ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5414/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 11

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul L.V. și

drept consecință:

- A descontopit pedeapsa rezultantă

de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 82/2001 a

Judecătoriei sectorului 2 București, în pedepsele componente de un an și 6 luni

închisoare și 2 luni închisoare (stabilite prin sentința penală nr. 486/2000 a

Judecătoriei sectorului 2 București);

- A descontopit pedeapsa de 6 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 172/2001 a Tribunalului

București, secția I penală, în 8 pedepse de câte 6 ani închisoare;

- A constatat că faptele pentru care

petiționarul a fost condamnat prin sentințele penale menționate sunt concurente

și a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

- În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

a contopit pedeapsa de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.

82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București cu pedeapsa de un an închisoare,

aplicată de Tribunalul Militar prin sentința penală nr. 314/2000, în pedeapsa

cea mai mare de un an și 6 luni închisoare.

Totodată, au fost contopite

pedepsele rezultante, în final s-a stabilit ca petiționarul L.V. să execute

pedeapsa de 6 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

condamnatului, au fost deduse perioadele executate de la 24 iunie 1994 la 26

august 1994, 20 decembrie 1999 – 21 decembrie 1999 și de la 11 septembrie 2000

la zi.

De asemenea, au fost anulate

mandatele de executare emise în baza celor 4 sentințe și s-a emis un nou mandat

de executare pentru pedeapsa de 6 ani închisoare.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 341 din 20 iunie 2003, a admis apelul formulat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința și

rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare

stabilită prin sentința penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2

București, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare stabilită prin

sentința penală nr. 172/2001 a Tribunalului București, secția I penală.

Totodată, instanța de apel a

constatat că faptele pentru care petiționarul a fost condamnat prin sentința

penală nr. 172/2001 a Tribunalului București, secția I penală, prin sentința

penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București și prin sentința nr.

314/2000 a Tribunalului Militar București, sunt concurente.

Prin aceeași decizie, s-a constatat

că infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a)

și art. 74 – art. 76 C. pen., pentru care petentul a fost condamnat la 2 luni

închisoare, prin sentința penală nr. 486/2000 a Judecătoriei sectorului 2

București este concurentă cu infracțiunile pentru care petiționarul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2

București și sentința nr. 314/2000 a Tribunalului Militar București, precum și

cu cele 6 infracțiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 172/2001 a Tribunalului București, secția I penală.

S-a constatat că pedeapsa de 2 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire, aplicată prin sentința

penală nr. 486/2000 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost executată

integral în perioada 15 noiembrie 2000 – 14 ianuarie 2001.

În baza art. 33 alin. (1) lit. b) C.

pen., au fost contopite pedepsele de un an închisoare pentru art. 26, raportat

la art. 208, art. 209 lit. a), c), e) și g), cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen. (stabilite prin sentința nr. 314/2000 a

Tribunalului Municipiului București), un an și 6 luni închisoare pentru art.

208, art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu art. 74 – art. 76 și art. 13 C.

pen. (stabilită prin sentința penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București)

și de câte 6 luni închisoare pentru art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. (o

faptă) și art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (șapte fapte) stabilite prin

sentința penală nr. 172/2001 a Tribunalului București, secția I penală, în

final petiționarul urmând a executa 6 ani închisoare, sporită cu 4 luni, deci

în total 6 ani și 4 luni închisoare.

A fost menținută starea de arest a

petentului și s-au dedus perioadele executate, de la 24 iunie 1994 – 26 august

1994, 20-21 decembrie 1999 și de la 11 septembrie 2000 la zi.

Au fost anulate vechile mandate de

execute.

S-a emis un nou mandat.

Împotriva acestei din urmă decizii

condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat înlăturarea sporului de

pedeapsă aplicat de instanța de apel.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 36 C. pen., dacă

infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru infracțiuni

concurente se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35, texte care permit și

aplicarea unui spor de pedeapsă. Deși instanța de apel nu a motivat acest spor

de pedeapsă era necesar pentru pericolul pe care-l prezintă infractorul,

pericol care rezultă din încălcarea repetată a dispozițiilor Codul penal.

Actele aflate în dosar evidențiază că L.V. a suferit condamnări pentru

infracțiuni diverse, printre care și 8 condamnări pentru comiterea infracțiunii

de tâlhărie, împrejurări care impuneau și un spor de pedeapsă, așa cum bine a

procedat instanța de control judiciar.

În raport de considerentele expuse,

Curtea constată că recursul declarat de condamnat nu este fondat și pe cale de

consecință va fi respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul L.V. împotriva deciziei penale nr.

341 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

750.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 noiembrie 2003.