D.-K., cu adresa din 24 octombrie 2002, și depusă în copie la dosarul de fond). Așa cum s-a arătat, prima contestație la executare s-a soluționat la 25 noiembrie 2002, dată la care a încetat și măsura suspendării executării dispusă în acel dosar. Ulterior, cu actul nr. 516 din 10 iulie 2003, societatea civilă de executori judecătorești, D.-K., a formulat o nouă cerere de executare a debitului în litigiu (actualizat cu rata inflației), motiv pentru care s-a formulat o nouă contestație la executare, prin care s-a invocat perimarea de drept a executării silite în temeiul art. 389 alin. (2) C. proc.

civ. Criticile formulate de contestatoare vizează faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor ce reglementează suspendarea executării hotărârilor. Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 389 C. proc. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. În speță, suspendarea executării a încetat la data soluționării primei contestații la executare, respectiv la 25 noiembrie 2002, situație în care continuarea executării cu actul din 10 iulie 2003, s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni și, ca atare, a intervenit perimarea de drept a executării silite.

De aceea, sentința prin care instanța de fond a motivat perimarea executării silite făcând trimitere la dispozițiile legale care reglementează perimarea judecății cauzelor, este nelegală, și urmează a fi admis recursul, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi modificată sentința Judecătoriei Brașov, în sensul admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 516/2002, al societății civile profesionale de executori judecătorești, pentru suma de 32.000.000 lei cheltuieli de judecată. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata, SC C.X.

SA Constanța, va fi obligată la plata sumei de 885.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea, S.I.F. Transilvania SA Brașov, și modifică sentința civilă nr. 2029 din 29 septembrie 2003, a Judecătoriei Brașov, în sensul că admite contestația la executare și dispune anularea formelor de executare în dosarul execuțional nr. 516/2002, al SC B.R. D.-K. Obligă intimata, SC C.X. SA Constanța, la plata sumei de 885.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2004.