ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2307/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 218 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul U.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că revizuientul, condamnat la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a invocat ca temei al revizuirii nevinovăția, lipsa de intenție în a-și ucide tatăl, motiv care nu este prevăzut între cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin decizia nr. 58 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul revizuientului U.A.

Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul care critică hotărârile pentru greșita încadrare juridică dată faptelor pe care le consideră ca fiind vătămare corporală și nu tentativă la omor calificat. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează hotărârile penale definitive numai pentru motivele strict enumerate de lege. Cum motivul invocat de revizuient nu se găsește între cazurile prevăzute de lege pentru revizuire, recursul lui urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat U.A. împotriva deciziei penale nr. 58 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul revizuient condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.