ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 404

din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Maramureș, a fost condamnat inculpatul

C.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175

alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., după schimbarea

încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., în sensul completării

acesteia cu dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., la 16 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa rezultantă de un an

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 30 din 13 februarie

2002 a Judecătoriei Târgu Lăpuș pe care a cumulat-o la pedeapsa aplicată în

cauză, acesta urmând să execute 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la

26 aprilie 2004, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

5.667.564 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală de la data rămânerii

definitive a hotărârii, către C.A.S. Maramureș și la 13.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut, în esență, pe

baza probelor administrate, că în ziua de 25 martie 2004, seara, aflându-se sub

influența consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat mamei sale,

victima C.M., în vârstă de 84 ani, multiple lovituri în urma cărora aceasta a

decedat.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 27/ A din 27 ianuarie 2005, a respins apelul prin care

inculpatul a solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există.

S-a motivat că, deși

inculpatul a susținut în permanență că nu a aplicat nici o lovitură mamei sale,

declarațiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, martorii G.C., C.F.

și C.G. (preotul satului) au confirmat agresiunea inculpatului asupra mamei

sale, aceasta din urmă relatându-le că inculpatul a bătut-o. Preotul C.G.

împreună cu C.F. (nepotul inculpatului) au pătruns în locuința victimei unde au

găsit-o pe aceasta dezbrăcată, confirmându-le că a fost lovită de fiul său,

martorii declarând că au văzut și urme de sânge în camera în care se afla

victima. Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarația martorei

C.A. care a menționat că agresivitatea inculpatului, pe fondul consumului de

alcool, asupra mamei sale se datora faptului că aceasta din urmă vânduse averea

sa nepotului C.F. Totodată, declarațiile martorilor se coroborează cu

constatările cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele

fotografice care confirmă existența urmelor de sânge pe podea, așternut și

dulap și cu constatările expertizei medico-legale care atestă că moartea

victimei a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic, iar leziunile au fost

produse prin lovire cu un corp contondent, dur, și comprimare între două

planuri (lovirile au produs un politraumatism, între altele, cu ruptură de

ficat și epilpon).

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Astfel, reiterând motivul de apel,

inculpatul a susținut că nu și-a lovit mama, iar în subsidiar a solicitat să-i

fie redusă pedeapsa.

Recursul inculpatului nu

este întemeiat.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute pe baza unor probe directe, respectiv

declarațiile unor martori oculari, cum și a expertizei medico-legale (probă

științifică), toate aceste probe fiind analizate pe larg în hotărârile atacate.

Referitor la pedeapsă, se constată că

aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., instanța de fond ținând cont de gravitatea faptei comise prin

urmările produse, cum și de persoana inculpatului, recidivist cu un

comportament, în general, violent, pe fondul consumului frecvent de băuturi

alcoolice.

De altfel, pedeapsa a fost

stabilită cu un an peste minimul special prevăzut de lege astfel că, reducerea

acestei pedepse de 16 ani închisoare nu poate avea o justificare convingătoare.

Cum alte motive de casare,

susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul declarat de

inculpat va fi respins ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce la

zi perioada de arest preventiv.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 27 ianuarie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 24 martie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2005.