ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.01.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2003

HOTĂRÂRE
09.01.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Decizia nr.62

Dosar

nr.4125/2002

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații S.M.

și C.T. împotriva deciziei penale nr.369 A  din 24 iulie 2002 a Curții de Apel

Galați, pronunțată în dosarul nr.958/2002 al Curții de Apel Galați.

La apelul nominal, s-au prezentat recurenții inculpați, aflați

în stare de arest, asistați de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu,

lipsind intimata parte civilă S.L.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul recurenților inculpați a precizat că recursul vizează

doar cazul prevăzut de art.385

9

pct.14 din  Codul de procedură

penală, respectiv, aplicarea unor pedepse greșit individualizate.

În acest sens, a considerat că instanțele au pronunțat pedepse

exagerate, ignorând prevederile art.72 din Codul penal. Astfel, nu s-au avut în

vedere nici împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele și nici

circumstanțele  personale ale inculpaților, ambii aflați în stare de ebrietate.

Ca urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, și

reducerea pedepselor aplicate inculpaților.

Procurorul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, considerând

că pedepsele au fost corect individualizate de instanțe, în raport cu

prevederile art.72 din Codul penal.

Recurenții, având cuvântul, pe rând, au solicitat admiterea

recursului, pentru argumentele expuse de apărătorul lor.

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.178 din 19 aprilie 2002, Tribunalul Galați

a condamnat pe inculpații: S.M. și C.T. la câte o pedeapsă principală de 17 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a și b din Codul penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în

art.174 raportat la art.176 alin.1 lit.a din Codul penal, faptă săvârșită la

data de 8.09.2001. A fost dedusă din pedepsle aplicate durata arestării

preventive cu începere de la data de 9 septembie 2001, menținându-se starea de

arest.

În baza art.14 din Codul de procedură penală, art.998 și

art.1003 din Codul civil, inculpații au fost obligați,  solidar, la plata sumei

de 20.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.L. S-a

mai dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să fie restituite

inculpatului S.M. o pereche de adidași marca „Ajinyasi” și o pereche de

pantaloni de fâș și martorului O.I. o lopată,  lucruri aflate la camera de

corpuri delicte a I.P.J. Galați.

Tribunalul a reținut că ambii inculpați erau angajați, în

calitate de ciobani, în vara anului 2001, la stâna care aparținea martorului O.I.,

stână amplasată în punctul „Floarea” pe raza satului Scânteiești. Ulterior, a

mai fost angajat și minorul A.P. în vârstă de 12 ani.

Pentru că în mod frecvent cei doi inculpați îl loveau pe minor,

adresându-i și cuvinte vulgare, victima S.E., care îl avea pe minor sub

ocrotirea sa, a luat de acasă o sticlă de ½ l de țuică și împreună cu

minorul Amaria Petrică s-a deplasat la stână. Aici s-a întâlnit cu martorul B.A.A.

pe care l-a invitat să consume împreună din băutura adusă de acasă. Între timp

la stână au ajuns și inculpații cu o căruță trasă de un cal.Victima S.E. i-a

oferit băutură și inculpatului C.T., care a refuzat și fără nici un motiv a

lovit-o pe victimă cu piciorul peste mâna dreaptă, imobilizând-o apoi și

trântind-o la pământ. Cel de al doilea inculpat, S.M. a luat o lopată și a

lovit în cap victima, care s-a rostogolit pe pământ. Atunci, C.T. a luat din

căruță un lanț și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra a lovit-o

de mai multe ori cu lanțul. Întrucât victima țipa după ajutor, solicitându-i

martorului B.A.A. să intervină, inculpatul S.M. a început să o lovească cu lopata

și cu picioarele, iar inculpatul C.T. a început să o sugrume cu lanțul. S.M. a

continuat să lovească victima cu lopata până când coada acesteia s-a rupt,

ambii inculpți lovind-o apoi cu picioarele. Martorul B.A.A. a încercat să

intervină, a strigat la inculpați, dar aceștia l-au amenințat și i-au spus să

plece. Ulterior, văzând că victima, plină de sânge, nu mai mișca, inculpații au

târât-o în apropierea vagonului de dormit, unde au abandonat-o. La scurt timp,

aceasta a decedat. În jurul orelor 12, inculpații au mers la domiciliul lor,

s-au schimbat de haine și au plecat spre municipiul Galați, pentru a se

sustrage urmăririi penale.

Alertată de fiul său minorul A.P., S.L., soția victimei a mers

la stână, a auzit victima gemând, dar nu s-a putut apropia fiindu-i teamă de

câini. A revenit în sat solicitând sprijinul părinților inculpaților, dar

aceștia au refuzat să o însoțească.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea

victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute

consecutivă politraumatismului cranio-cerebral, facial, cervical anterior și

toracic, cu multiple fracturi de bază de craniu, hemoragie meningo-cerebrală,

fracturi costale bilaterale, ruptura pulmonului drept și pneumotorax drept

produs prin lovire repetată cu un corp contondent cu margini alungite (posibil

lopată), lovire cu corpuri dure, comprimare cu corpuri dure cu margini alungite

(posibil degete) și lovire cu un lanț.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.369/A din 24 iulie

2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva

sentinței menționate.

În considerentele deciziei, Curtea a reținut că instanța de fond

a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în concordanță cu

probele dosarului, dând faptei o corespunzătoare încadrare juridică. A mai

constatat că pedepsele aplicate au fost bine individualizate în raport cu

prevederile art.72 din Codul penal, nejustificându-se acordarea circumstanțelor

atenuante.

Împotriva acestei decizii, inculpații au declarat recurs,

invocând cazul prevăzut de art.385

9

pct.14  întrucât s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.

Recursurile  sunt nefondate.

Curtea constată că instanțele au ținut seama de toate criteriile

generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art.72 din Codul penal.

Astfel, instanțele au avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de art.176 alin.1 din Codul penal, referitoare la sancționarea

omorului deosebit de grav (săvârșit prin cruzimi) cu închisoare de la 15 la 25

de ani și interzicerea unor drepturi. Au apreciat gravitatea faptei

inculpaților, dar, totodată, au avut în vedere si persoanele inculpaților,

tineri, fără antecedente penale, care au recnoscut faptele, stabilind pedepse

orientate spre minimul special al pedepsei (17 ani închisoare).

Dar, sinceritatea inculpaților, precum și conduita lor bună

înainte de comiterea infracțiunii nu pot fi avute în vedere ca circumstanțe

atenuante, în acest caz, conform art.74 din Codul penal, text căruia în mod

corect instanțele nu i-au dat aplicare.  Prin modul în care au acționat,

inculpații nu au dovedit că regretă fapta, nu au depus nici o stăruință pentru

înlăturarea rezultatului infracțiunii, ci dimpotivă, au ucis cu cruzime

victima, încetând agresiunea și părăsind-o doar în momentul când aceasta era

inertă, fără a-i acorda veo șansă de a scăpa cu viață. Or, această atitudine nu

poate fi avută în vedere ca fiind o circumstanță care să reducă, sub minimul

special, pedepsele inculpaților.

Prin urmare, reținând  că pedepsele au fost corect

individualizate de instanțe în raport cu prevederile art.72 din Codul penal,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art.88 din Codul penal se va deduce din pedepse timpul

arestării preventive începând cu data de 9 septembie 2001, la zi.

În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de

procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de câte 1.100.000 lei, din care onorariile pentru apărarea

din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.

și C.T. împotriva deciziei penale nr.369 A din 24 iulie 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedepse, timpul arestării preventive de la 9

septembrie 2001 la 9 ianuarie 2003, pentru ambii inculpați.

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-07-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3285/2003
a apelului nu s-a prezentat pentru a-l susține, deși a fost legal citat. Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 622/ A din 20 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.M.A. împotriva sentinței penale nr.
ÎCCJ 2003-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.A.D. împotriva deciziei penale nr.410 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel București – Secția I-a penală. S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat D.
ÎCCJ 2003-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 484/2003
.I. A fost computată detenția ptentru ambii inculpați de la 13 ianuarie 2002 la zi. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I., solicitând admiterea lui, casarea hotărîrii atacate și reducerea pedepsei aplicate, având în ve
ÎCCJ 2003-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2003
D E C I Z I A NR.512 DOSAR NR.2911/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Ș.A. și C.D. împotriva deciziei penale nr.258 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București
ÎCCJ 2003-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2003
raport de aceste probe, încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare astfel că, vinovăția inculpaților este dovedită, încât primul motiv de recurs care vizează achitarea, cât și cel de-al doilea motiv, referitor la schimbarea înca
Sursă