ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2307/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2307/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 218 din 18 noiembrie 2003,
Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de
condamnatul U.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că revizuientul, condamnat la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea
prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.,
a invocat ca temei al revizuirii nevinovăția, lipsa de intenție în a-și ucide
tatăl, motiv care nu este prevăzut între cazurile de revizuire prevăzute de
art. 394 C. proc. pen.
Prin decizia nr. 58 din 11 februarie
2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul revizuientului
U.A.
Împotriva deciziei a declarat recurs
revizuientul care critică hotărârile pentru greșita încadrare juridică dată
faptelor pe care le consideră ca fiind vătămare corporală și nu tentativă la
omor calificat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen.,
revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează hotărârile penale
definitive numai pentru motivele strict enumerate de lege.
Cum motivul invocat de revizuient nu
se găsește între cazurile prevăzute de lege pentru revizuire, recursul lui
urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de revizuientul condamnat U.A. împotriva deciziei penale nr. 58 din 11
februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă recurentul revizuient
condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din
care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 aprilie 2004.