ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 404 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Maramureș, a fost condamnat inculpatul C.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., după schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., în sensul completării acesteia cu dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., la 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 30 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Târgu Lăpuș pe care a cumulat-o la pedeapsa aplicată în cauză, acesta urmând să execute 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 26 aprilie 2004, la zi. Inculpatul a fost obligat la 5.667.564 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, către C.A.S. Maramureș și la 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în esență, pe baza probelor administrate, că în ziua de 25 martie 2004, seara, aflându-se sub influența consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat mamei sale, victima C.M., în vârstă de 84 ani, multiple lovituri în urma cărora aceasta a decedat. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 27/ A din 27 ianuarie 2005, a respins apelul prin care inculpatul a solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pe motiv că fapta nu există. S-a motivat că, deși inculpatul a susținut în permanență că nu a aplicat nici o lovitură mamei sale, declarațiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, martorii G.C., C.F. și C.G. (preotul satului) au confirmat agresiunea inculpatului asupra mamei sale, aceasta din urmă relatându-le că inculpatul a bătut-o. Preotul C.G. împreună cu C.F. (nepotul inculpatului) au pătruns în locuința victimei unde au găsit-o pe aceasta dezbrăcată, confirmându-le că a fost lovită de fiul său, martorii declarând că au văzut și urme de sânge în camera în care se afla victima. Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarația martorei C.A. care a menționat că agresivitatea inculpatului, pe fondul consumului de alcool, asupra mamei sale se datora faptului că aceasta din urmă vânduse averea sa nepotului C.F.

Totodată, declarațiile martorilor se coroborează cu constatările cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice care confirmă existența urmelor de sânge pe podea, așternut și dulap și cu constatările expertizei medico-legale care atestă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic, iar leziunile au fost produse prin lovire cu un corp contondent, dur, și comprimare între două planuri (lovirile au produs un politraumatism, între altele, cu ruptură de ficat și epilpon). Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Astfel, reiterând motivul de apel, inculpatul a susținut că nu și-a lovit mama, iar în subsidiar a solicitat să-i fie redusă pedeapsa.

Recursul inculpatului nu este întemeiat. Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza unor probe directe, respectiv declarațiile unor martori oculari, cum și a expertizei medico-legale (probă științifică), toate aceste probe fiind analizate pe larg în hotărârile atacate. Referitor la pedeapsă, se constată că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de fond ținând cont de gravitatea faptei comise prin urmările produse, cum și de persoana inculpatului, recidivist cu un comportament, în general, violent, pe fondul consumului frecvent de băuturi alcoolice. De altfel, pedeapsa a fost stabilită cu un an peste minimul special prevăzut de lege astfel că, reducerea acestei pedepse de 16 ani închisoare nu poate avea o justificare convingătoare.

Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce la zi perioada de arest preventiv. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 24 martie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.