ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2003

D E C I Z I A NR.512 DOSAR NR.2911/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Ș.A. și C.D. împotriva deciziei penale nr.258 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, Secția I – a penală. S-au prezentat: recurenții inculpați Ș.A. și C.D., aflați în stare de arest, asistați de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Apărătorul inculpaților a cerut respingerea recursului declarat de parchet pentru motivul cuprins la punctul doi, referitor la majorarea pedepsei și a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați pentru criticile arătate în scris.

Procurorul, în recursul inculpaților, a cerut respingerea acestora, ca nefondate. Inculpații, în ultimul cuvânt acordat, au arătat că achiesează la apărările formulate în cauză de avocatul lor. C U R T E A Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.72 din 5 februarie 2002 (dosar nr.3802/2000) a Tribunalului București, Secția II-a penală, s-a dispus în baza art.174 – 175 lit.i Cod penal, condamnarea inculpatului Ș.A. la 15 ani închisoare. În baza art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal a mai fost condamnat același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art.33 – 34 Cod penal, inculpatul execută 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – 64 Cod penal, iar în baza art.65 Cod penal i se interzic drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16 noiembrie 1999 la zi. În baza art.26 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.D. la 15 ani închisoare. În baza art.26 raportat la art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal a condamnat același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art.33 – 34 Cod penal, inculpatul execută 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – 64 Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 7 ani. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 22 noiembrie 2000 la zi. În baza art.14 și 346 Cod procedură penală au fost obligați inculpații, în solidar, la 15.249.000 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență „Sf.Pantelimon”, cu dobânda legală și se respinge, ca neîntemeiată, cererea de despăgubiri a părții civile V.V.

S-a luat act că părinții victimei I.G. nu au pretenții civile în cauză. În baza art.118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpatul Ș.A. cuțitul – corp delict. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut faptul că în ziua de 15 noiembrie 1999, între orele 14,00 – 17,00, în incinta barului din str.Cristescu Dima s-au întâlnit mai mulți tineri, care au început să consume băuturi alcoolice, pînă în jurul orei 20,00, cînd, în local a intrat inculpatul Ș.A., însoțit de prietena sa – Z.D. și sora acesteia și inculpatul C.D., însoțit de prietena sa – E.D.. Cei doi inculpați s-au instalat la o masă de biliard, timp în care prietenele acestora se jucau la aparatele de jocuri electronice, într-o altă sală.

Alături de cei doi inculpați, a început să participe la jocul de biliard și martorul D.R., între aceștia declanșîndu-se o dispută. În situația mai sus arătată, un angajat al barului, care a intuit că se va declanșa un conflict, i-a solicitat numitei E.D. să își ia prietenul și să părăsească incinta barului. Grupul de tineri aflați în bar înainte de sosirea inculpaților, format din P.V., D.D., D.R. și I.R., față de discuțiile avute cu inculpații, au părăsit localul. La circa o jumătate de oră, grupul a revenit, fiind sporit prin prezența numitului V.V., situație față de care inculpatul Ș.A., intuind că se va declanșa un conflict cu acest grup de tineri, a trimis-o pe prietena sa la niște cunoscuți, pentru a le veni în ajutor.

Totodată, numita Iorgaru Crina, venită și ea în grupul inculpaților, s-a deplasat la domiciliu, de unde a luat un cuțit, pe care l-a adus inculpatului C.D., cu un alt cuțit era dotat și inculpatul Ș.A.. Cei doi inculpați au continuat să joace biliard, în condițiile în care tinerii din grupul părților vătămate s-au apropiat de aceștia, pînă în momentul în care martorul P.V. a încercat să-l lovească pe inculpatul Ș.A., cu pumnul. Inculpatul, evitând lovitura, a ripostat cu un pumn, care l-a dezechilibrat pe atacator, declanșîndu-se conflictul dintre grupuri. Martorul D.D. a lovit pe inculpatul C.D., cu o țeavă PVC, găsită în apropiere, iar martorul D.R. s-a apropiat de inculpatul Ș.A., care îl atacase pe numitul P.V..

În conflictul extins, inculpatul Ș.A. a aplicat numitului I.G. o lovitură de cuțit în zona gâtului, secționându-i artera carotidă și vena jugulară, urmare căreia, acesta a căzut pe o canapea din incinta barului. Partea vătămată V.V., văzând cele întâmplate, s-a îndreptat către inculpatul Ș.A., fiind lovit de acesta cu același cuțit în zona abdominală. Inernată la spital, victima I.G.a decedat la scurt timp, stabilindu-se prin raportul medico – legal de autopsie că moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutive a sistemului vasculo – nervos cervical stâng, lezat prin plagă tăiată. Partea vătămată V.V. a suferit și el o plagă înțepată – penetrantă, în zona abdominală, cu eviscerare de epiplon și care i-a pus viața în primejdie victimei.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, se reține că situația de fapt, expusă în rechizitoriu, este corectă și dovedită cu probele administrate, rezultând că inculpatul Ș.A. a fost cel care s-a pregătit pentru atac, refuzând să părăsească localul, la insistențele prietenilor săi și înarmându-se cu un cuțit, chiar înainte de izbucnirea acestui scandal. Și inculpatul C.D. a acceptat să primească un cuțit, participând împreună cu inculpatul Ș.A. la vătămarea corporală a victimei V.V. și la decesul victimei I.R. Instanța reține faptul că, prin prezența sa alături de inculpatul Ș.A., inculpatul C.D., care avea în mână cuțitul, a constituit un real ajutor în comiterea agresiunii asupra celor două victime, întărind convingerea inculpatului Ș.A.

de reușita acțiunii sale. Instanța a înlăturat apărarea inculpatului Ș.A., în sensul provocării sale de către victima I.G., întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu rezultă că acest inculpat s-a aflat într-o situație dificilă, care să-i pună în pericol integritatea corporală sau viața, el acționând cu ușurință în înlăturarea acțiunilor îndreptate împotriva sa. Împotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința apelată pentru greșita aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, apreciind că textele de lege în baza cărora au fost condamnați cei doi inculpați, fiecare în parte, prevăd sancționarea făptuitorilor cu închisoare și cu pedeapsa complimentară, iar modul în care s-a pronunțat instanța de a se aplica o pedeapsă complimentară la o pedeapsă rezultantă a încălcat dispozițiile art.65 din Codul penal.

Apoi, se mai critică sentința pentru greșita neaplicare a prevederilor art.67 Cod penal, de degradare militară a inculpatului C.D. și în al treilea rînd se mai critică sentința și cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților, apreciindu-se că pedepsele, de câte 15 ani închisoare, nu sunt suficiente, față de pericolul social concret al faptelor și atitudinea inculpaților, care au fugit de la locul faptei. Inculpatul Ș.A. a formulat critici de nelegalitate a sentinței apelate, prin prisma faptului că nu i s-a reținut scuza provocării în săvârșirea infracțiunilor pentru care este condamnat, solicitând ca în considerentul acestui text de lege să i se coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut.

Inculpatul C.D. critică sentința apelată pentru greșita sa condamnare, solicitând achitarea în raport de dispozițiile art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât faptele au fost săvârșite de inculpatul Ș.A.. Analizând actele și probele din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 15 noiembrie 1999, în incinta unui bar din str.Cristescu Dima, s-au aflat, la un moment dat, un grup de tineri, din care făceau parte și cele două părți vătămate – V.V. și I.G. – și un alt grup, din care făceau parte inculpații. La un moment dat, între inculpați și unul din tinerii din grupul advers, s-a iscat un conflict, care a degenerat într-o lovire reciprocă a tinerilor din cele două grupuri.

În cadrul conflictului declanșat, inculpatul Ș.A., înarmat cu un cuțit, a lovit victima I.G., căreia i-a secționat artera jugulară și în urma cărui fapt acesta a decedat ulterior, la spital. Tot inculpatul Ș.A. a lovit cu cuțitul, în zona abdominală, pe victima V.V., punându-i viața în pericol. În tot timpul derulării conflictului, inculpatul C.D., care și el era înarmat cu un cuțit, îi amenința pe potențialii atacatori din grupul de tineri advers, asigurând inculpatului Ș.A. posibilitatea de a lovi pe cele două victime, fără a se putea interveni în apărarea acestora, de vreunul din prietenii lor. Urmare a vătămării celor două victime, inculpații au fugit de la locul faptei.

În considerentul probatoriului administrat în cauză, inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care au și fost condamnați, fiind corect înlăturată de către instanța de fond cererea inculpatului Ș.A., de a i se reține prevederile art.73 Cod penal, întrucât din modul în care s-au derulat faptele, rezultă că inculpatul a intuit declanșarea conflictului, s-a pregătit pentru aceasta, înarmându-se cu un cuțit, în condițiile în care avea posibilitatea efectivă de a părăsi barul, astfel cum i s-a cerut la un moment dat. Mai mult, a solicitat inculpatului C.D. sprijinul, acceptat de altfel de acesta, care și el s-a înarmat cu un cuțit. Pentru considerentul mai sus arătat și critica din apel a inculpatului Ș.A., privitor la această situație de neaplicare de către instanța de fond a prevederilor art.73 lit.b Cod penal este nefondată.

Tot ca nefondată a fost considerată și critica inculpatului C.D., privind greșita sa condamnare, întrucât din ansamblul probelor, a rezultat că inculpatul – apelant C.D. a acceptat înarmarea cu un cuțit, obiect apt de a produce vătămări corporale grave, asumându-și riscul producerii unor asemenea consecințe, în contextul în care conflictul era declanșat de inculpatul Ș.A.. Acțiunea inculpatului C.D., de amenințare cu cuțitul a grupului de tineri advers, în scopul împiedicării acestora de a se apropia de zona de conflict, în care se desfășura inculpatul Ș.A., care lovea pe cele două victime cu cuțitul, a fost o împrejurare ce constituie un real ajutor, dat inculpatului Ș.A. în comiterea agresiunilor provocate, situație ce se desprinde din declarațiile martorilor D.D.

și D.R. Relu, care atestă faptul că au fost în imposibilitate de a ajuta pe cele două victime, datorită atitudinii agresive a inculpatului C.D.. În cursul urmăririi penale s-a dispus o disjungere a cauzei față și de ceilalți participanți, în persoana numitelor Z.D. și I.C., aflate în grupul inculpaților. Față de cele arătate, în baza art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală s-au respins cele două apeluri ale inculpaților, ca nefondate. În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, instanța l-a apreciat în parte fondat, și anume cu privire la modalitatea de aplicare a pedepselor, cu referire la dispozițiile art.65 din Codul penal, și ale art.67 Cod penal.

Ca urmare, s-a admis apelul Parchetului de pe lîngă Tribunalul București, în baza art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală, s-a desființat parțial sentința și, pe fond, s-au descontopit pedepsele aplicate de instanța de fond celor doi inculpați și s-au adăugat la fiecare dintre pedepsele componente, pedeapsa complementară prevăzută de art.65 Cod penal, inculpatului C.D. aplicându-i-se și dispozițiile art.67 Cod penal. Curtea de Apel București a apreciat că nu este fondată critica din apel a parchetului, privind modul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate de către instanța de fond, întrucât pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare este de natură a îndeplini cerințele art.52 Cod penal, având în vedere vârsta tânără a inculpaților, faptul că nu au antecedente penale, că au avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei.

Cele două hotărâri au fost atacate cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către cei doi inculpați. Parchetul a formulat recurs pentru două motive: 1. - încadrarea juridică dată faptelor este greșită, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din art.174 – 175 lit.i și art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i din Codul penal (pentru inculpatul Ș.A.) și, respectiv 26 Cod penal în raport de ambele infracțiuni (pentru inculpatul C.D.) în art.174 – 175 lit.i și art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i - 176 lit.b Cod penal, pentru inculpatul Ș.A. - 26 raporat la art.174 – 175 lit.i și art.26 cu referire la art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i – 176 lit.b, pentru inculpatul C.D.

2. - pedepsele aplicate ambilor inculpați sunt neîndestulătoare, fiind greșit individualizate în raport de prevederile art.72 Cod penal. Inculpatul Ș.A. solicită aplicarea art.73 lit.b Cod penal cu efecte asupra cuantumului pedepsei - aplicate -, iar inculpatul C.D. solicită casarea ambelor hotărâri și aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal. Cu privire la recursul parchetului. 1. - În motivarea schimbării încadrării juridice se arată că se impune pentru cea de-a doua faptă raportarea la art.176 lit.b Cod penal întrucât legiuitorul a înțeles prin sintagma „ omor săvârșit asupra a două sau mai multor persoane” nu numai fapta consumată, ci oricare din faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul Ș.A. a aplicat o lovitură cu rezultat letal față de I.R., și tot o lovitură cu cuțitul lui V.V. căruia i-a produs o leziune care i-a primejduit viața, fiind ajutat în acest timp de coinculpatul C.D.. Faptul că cea de-a doua lovitură nu a determinat producerea decesului, rămânând în fază tentată, nu exclude raportarea la prevederile art.176 lit.b Cod penal, întrucât textul nu este incident numai în situația producerii rezultatului letal, fiind suficient ca autorul să fi acționat cu această intenție. În situația în care infractorul a acționat în scopul uciderii a două sau mai multor persoane, în aceeași împrejurare, iar fapta sa a determinat moartea uneia singure, se rețin două infracțiuni: una de omor (simplu, calificat, ori deosebit de grav, altul decât lit.b) și o infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav, în condițiile art.176 lit.b din Codul penal.

Într-o astfel de împrejurare este evident că făptuitorul a acționat cu scopul de a suprima viața ambelor persoane, dar, independent de voința sa, a survenit decesul numai uneia din ele, provocându-se astfel numai în parte, rezultatul urmărit. Faptul că viața uneia dintre aceste persoane a fost salvată datorită unor împrejurări independente de acțiunea și voința făptuitorului nu poate afecta încadrarea juridică în sensul celor arătate. (A se vedea T.S. – Secția penală, dec.nr.239/1972, C.D. 1972, p.325; R.R.D nr.9/1972, p.173) 2. - Cel de-al doilea motiv al parchetului are în vedere o majorare a pedepselor aplicate pentru fiecare inculpat. În esență se argumentează prin consistența contribuției aduse de inculpatul Ș.A.

la comiterea faptei, cel care a avut inițiativa declanșării acțiunii agresive, care a luat măsuri de înarmare a sa și a coinculpatului Cârciumaru, care după săvârșirea faptei a fugit și a luat măsuri de a se debarasa de cuțitul corp – delict, care a avut o atitudine procesuală necooperantă și care s-a sustras de la urmărirea penală. Tot inculpatul este cel care, putând să evite conflictul și-a selectat victimele, dintre persoanele reprezentative pentru grupul din care făceau parte și cărora le-a aplicat lovituri cu o ferocitate deosebită în zone vitale. În privința inculpatul C.D., motivele invocate de parchet în susținerea majorării pedepsei se referă la acceptarea înarmării sale pentru a susține acțiunea violentă a prietenului său, prin amenințarea celorlalți participanți în scopul neutralizării acestora, iar ulterior prin poziția de nerecunoaștere a faptelor săvârșite și prin sustragerea de la urmărirea penală.

În privința acestui motiv apelul parchetului este neîntemeiat. Aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare pentru Ș.A. reprezintă o individualizare judicioasă în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Este adevărat că participarea sa la comiterea faptei a fost substanțială, că el este cel care într-o ripostă disproporțională și nejustificată a aplicat două lovituri de cuțit în regiuni vitale victimei, cât și părții vătămate V.V. Dar nu e mai puțin adevărat că starea conflictuală nu a fost generată de conduita sa, ci de membrii grupului din care făceau parte victima și partea vătămată. El nu a evitat conflictul, ci l-a așteptat și l-a întreținut tacit, dorind să demonstreze superioritatea sa fizică și eventual, ținuta de lider, într-un mediu, cu puternice valențe criminogene.

La aplicarea pedepsei s-a ținut cont atât de vârsta sa cât și de faptul că nu are antecedente penale. Inculpatul C.D. are un grad inferior de participare în raport de cea a coinculpatului Ș.A.. El a fost cel care l-a însoțit, care a acceptat la rândul său să se înarmeze, fără a menifesta inițiativă nici în declanșarea conflictului și nici în întreținerea sa. Inculpatul nu a atacat nici o persoană, a gesticulat amenințător cu cuțitul ridicat deasupra capului spre membrii grupului advers, dar nu a finalizat aceste amenințări, care au avut însă rolul de a neutraliza o eventuală ripostă a acestora față de inculpatul Ș.A., căruia i-a înlesnit în acest fel acțiunea violentă.

Având în vedere contribuția efectivă la comiterea faptei constând în înlesnirea activității infracționale a coinculpatului, fără a fi el însuși susținător direct al propriei acțiuni violente, ținând cont de vârsta sa, de lipsa antecedentelor penale, de o pozitivă conduită generală anterioară, care justifică reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa aplicată inculpatului urmează a fi redusă sub minimul special. În privința recursurilor inculpaților . 2. - Ambii solicită aplicarea art.73 lit.b Cod penal, motiv care apare ca neîntemeiat. Din derularea situației de fapt, corect reținută de ambele instanțe, reiese că într-adevăr nu inculpații au produs în mod direct crearea condițiilor care au generat fapta.

Membrii grupului din care făceau parte atât victima cât și partea vătămată, au avut o atitudine la limita provocării. Ei au manifestat mai întâi ostilitate și apoi chiar amenințări fără a recurge însă la acțiuni concrete, care să determine inculpaților o stare de puternică tulburare sau emoție. Mai mult decât atât, inculpații cu relativă ușurință puteau evita conflictul, dar la inițiativa lui Ș.A., s-au înarmat ostentativ așteptând o inevitabilă declanșare a conflictului între ei doi și membrii grupului advers. În aceste condiții nu se poate vorbi de o modificare a psihicului celor doi inculpați în sensul prevederilor art.73 lit.b Cod penal. Recursul inculpatului Ș.A. cu privire la reducerea pedepsei se va respinge de asemenea.

Participarea sa substanțială și atitudinea ante și post factum nu justifică o astfel de soluție. Pedeapsa aplicată reprezintă o corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal și care corespunde scopului coercitiv – preventiv de la art.52 Cod penal. Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatului C.D. i se va admite recursul și ținând cont de motivele deja expuse și prin reținerea circumstanțelor atenuante se va reduce pedeapsa, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr.258 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală, privind pe inculpații Ș.A. și C.D.. Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.72 din 5 februarie 2002 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică reținută celor doi inculpați pentru faptele de tentativă la omor și cu privire la individualizarea pedepsei pentru inculpatul C.D.. 1. Cu privire la inculpatul Ș.A.

Înlătură dispozițiile art.34 lit.b din Codul penal, descontopește rezultanta și repune pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează: - 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal; - 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal. În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i, 176 lit.b din Codul penal și îl condamnă pe acest inculpat la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.

Conform art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 16 noiembrie 1999 la 4 februarie 2003. 2. Cu privire la inculpatul C.D. Înlătură dispozițiile art.34 lit.b din Codul penal, descontopește rezultanta și repune pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează: - 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal; - 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.26 cu referire la art.20 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal.

În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică pentru acest inculpat din infracțiunea prevăzută de art.26 cu referire la art.20 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.26 cu referire la art.20 raportat la art.174, 175 lit.i, 176 lit.b din Codul penal și cu reținerea art.74 lit.a,c și art.76 Cod penal și îl condamnă pe acest inculpat la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal. Reține aplicarea art.74 lit.a,c și art.76 Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal și îl condamnă pe acest inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal.

Conform art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal. Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 22 noiembrie 2000 la 4 februarie 2003. II. Respinge recursul declarat de inculpatul Ș.A., împotriva aceleași decizii. Obligă inculpatul Ș.A. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul avocatului pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului C.D. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.