ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul

dosarului nr. 8954/2003, al Judecătoriei Brașov, contestatoarea, S.I.F. Transilvania

SA Brașov, a solicitat, în contradictoriu cu intimata, SC C.X. SA Constanța,

suspendarea executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 516/2002, al Biroului

de executori judecătorești D.-K. Brașov, și să se anuleze formele de executare

efectuate cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea

a arătat că prin sentința civilă nr. 383/COM din 23 februarie 2001, Tribunalul

Constanța, a obligat S.I.F. Transilvania, să plătească SC C.X. SA Constanța

suma de 32.000.000 lei, executarea silită formând obiectul dosarului

execuțional nr. 516/2002, al Biroului de executori D.-K.

Împotriva acestei executări silite,

S.I.F. Transilvania, a formulat contestație, susținând că nu datorează suma

respectivă, deoarece a fost compensată, contestația la executare formând

obiectul dosarului nr. 10753/2002, al Judecătoriei Brașov, dosar în care

instanța a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației

la executare, soluționare care s-a făcut în baza sentinței civile nr. 14814 din

25 noiembrie 2002.

Susținând că, în baza art. 389 alin.

(2) C. proc. civ., la data încetării suspendării a început să curgă termenul de

perimare, reclamanta a solicitat Judecătoriei Brașov să se constate că, pentru

debitul în sumă de 32.000.000 lei, a intervenit perimarea de drept a

executării, termenul de 6 luni fiind împlinit la 27 iunie 2003, după care

creditoarea nu mai putea solicita executarea silită.

Prin sentința civilă nr. 2029 din 29

septembrie 2003, Judecătoria Brașov, a respins excepția perimării executării și

a prescripției dreptului de a solicita executarea silită invocate de

contestatoarea, S.I.F. Transilvania.

De asemenea, a fost respinsă

contestația la executare formulată de S.I.F. Transilvania Brașov, împotriva

cererii de executare emisă la 10 iulie 2003, în dosarul execuțional nr. 516/2002,

al societății civile profesionale de executori judecătorești D.-K., la cererea

intimatei, SC C.X. SA Constanța, și s-a dispus restituirea cauțiunii achitată

de contestatoare.

Cu actul înregistrat la 10 decembrie

2003, S.I.F. Transilvania Brașov, a formulat recurs împotriva acestei sentințe,

susținând următoarele critici:

- în mod greșit instanța de fond a

reținut ca temei juridic al perimării dispozițiile art. 248-254 C. proc. civ.,

care se referă la perimarea judecății, în loc de prevederile art. 389 din

același cod, care se referă la perimarea executării silite;

- instanța de fond a confundat în

motivarea sa data nașterii dreptului de a cere continuarea executării, cu data

de la care se calculează termenul de promovare al căii de atac;

- judecătoria nu a ținut seama de

împrejurarea că termenul de perimare a fost suspendat până la 25 noiembrie

2002, situație în care se aplică dispozițiile art. 389 alin. (2) C. proc. civ.;

Recursul contestatoarei este

întemeiat.

Din actele dosarului rezultă că

obiectul executării silite, începută de creditoarea-intimată într-un prim dosar,

îl constituie suma de 32.000.000 lei, pe care S.I.F. Transilvania a fost

obligată s-o plătească SC CONVEX Constanța, în baza sentinței civile nr. 383

din 23 februarie 2001, a Tribunalului Constanța.

Incovând compensarea unor debite, S.I.F.

Transilvania, a formulat contestația la executare care a format obiectul

dosarului nr. 10753/2002, al Judecătoriei Brașov, prin care a solicitat și

suspendarea executării silite începută de creditoare în dosarul execuțional nr.

516/2002, al societății civile profesionale de executori judecătorești, D.-K.

Contestația formulată de debitoare a

fost soluționată de Judecătoria Brașov, în baza sentinței civile nr. 14814 din

25 noiembrie 2002, prin care a fost respinsă contestația la executare, cu

motivarea că între părți nu poate opera compensarea, întrucât mai există și

alte litigii între aceleași părți, pentru diverse sume de bani.

În cursul soluționării acestei prime

contestații, debitoarea a solicitat și i s-a încuviințat suspendarea executării

începută în dosarul execuțional nr. 516/2002, măsură dispusă de instanță prin

încheierea de ședință din 7 octombrie 2002 (așa cum rezultă din comunicarea

făcută de Judecătoria Brașov către Biroul de executori, D.-K., cu adresa din 24

octombrie 2002, și depusă în copie la dosarul de fond).

Așa cum s-a arătat, prima contestație

la executare s-a soluționat la 25 noiembrie 2002, dată la care a încetat și

măsura suspendării executării dispusă în acel dosar.

Ulterior, cu actul nr. 516 din 10

iulie 2003, societatea civilă de executori judecătorești, D.-K., a formulat o

nouă cerere de executare a debitului în litigiu (actualizat cu rata inflației),

motiv pentru care s-a formulat o nouă contestație la executare, prin care s-a

invocat perimarea de drept a executării silite în temeiul art. 389 alin. (2) C.

proc. civ.

Criticile formulate de contestatoare

vizează faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

ce reglementează suspendarea executării hotărârilor.

Într-adevăr, în conformitate cu

prevederile art. 389 C. proc. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de

la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat alte acte de

urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere

desființarea ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în caz de

suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea

suspendării.

În speță, suspendarea executării a

încetat la data soluționării primei contestații la executare, respectiv la 25

noiembrie 2002, situație în care continuarea executării cu actul din 10 iulie

2003, s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni și, ca atare, a intervenit perimarea

de drept a executării silite.

De aceea, sentința prin care

instanța de fond a motivat perimarea executării silite făcând trimitere la

dispozițiile legale care reglementează perimarea judecății cauzelor, este

nelegală, și urmează a fi admis recursul, în conformitate cu prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi modificată sentința

Judecătoriei Brașov, în sensul admiterii contestației la executare și anulării

formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 516/2002, al societății

civile profesionale de executori judecătorești, pentru suma de 32.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., intimata, SC C.X. SA Constanța, va fi obligată la plata

sumei de 885.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de

timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea, S.I.F. Transilvania SA Brașov, și modifică sentința civilă nr. 2029

din 29 septembrie 2003, a Judecătoriei Brașov, în sensul că admite contestația

la executare și dispune anularea formelor de executare în dosarul execuțional nr.

516/2002, al SC B.R. D.-K.

Obligă intimata, SC C.X. SA

Constanța, la plata sumei de 885.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 26 mai 2004.