ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 338 din 24 septembrie 2004, Tribunalul Mureș a dispus în baza art. 182 C. pen., condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore și perioada arestării preventive începând cu 22 martie 2003 până la zi. S-a menținut față de inculpat starea de arest preventiv. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei bâte de la inculpat. În baza art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.G.I. de sub acuza comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă a părții civile G.I.M. și a fost obligat inculpatul G.M. la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 15 mai 2003, în jurul orelor 15,00, inculpații au consumat împreună cu victima G.G.C. și alte persoane, ½ litri alcool rafinat, după care inculpatul G.M.

i-a aplicat victimei două lovituri puternice la nivelul coastelor și rinichilor. Această faptă, care nu a fost văzută de nimeni, a fost relatată de inculpatul G.M. inculpatului D.G.I., iar aceștia s-au înțeles ca, în cazul în care victima va sesiza organele de poliție, să declare, că inculpatul G.M. i-a aplicat numai o palmă. Ulterior inculpatul a afirmat în prezența a doi martori că a aplicat victimei o palmă, iar martorei N.F.M. că i-a aplicat victimei câteva lovituri cu bâta pentru că a fost înjurat. În seara zilei de 20 mai 2003, martorul B.Z. a găsit victima decedată, în stare avansată de putrefacție, decesul intervenind, potrivit raportului medico-legal, în urma șocului traumatic provocat de lovituri directe, repetate cu un corp contondent.

În ceea ce privește pe inculpatul D.G.I. prima instanță a considerat că sfaturile date de acesta inculpatului G.M. nu întrunesc condiția cerută de lege, adică aceea a unor acte de ajutorare, apte să intre în conținutul obiectiv al infracțiunii de favorizare a infractorului. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș care a criticat soluția primei instanțe pe motive de netemeinicie. S-a motivat că, în mod nelegal, s-a apreciat că declarația inculpatului D.G.I. nu corespunde exigențelor legale pentru a fi considerată ca probă, întrucât a fost dată în fața organelor de cercetare penală, în condițiile în care, pentru infracțiunea incriminată de art. 183 C. pen., urmărirea penală se efectuează personal de procuror.

Prin decizia penală nr. 12/ A din 21 ianuarie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, desființând parțial sentința penală atacată și rejudecând: În baza dispozițiilor art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G.I. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. În temeiul dispozițiilor art. 36 și art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) C. pen., cu referire la dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1571 din 2 octombrie 2002 a Judecătoriei Tg.

Mureș și a dispus, ca în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare. Conform dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului D.G.I. exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa rezultantă astfel stabilită durata reținerii și arestării preventive efectuate în intervalul 21 mai - 20 iunie 2003 și durata arestului executat în intervalul 23 iunie 2003 – 25 iunie 2004. A eliminat din dispozitivul hotărârii judecătorești criticate dispozițiile referitoare la achitarea inculpatului D.G.I., conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracțiunii, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor din hotărârea atacată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.G.I. solicitând, prin apărător desemnat din oficiu, casarea acesteia și, pe fond, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, atât sub aspectul motivului de casare invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația de fapt. Cu privire, însă, la vinovăția inculpatului D.G.I., Înalta Curte apreciază că este corectă hotărârea pronunțată de prima instanță care a dispus, în baza dispozițiilor art. 345 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. În motivarea acestei soluții s-a avut în vedere că pentru existența elementului material al acestei infracțiuni este necesar ca subiectul activ să acorde un ajutor efectiv material sau moral celui care a comis o infracțiune, în scopul, printre altele, de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecarea sau executarea pedepsei. Inculpatul D.G.I. a dat două declarații în cursul urmăririi penale, în care relatează că inculpatul G.M., i-a povestit că a dat victimei o palmă, dată în fața organului de cercetare penală la 21 mai 2003, fiind învinuit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 183 C. pen.

și declarația dată în fața procurorului la data de 22 mai 2003, când recunoaște că a știut că inculpatul G.M. a lovit victima cu bâta, întrucât acesta i-a povestit, dar s-au înțeles să declare că i-a dat doar o palmă, în cazul în care aceasta va sesiza organele judiciare. La 16 iunie 2003, când i s-a adus la cunoștință faptul că este acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., inculpatul D.G.I. a recunoscut că s-a înțeles, împreună cu alți martori și cu inculpatul G.M., ca în cazul în care va veni poliția să declare că inculpatul G.M. a dat doar o palmă victimei. Apreciem, însă, că această înțelegere a inculpatului D.G.I. cu inculpatul G.M., imediat după ce acesta a agresat victima și înainte de a se cunoaște rezultatul acestei agresiuni, de a declara în caz că „vor fi probleme”, că inculpatul G.M.

a lovit victima doar cu palma, nu întrunește condițiile unor acte concrete de ajutorare. Cu alte cuvinte, în cauză lipsește latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului. Pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Or, declarația dată de inculpatul D.G.I., la data de 21 mai 2003, nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Față de aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., să fie admis recursul declarat de inculpatul D.G.I., se va casa decizia penală atacată și se vor menține dispozițiile sentinței penale nr. 338 din 24 septembrie 2004 a Tribunalului Mureș. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite recursul declarat de inculpatul D.G.I. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală. Casează decizia penală atacată și menține dispozițiile sentinței penale nr. 338 din 24 septembrie 2004 a Tribunalului Mureș. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului D.G.I., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2005.