ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 338

din 24 septembrie 2004, Tribunalul Mureș a dispus în baza art. 182 C. pen.,

condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore și perioada arestării

preventive începând cu 22 martie 2003 până la zi.

S-a menținut față de

inculpat starea de arest preventiv.

În baza art. 71 C. pen., au

fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială a unei bâte de la inculpat.

În baza art. 345 alin. (1)

și (3) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.G.I. de

sub acuza comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de

art. 264 C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă a părții civile G.I.M. și a fost

obligat inculpatul G.M. la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 15 mai 2003, în

jurul orelor 15,00, inculpații au consumat împreună cu victima G.G.C. și alte

persoane, ½ litri alcool rafinat, după care inculpatul G.M. i-a aplicat

victimei două lovituri puternice la nivelul coastelor și rinichilor. Această

faptă, care nu a fost văzută de nimeni, a fost relatată de inculpatul G.M.

inculpatului D.G.I., iar aceștia s-au înțeles ca, în cazul în care victima va

sesiza organele de poliție, să declare, că inculpatul G.M. i-a aplicat numai o

palmă.

Ulterior inculpatul a

afirmat în prezența a doi martori că a aplicat victimei o palmă, iar martorei

N.F.M. că i-a aplicat victimei câteva lovituri cu bâta pentru că a fost

înjurat.

În seara zilei de 20 mai

2003, martorul B.Z. a găsit victima decedată, în stare avansată de putrefacție,

decesul intervenind, potrivit raportului medico-legal, în urma șocului

traumatic provocat de lovituri directe, repetate cu un corp contondent.

În ceea ce privește pe

inculpatul D.G.I. prima instanță a considerat că sfaturile date de acesta

inculpatului G.M. nu întrunesc condiția cerută de lege, adică aceea a unor acte

de ajutorare, apte să intre în conținutul obiectiv al infracțiunii de

favorizare a infractorului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș care a

criticat soluția primei instanțe pe motive de netemeinicie.

S-a motivat că, în mod

nelegal, s-a apreciat că declarația inculpatului D.G.I. nu corespunde

exigențelor legale pentru a fi considerată ca probă, întrucât a fost dată în

fața organelor de cercetare penală, în condițiile în care, pentru infracțiunea

incriminată de art. 183 C. pen., urmărirea penală se efectuează personal de

procuror.

Prin decizia penală nr. 12/

A din 21 ianuarie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, desființând parțial sentința penală

atacată și rejudecând:

În baza dispozițiilor art.

264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

D.G.I. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului.

În temeiul dispozițiilor

art. 36 și art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) C. pen., cu

referire la dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1571

din 2 octombrie 2002 a Judecătoriei Tg. Mureș și a dispus, ca în final, acest

inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare.

Conform dispozițiilor art.

71 C. pen., a interzis inculpatului D.G.I. exercitarea tuturor drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa

rezultantă astfel stabilită durata reținerii și arestării preventive efectuate

în intervalul 21 mai - 20 iunie 2003 și durata arestului executat în intervalul

23 iunie 2003 – 25 iunie 2004.

A eliminat din dispozitivul

hotărârii judecătorești criticate dispozițiile referitoare la achitarea

inculpatului D.G.I., conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracțiunii,

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

A menținut restul

dispozițiilor din hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul D.G.I. solicitând, prin apărător desemnat din

oficiu, casarea acesteia și, pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului

cauzei, atât sub aspectul motivului de casare invocat, cât și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat

de inculpat este fondat pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond, cât

și instanța de apel au reținut corect situația de fapt.

Cu privire, însă, la

vinovăția inculpatului D.G.I., Înalta Curte apreciază că este corectă hotărârea

pronunțată de prima instanță care a dispus, în baza dispozițiilor art. 345

alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat

cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea acestui inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C.

pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen.

În motivarea acestei soluții

s-a avut în vedere că pentru existența elementului material al acestei

infracțiuni este necesar ca subiectul activ să acorde un ajutor efectiv

material sau moral celui care a comis o infracțiune, în scopul, printre altele,

de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecarea sau executarea

pedepsei.

Inculpatul D.G.I. a dat două

declarații în cursul urmăririi penale, în care relatează că inculpatul G.M.,

i-a povestit că a dat victimei o palmă, dată în fața organului de cercetare

penală la 21 mai 2003, fiind învinuit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută

de art. 183 C. pen. și declarația dată în fața procurorului la data de 22 mai

2003, când recunoaște că a știut că inculpatul G.M. a lovit victima cu bâta,

întrucât acesta i-a povestit, dar s-au înțeles să declare că i-a dat doar o

palmă, în cazul în care aceasta va sesiza organele judiciare.

La 16 iunie 2003, când i s-a

adus la cunoștință faptul că este acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 264 C. pen., inculpatul D.G.I. a recunoscut că s-a înțeles, împreună cu

alți martori și cu inculpatul G.M., ca în cazul în care va veni poliția să

declare că inculpatul G.M. a dat doar o palmă victimei.

Apreciem, însă, că această

înțelegere a inculpatului D.G.I. cu inculpatul G.M., imediat după ce acesta a

agresat victima și înainte de a se cunoaște rezultatul acestei agresiuni, de a

declara în caz că „vor fi probleme”, că inculpatul G.M. a lovit victima doar cu

palma, nu întrunește condițiile unor acte concrete de ajutorare.

Cu alte cuvinte, în cauză

lipsește latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului.

Pe de altă parte, în temeiul

dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită,

iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de

instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului.

Or, declarația dată de

inculpatul D.G.I., la data de 21 mai 2003, nu se coroborează cu restul probelor

administrate în cauză.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2

lit. a) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de inculpatul D.G.I., se

va casa decizia penală atacată și se vor menține dispozițiile sentinței penale

nr. 338 din 24 septembrie 2004 a Tribunalului Mureș.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne

în sarcina acestuia.

Potrivit dispozițiilor art.

189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite

recursul declarat de

inculpatul D.G.I. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 21 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală.

Casează decizia penală atacată și

menține dispozițiile sentinței penale nr. 338 din 24 septembrie 2004 a

Tribunalului Mureș.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în

sarcina acestuia.

Potrivit dispozițiilor art.

189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

pentru asistența juridică a inculpatului D.G.I., în sumă de 400.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.