ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 776/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155 din 14 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, inculpatul M.I. a fost condamnat, după cum urmează:

- 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 203 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

S-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și revocarea grațierii pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 284 din 2 aprilie 2002 a Judecătoriei Vânju Mare, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, stabilind în final ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 25 februarie 2003 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul M.I. a fost căsătorit cu M.A., iar din căsătoria lor a rezultat minora M.D.A.

După o perioadă de timp, mama minorei, s-a despărțit de inculpat, datorită comportamentului acestuia, care, era consumator în exces de băuturi alcoolice și o supunea la rele tratamente, condiții în care minora M.D.A. a rămas în îngrijirea inculpatului de la împlinirea vârstei de 2 ani și până la împlinirea acelea de 13 ani.

După împlinirea vârstei de 10 ani de către minoră, pe când era elevă în clasa a III-a, inculpatul M.I. a supus-o la raporturi sexuale, comportament care a continuat până în luna februarie 2003, când minora a părăsit domiciliul inculpatului, datorită faptului că acesta o bătea frecvent și o supunea la raporturi sexuale.

După părăsirea domiciliului tatălui său, minora a fost dată în plasament familial, familiei Z., familie care a fost amenințată de inculpat înaintea crăciunului din anul 2002, motiv pentru care minora a revenit în casa tatălui său.

După înapoierea acasă, din luna februarie 2003, inculpatul a continuat să abuzeze sexual de minoră, folosind acte de amenințare, ultima dată având relații sexuale pe data de 19 februarie 2003, în urma cărora minora a plecat din nou de acasă, refugiindu-se în domiciliul bunicii sale, iar de acolo, în domiciliul martorei V.V., căreia minora i-a confirmat comportamentul tatălui său, după cum i-a relatat și dirigintei D.M., aceasta din urmă sesizând organele de poliție.

Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, a fost respins, ca nefondat prin decizia penală nr. 480 din 23 octombrie 2003.

A motivat instanța de apel că pe baza probelor administrate, situația de fapt este corectă, încadrările juridice sunt legale, iar pedepsele au fost just individualizate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru reținerea greșită în sarcina sa a infracțiunilor de viol și incest, solicitând achitarea pentru inexistența faptelor.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, situația de fapt reținută fiind corectă iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.

Vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de viol și incest este dovedită cu declarațiile părții vătămate M.D.A., declarațiile martorilor D.M., V.L.M., V.I.E., V.V. și cu constatările raportului medico-legal al Serviciului de Medicină Legală Mehedinți.

Referitor la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social sporit al faptelor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima încălcare a legii și cu o poziție procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 25 februarie 2003 la zi.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 480 din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 25 februarie 2003 la 10 februarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.