ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

D E C

I Z I A  NR.512

DOSAR NR.2911/2002

S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și de inculpații Ș.A. și C.D. împotriva deciziei

penale nr.258 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, Secția I – a penală.

S-au

prezentat: recurenții inculpați Ș.A. și C.D., aflați în stare de arest,

asistați de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte

părți.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs depuse în scris la dosarul

cauzei și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

Apărătorul

inculpaților a cerut respingerea recursului declarat de parchet pentru motivul

cuprins la punctul doi, referitor la majorarea pedepsei și a solicitat

admiterea recursurilor declarate de inculpați pentru criticile arătate în

scris.

Procurorul,

în recursul inculpaților, a cerut respingerea acestora, ca nefondate.

Inculpații,

în ultimul cuvânt acordat, au arătat că achiesează la apărările formulate în

cauză de avocatul lor.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza actelor și lucrărilor de la  dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.72 din 5 februarie 2002 (dosar nr.3802/2000) a Tribunalului

București, Secția II-a penală, s-a dispus în baza art.174 – 175 lit.i Cod

penal, condamnarea inculpatului Ș.A.   la  15  ani închisoare.

În

baza art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal a mai fost condamnat

același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art.33 – 34 Cod

penal, inculpatul execută 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – 64 Cod

penal, iar în baza art.65 Cod penal i se interzic drepturile prevăzute de

art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16

noiembrie 1999 la zi.

În

baza art.26 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal, a fost condamnat inculpatul

C.D. la 15 ani închisoare.

În

baza art.26 raportat la art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal a

condamnat același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art.33 –

34 Cod penal, inculpatul execută 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – 64

Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal,

pe o durată de 7 ani.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la

22 noiembrie 2000 la zi.

În

baza art.14 și 346 Cod procedură penală au fost obligați inculpații, în

solidar, la 15.249.000 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență

„Sf.Pantelimon”, cu dobânda legală și se respinge, ca neîntemeiată, cererea de

despăgubiri a părții civile V.V.

S-a

luat act că părinții victimei I.G. nu au pretenții civile în cauză.

În

baza art.118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpatul Ș.A. cuțitul – corp

delict.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut faptul că în ziua de 15 noiembrie

1999, între orele 14,00 – 17,00, în incinta barului din str.Cristescu Dima s-au

întâlnit mai mulți tineri, care au început să consume băuturi alcoolice, pînă

în jurul orei 20,00, cînd, în local a intrat inculpatul Ș.A., însoțit de

prietena sa – Z.D. și sora acesteia și inculpatul C.D., însoțit de prietena sa

– E.D..

Cei

doi inculpați s-au instalat la o masă de biliard, timp în care prietenele

acestora se jucau la aparatele de jocuri electronice, într-o altă sală.

Alături

de cei doi inculpați, a început să participe la jocul de biliard și martorul D.R.,

între aceștia declanșîndu-se o dispută.

În

situația mai sus arătată, un angajat al barului, care a intuit că se va

declanșa un conflict, i-a solicitat numitei E.D. să își ia prietenul  și să

părăsească incinta barului.

Grupul

de tineri aflați în bar înainte de sosirea inculpaților, format din P.V., D.D.,

D.R. și I.R., față de discuțiile avute cu inculpații, au părăsit localul.

La

circa o jumătate de oră, grupul a revenit, fiind sporit prin prezența numitului

V.V., situație față de care inculpatul Ș.A., intuind că se va declanșa un

conflict cu acest grup de tineri, a trimis-o pe prietena sa la niște cunoscuți,

pentru a le veni în ajutor.

Totodată,

numita Iorgaru  Crina, venită și ea în grupul inculpaților, s-a deplasat la

domiciliu, de unde a luat un cuțit, pe care l-a adus inculpatului C.D., cu un

alt cuțit era dotat și inculpatul Ș.A..

Cei

doi inculpați au continuat să joace biliard, în condițiile în care tinerii din

grupul părților vătămate s-au apropiat de aceștia, pînă în momentul  în care

martorul P.V. a încercat să-l lovească pe inculpatul Ș.A., cu pumnul.

Inculpatul, evitând lovitura, a ripostat cu un pumn, care l-a dezechilibrat pe

atacator, declanșîndu-se conflictul dintre grupuri.

Martorul

D.D. a lovit pe inculpatul C.D., cu o țeavă PVC, găsită în apropiere, iar

martorul D.R. s-a apropiat de inculpatul Ș.A., care îl atacase pe numitul P.V..

În

conflictul extins, inculpatul Ș.A. a aplicat numitului I.G. o lovitură de cuțit

în zona gâtului, secționându-i artera carotidă și vena jugulară, urmare căreia,

acesta a căzut pe o canapea din incinta barului.

Partea

vătămată V.V., văzând cele întâmplate, s-a îndreptat către inculpatul Ș.A.,

fiind lovit de acesta cu același cuțit în zona abdominală.

Inernată

la spital, victima I.G.a decedat  la scurt timp, stabilindu-se prin raportul

medico – legal de autopsie că moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

externe consecutive a sistemului  vasculo – nervos cervical stâng, lezat prin

plagă tăiată.

Partea

vătămată V.V. a suferit și el o plagă înțepată – penetrantă, în zona

abdominală, cu eviscerare de epiplon și care i-a pus viața în primejdie

victimei.

Din

ansamblul materialului probator administrat în cauză, se reține că situația de

fapt, expusă în rechizitoriu, este corectă și dovedită cu probele administrate,

rezultând că inculpatul Ș.A. a fost cel care s-a pregătit pentru atac, refuzând

să părăsească localul, la insistențele prietenilor săi și înarmându-se cu un

cuțit, chiar înainte de izbucnirea acestui scandal.

Și

inculpatul C.D. a acceptat să primească un cuțit, participând împreună cu

inculpatul Ș.A. la vătămarea corporală a victimei V.V. și la decesul victimei I.R.

Instanța

reține faptul că, prin prezența sa alături de inculpatul Ș.A., inculpatul C.D.,

care avea în mână cuțitul, a constituit un real ajutor în comiterea agresiunii

asupra celor două victime, întărind convingerea  inculpatului Ș.A. de reușita

acțiunii sale.

Instanța

a înlăturat apărarea inculpatului Ș.A., în sensul provocării sale de către

victima I.G., întrucât din declarațiile martorilor  audiați în cauză, nu

rezultă că acest inculpat s-a aflat într-o  situație dificilă, care să-i pună

în pericol integritatea corporală sau viața, el acționând cu ușurință în

înlăturarea acțiunilor îndreptate împotriva sa.

Împotriva

sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința apelată pentru greșita

aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, apreciind că

textele de lege în baza cărora au fost condamnați cei doi inculpați, fiecare în

parte, prevăd sancționarea făptuitorilor  cu închisoare și cu pedeapsa

complimentară, iar modul în care s-a pronunțat instanța de a se aplica o

pedeapsă complimentară la o pedeapsă rezultantă a încălcat dispozițiile art.65

din Codul penal.

Apoi,

se mai critică sentința pentru greșita neaplicare a prevederilor art.67 Cod

penal, de degradare militară a inculpatului C.D. și în al treilea rînd se mai

critică sentința și cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate

inculpaților, apreciindu-se că pedepsele, de câte 15 ani închisoare, nu sunt

suficiente, față de pericolul social concret al faptelor și atitudinea

inculpaților, care au fugit de la locul faptei.

Inculpatul

Ș.A. a formulat critici de nelegalitate a sentinței apelate, prin prisma

faptului că nu i s-a reținut scuza provocării în săvârșirea infracțiunilor

pentru care este condamnat, solicitând ca în considerentul acestui text de lege

să i se coboare pedeapsa sub minimul  special prevăzut.

Inculpatul

C.D. critică sentința apelată pentru greșita sa condamnare, solicitând

achitarea în raport de dispozițiile art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât

faptele au fost săvârșite de inculpatul Ș.A..

Analizând

actele și probele din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel formulate,

Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

În

ziua de 15 noiembrie 1999, în incinta unui bar din str.Cristescu Dima, s-au

aflat, la un moment dat, un grup de tineri, din care făceau parte și cele două

părți vătămate  –  V.V. și I.G.  –  și un alt grup, din care făceau parte

inculpații.

La

un moment dat, între inculpați și unul din tinerii din grupul advers, s-a iscat

un conflict, care a degenerat într-o lovire  reciprocă a tinerilor din cele două

grupuri.

În

cadrul conflictului declanșat, inculpatul Ș.A., înarmat cu un cuțit, a lovit

victima I.G., căreia i-a secționat artera jugulară și în urma cărui fapt acesta

a decedat ulterior, la spital.

Tot

inculpatul Ș.A. a lovit cu cuțitul, în zona abdominală, pe victima V.V.,

punându-i viața în pericol.

În

tot timpul derulării conflictului, inculpatul C.D., care și el era înarmat cu

un cuțit, îi amenința pe potențialii atacatori din grupul de tineri advers,

asigurând inculpatului Ș.A. posibilitatea de a lovi pe cele două victime, fără

a se putea interveni în apărarea acestora, de vreunul din prietenii lor.

Urmare

a vătămării celor două victime, inculpații au fugit de la locul faptei.

În

considerentul probatoriului administrat în cauză, inculpații se fac vinovați de

săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care au

și fost condamnați, fiind corect înlăturată de către instanța de fond cererea

inculpatului Ș.A., de a i se reține prevederile art.73 Cod penal, întrucât din

modul în care s-au derulat faptele, rezultă că inculpatul a intuit declanșarea

conflictului, s-a pregătit pentru aceasta, înarmându-se cu un cuțit, în

condițiile în care avea posibilitatea efectivă de a părăsi barul, astfel cum i

s-a cerut la un moment dat.

Mai

mult, a solicitat inculpatului C.D. sprijinul, acceptat de altfel de acesta,

care și el s-a înarmat cu un cuțit.

Pentru

considerentul mai sus arătat și critica din apel a inculpatului Ș.A., privitor

la această situație de neaplicare de către instanța de fond a prevederilor

art.73 lit.b Cod penal este nefondată.

Tot

ca nefondată a fost considerată și critica inculpatului C.D., privind greșita

sa condamnare, întrucât din ansamblul probelor, a rezultat că inculpatul –

apelant C.D. a acceptat înarmarea cu un cuțit, obiect apt de a produce vătămări

corporale grave, asumându-și riscul producerii unor asemenea consecințe, în

contextul în care conflictul era declanșat de inculpatul Ș.A..

Acțiunea

inculpatului C.D., de amenințare cu cuțitul a grupului de tineri advers, în

scopul împiedicării acestora de a se apropia de zona de conflict, în care se

desfășura inculpatul Ș.A., care lovea pe cele două victime cu cuțitul, a fost o

împrejurare ce constituie un real ajutor, dat inculpatului Ș.A. în comiterea

agresiunilor provocate, situație ce se desprinde din declarațiile martorilor D.D.

și D.R. Relu, care atestă faptul că au fost în imposibilitate de a ajuta pe

cele două victime, datorită atitudinii agresive a inculpatului C.D..

În

cursul urmăririi penale s-a dispus o disjungere a cauzei față și de ceilalți

participanți, în persoana numitelor Z.D. și I.C., aflate în grupul

inculpaților.

Față

de cele arătate, în baza art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală s-au respins

cele două apeluri ale inculpaților, ca nefondate.

În

ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

instanța l-a apreciat în parte fondat, și anume cu privire la modalitatea de

aplicare a pedepselor, cu referire la dispozițiile art.65 din Codul penal, și

ale art.67 Cod penal.

Ca urmare, s-a admis apelul Parchetului de pe

lîngă Tribunalul București, în baza art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală,

s-a desființat parțial sentința și, pe fond, s-au descontopit pedepsele

aplicate de instanța de fond celor doi inculpați și s-au adăugat la fiecare

dintre pedepsele componente, pedeapsa complementară prevăzută de art.65 Cod

penal, inculpatului C.D. aplicându-i-se și dispozițiile art.67 Cod penal.

Curtea

de Apel București a apreciat că nu este fondată critica din apel a parchetului,

privind modul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate de către

instanța de fond, întrucât pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare este de

natură a îndeplini cerințele art.52 Cod penal, având în vedere vârsta tânără a

inculpaților, faptul că nu au antecedente penale, că au avut o conduită bună

înainte de săvârșirea faptei.

Cele două hotărâri au fost

atacate cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către

cei doi inculpați.

Parchetul

a formulat recurs pentru două motive:

1.

- încadrarea juridică dată faptelor este greșită, solicitându-se schimbarea

încadrării juridice din art.174 – 175 lit.i și art.20 raportat la art.174 – 175

lit.i din Codul penal (pentru inculpatul Ș.A.) și, respectiv 26 Cod penal în

raport de ambele infracțiuni (pentru inculpatul C.D.) în art.174 – 175 lit.i și

art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i  - 176 lit.b Cod penal, pentru

inculpatul Ș.A.   -  26 raporat la art.174 – 175 lit.i și art.26 cu referire la

art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i – 176 lit.b, pentru inculpatul C.D.

2.

- pedepsele aplicate ambilor inculpați sunt neîndestulătoare, fiind greșit

individualizate în raport de prevederile art.72 Cod penal.

Inculpatul

Ș.A. solicită aplicarea art.73 lit.b Cod penal cu efecte asupra cuantumului pedepsei

- aplicate -, iar inculpatul C.D. solicită casarea ambelor hotărâri și

aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal.

Cu

privire la recursul parchetului.

1.

- În motivarea schimbării încadrării juridice se arată că se impune pentru cea

de-a doua faptă raportarea la art.176 lit.b Cod penal întrucât legiuitorul  a

înțeles prin sintagma „

omor săvârșit

asupra a două sau mai multor

persoane” nu numai fapta consumată, ci oricare din faptele pe care legea le

pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la

comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Din

ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul Ș.A. a aplicat o

lovitură cu rezultat letal față de I.R., și tot o lovitură cu cuțitul lui V.V.

căruia i-a produs o leziune care i-a primejduit viața, fiind ajutat în acest

timp de coinculpatul C.D..

Faptul

că cea de-a doua lovitură nu a determinat producerea  decesului, rămânând în

fază tentată, nu  exclude  raportarea  la prevederile art.176 lit.b Cod penal,

întrucât textul nu este incident numai în situația producerii rezultatului

letal, fiind suficient ca autorul să fi acționat cu această intenție. În

situația în care infractorul a acționat în scopul uciderii a două sau mai

multor persoane, în aceeași împrejurare, iar fapta sa a determinat moartea

uneia singure, se rețin două infracțiuni: una de omor (simplu, calificat, ori

deosebit de grav, altul decât lit.b) și o infracțiune de tentativă la omor

deosebit de grav, în condițiile art.176 lit.b din Codul penal.

Într-o astfel de împrejurare

este evident că făptuitorul a acționat  cu scopul de a suprima viața ambelor

persoane, dar, independent de voința sa, a survenit decesul numai uneia din

ele, provocându-se astfel numai în parte, rezultatul urmărit.

Faptul

că viața uneia dintre aceste persoane a fost salvată datorită unor împrejurări

independente de acțiunea și voința făptuitorului nu poate afecta încadrarea

juridică în sensul celor arătate.

(A se vedea T.S. – Secția penală, dec.nr.239/1972, C.D. 1972,

p.325; R.R.D nr.9/1972, p.173)

2.

- Cel de-al doilea motiv al parchetului are

în vedere o majorare a pedepselor aplicate pentru fiecare inculpat.

În esență se argumentează prin consistența contribuției aduse de

inculpatul Ș.A. la comiterea faptei, cel care a avut inițiativa declanșării

acțiunii agresive, care a luat măsuri de înarmare a sa și a coinculpatului

Cârciumaru, care după săvârșirea faptei a fugit și a luat măsuri de a se

debarasa de cuțitul corp – delict, care a avut o atitudine procesuală necooperantă

și care s-a sustras de la urmărirea penală. Tot inculpatul este cel care,

putând să evite conflictul și-a selectat victimele, dintre persoanele

reprezentative pentru grupul din care făceau parte și cărora le-a aplicat

lovituri cu o ferocitate deosebită în zone vitale.

În privința inculpatul C.D., motivele invocate de parchet în

susținerea majorării pedepsei se referă la acceptarea înarmării sale pentru a

susține acțiunea violentă a prietenului său, prin amenințarea celorlalți

participanți în scopul neutralizării acestora, iar ulterior prin poziția de

nerecunoaștere a faptelor săvârșite și prin sustragerea de la urmărirea penală.

În privința acestui motiv apelul parchetului este neîntemeiat.

Aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare pentru Ș.A.

reprezintă o individualizare judicioasă în raport de criteriile prevăzute de

art.72 Cod penal. Este adevărat că participarea sa la comiterea faptei a fost

substanțială, că el este cel care într-o ripostă disproporțională  și

nejustificată a aplicat două lovituri de cuțit în regiuni vitale victimei, cât

și părții vătămate V.V.

Dar nu e mai puțin adevărat că starea conflictuală nu a fost

generată de conduita sa, ci de membrii grupului din care făceau parte victima

și partea vătămată.

El  nu a evitat conflictul, ci l-a așteptat și l-a întreținut

tacit, dorind să demonstreze superioritatea sa fizică și eventual, ținuta de

lider, într-un mediu, cu puternice valențe criminogene.

La aplicarea pedepsei s-a ținut cont atât de vârsta sa cât și de

faptul că nu are antecedente penale.

Inculpatul C.D. are un grad inferior de participare în raport de

cea a coinculpatului  Ș.A.. El a fost cel care l-a însoțit, care a acceptat la

rândul său să se înarmeze, fără a menifesta inițiativă nici în declanșarea

conflictului și nici în întreținerea sa.

Inculpatul nu a atacat nici o persoană, a gesticulat amenințător

cu cuțitul ridicat deasupra capului spre membrii grupului advers, dar nu a

finalizat aceste amenințări, care au avut însă rolul de a neutraliza o

eventuală ripostă a acestora față de inculpatul Ș.A., căruia i-a înlesnit în

acest fel acțiunea violentă.

Având în vedere contribuția efectivă la comiterea faptei

constând în înlesnirea activității infracționale a coinculpatului, fără a fi el

însuși susținător direct al propriei acțiuni violente, ținând cont de vârsta

sa, de lipsa antecedentelor penale, de o pozitivă conduită generală anterioară,

care justifică reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa aplicată

inculpatului urmează a fi redusă sub minimul special.

În privința recursurilor inculpaților .

2.

- Ambii solicită aplicarea art.73 lit.b Cod

penal, motiv care apare ca neîntemeiat.

Din derularea situației de fapt, corect reținută de ambele

instanțe, reiese că într-adevăr nu inculpații au produs în mod direct crearea

condițiilor  care  au  generat  fapta. Membrii  grupului  din  care făceau

parte atât victima cât și partea vătămată, au avut o atitudine la limita

provocării. Ei au manifestat mai întâi ostilitate și apoi chiar amenințări fără

a recurge însă la acțiuni concrete, care să determine inculpaților o stare de

puternică tulburare sau emoție. Mai mult decât atât, inculpații cu relativă

ușurință puteau evita conflictul, dar la inițiativa lui Ș.A., s-au înarmat

ostentativ așteptând o inevitabilă declanșare a conflictului între ei doi și

membrii grupului advers.

În aceste condiții nu se poate vorbi de o modificare a

psihicului celor doi inculpați în sensul prevederilor  art.73 lit.b Cod penal.

Recursul inculpatului Ș.A. cu privire la reducerea pedepsei se

va respinge de asemenea.

Participarea sa substanțială și atitudinea  ante și post factum

nu justifică o astfel de soluție.

Pedeapsa aplicată reprezintă o corectă individualizare a

pedepsei în conformitate cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal și

care corespunde scopului coercitiv – preventiv de la art.52 Cod penal.

Așa cum s-a arătat  mai sus, inculpatului  C.D. i se va

admite recursul și ținând cont de motivele  deja  expuse și  prin

reținerea

circumstanțelor atenuante se va reduce

pedeapsa, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

I.

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.D., împotriva deciziei

penale nr.258 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală,

privind pe inculpații Ș.A. și C.D..

Casează

decizia penală atacată precum și sentința penală nr.72 din 5 februarie 2002 a

Tribunalului București, Secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică

reținută celor doi inculpați pentru faptele de tentativă la omor și cu privire

la individualizarea pedepsei pentru inculpatul C.D..

1.

Cu privire la inculpatul Ș.A.

Înlătură

dispozițiile art.34 lit.b din Codul penal, descontopește rezultanta și repune

pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:

-

15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul

penal;

-

7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la

art.174, 175 lit.i Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b din Codul penal.

În

baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal în

infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i, 176 lit.b din

Codul penal și îl condamnă pe acest inculpat la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.

Conform

art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea

mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b din Codul penal.

Deduce

din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 16 noiembrie 1999 la 4

februarie 2003.

Înlătură

dispozițiile art.34 lit.b din Codul penal, descontopește rezultanta și repune

pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:

-

15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.174,

175 lit.i din Codul penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64

lit.a,b din Codul penal;

-

7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.26 cu referire

la art.20 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal.

În

baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică pentru acest

inculpat din infracțiunea prevăzută de art.26 cu referire la art.20 raportat la

art.174, 175 lit.i din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.26 cu

referire la art.20 raportat la art.174, 175 lit.i, 176 lit.b din Codul penal și

cu reținerea art.74 lit.a,c și art.76 Cod penal și îl condamnă pe acest

inculpat la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b Cod penal.

Reține

aplicarea art.74 lit.a,c și art.76 Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de

art.26 raportat la art.174, 175 lit.i din Codul penal și îl condamnă pe acest

inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b din Codul penal.

Conform art.33 lit.a, 34

lit.b și art.35 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din

Codul penal.

Deduce

din pedeapsă arestarea preventivă de la 22 noiembrie 2000 la 4 februarie 2003.

II.

Respinge recursul declarat de inculpatul

Ș.A., împotriva aceleași decizii.

Obligă inculpatul Ș.A. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

avocatului pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului C.D. în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.