ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6017/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 923

din 7 iulie 2004, pronunțată de către Tribunalul București, secția I penală, a

fost admisă cererea de contopire de pedepse formulată de către petiționarul

condamnat C.V.F.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 291/2000 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, în pedepsele componente de 7 ani,

6 ani și respectiv 6 ani închisoare, pedepse care au fost repuse în

individualitatea lor.

S-a constatat că faptele

pentru care petiționarul a fost condamnat prin sentința penală mai

sus-menționată și faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentințele

penale nr. 1257/2000 a Judecătoriei sectorului 6 București, nr. 1380/2000 a

Judecătoriei sectorului 6 București, nr. 80/2001 a Judecătoriei sectorului 6

București și nr. 1130/2003 a Tribunalului București, secția I penală, sunt

concurente și în consecință:

În baza art. 36 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani, 6

ani și 6 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 291/2000 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, cu pedeapsa de 6 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1257/2000 a Judecătoriei sectorului 6

București, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

1380/2000 a Judecătoriei sectorului 6 București, cu pedeapsa de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 80/2001 a Judecătoriei sectorului

6 București și cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 1130/2003 a Tribunalului București, secția I penală, dispunând ca petentul

condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a

adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total să execute 9 ani închisoare.

A fost făcută aplicarea

prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Potrivit art. 35 alin. (3)

C. pen., s-a dispus ca, pe lângă pedeapsa principală rezultantă să i se aplice

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-au cumulat măsurile de

siguranță luate față de petiționarul condamnat prin sentințele penale mai

sus-menționate, privind confiscarea specială, după cum urmează:

- suma de 1.500.000 lei;

suma de 225.000 lei; suma de 200.000 lei; suma de 1.230.000 lei; suma de

117.000 lei și cheile folosite la săvârșirea faptei.

Potrivit art. 36 alin. (3)

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata deja executată de la 17

ianuarie 2000 la zi.

S-a dispus anularea formelor

de executare emise în baza sentințelor penale mai sus-menționate, respectiv

mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 399/2000, 2738/2001,

3012/2001, 167/2001, 1379/2004 și emiterea unui nou mandat de executare pentru

pedeapsa de 9 ani închisoare.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că faptele pentru care a

fost condamnat petiționarul, condamnat prin cele 5 hotărâri judecătorești, sunt

concurente și ca atare, fiind întrunite cerințele art. 36 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 33 lit. a), cererea formulată este fondată și în consecință se

va admite.

Prin urmare, au fost

contopite pedepsele aplicate pentru fapte concurente și prin cele 5 hotărâri

judecătorești rămase definitive, dispunându-se ca, petiționarul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani,

pentru perseverență infracțională și gravitatea faptelor comise, în total să

execute 9 ani închisoare.

În temeiul art. 362 lit. b)

C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către petiționarul condamnat.

Apelantul-condamnat a

formulat un singur motiv de apel și acesta se referă la nelegalitatea și

netemeinicia sentinței din punct de vedere al sporului de pedeapsă de 2 ani

închisoare, care este mare, exagerat.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a examinat apelul declarat în raport de critica invocată,

actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din

oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și prin decizia penală nr.

604/ A din 17 august 2004, a respins apelul ca nefondat, potrivit art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., împotriva sentinței și deciziei a declarat recurs condamnatul

care a invocat același motiv ca și în apel și anume greșita aplicare a sporului

de pedeapsă de 2 ani închisoare, care este mare, exagerat, solicitând în

principal înlăturarea iar în subsidiar reducerea acestuia.

Motivul de recurs invocat se

înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat

în raport de motivele arătate care au constituit și critica în apel, de

lucrările de la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, se constată

că recursul declarat este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce

vor fi expuse mai jos.

În cauză, instanțele au

pronunțat hotărâri legale și temeinice, nu numai când au admis cererea

recurentului și au dispus contopirea pedepselor aplicate prin cele 5 hotărâri

judecătorești, definitive, pentru fapte concurente, dar și când i-au aplicat

recurentului condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, un spor de 2

ani închisoare.

Sporul de pedeapsă de 2 ani

închisoare este pe deplin justificat și în conformitate cu prevederile legii,

ținându-se seama de faptul că, în perioada septembrie 1999 – 16 ianuarie 2000

recurentul a comis 4 infracțiuni de tâlhărie în formă agravantă și 16 acte

materiale de furt calificat toate în stare de recidivă postexecutorie și că,

prin cele 5 hotărâri judecătorești rămase definitive a fost condamnat pentru

fapte concurente la 2 pedepse de câte 7 ani închisoare, la 3 pedepse de câte 6

ani închisoare fiecare și la o pedeapsă de 5 ani închisoare și de 4 ani

închisoare.

În consecință, față de

gravitatea faptelor comise, de perseverența infracțională a recurentului, nu se

impune înlăturarea sporului aplicat și nici reducerea acestuia.

Ca atare, recursul declarat

se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul C.V.F. împotriva deciziei penale nr. 604/ A

din 17 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

condamnat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 noiembrie 2004.