ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C
I Z I A NR.339 DOSAR
NR.4513/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul
revizuient
N.C.
împotriva deciziei
penale nr.404 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-a prezentat condamnatul revizuient, aflat în stare de arest,
asistat de avocat G.D., apărător din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare
a cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind
îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de revizuire.
La ultimul cuvânt, recurentul condamnat revizuient a cerut
admiterea recursului și reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr.132/2002 a Tribunalului Buzău, cererea de revizuire a fost respinsă ca
nefondată, întrucât susținerile făcute de revizuient în cerere au constituit
obiect de analiză cu ocazia judecării fondului procesului, când de asemenea,
inculpatul a susținut că fapta de tâlhărie a fost comisă de coinculpata G.M.
De asemenea,
revizuientul a susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de
gravitatea faptei și instanța de fond, examinând susținerea acestuia a
constatat că în speță motivele invocate nu constituie cazuri de revuizuire a
unei hotărâri penale definitive.
Împotriva
sentinței Tribunalului Buzău, revizuientul – condamnat a declarat apel, arătând
că susținerile sale din cererea de revizuire nu au fost avute în vedere pentru
ca această cerere să-i fie admisă, deci revizuientul menționează că este
nemulțumit de faptul că pedeapsa este prea aspră, iar situația relatată cu
privire la împrejurările comiterii infracțiunii nu a fost avută în vedere cu
ocazia judecării cererii.
Curtea
verificând hotărârea atacată, din oficiu și pe aspectele menționate în apel,
constată că acesta este nefondat, întrucât prima instanță a reținut corect că
cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art.394 Cod
procedură penală.
În
consecință în conformitate cu art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a
respins ca nefondat apelul, iar revizuientul a fost obligat potrivit art.192
alin.2 Cod procedură penală la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare,
în care s-a inclus și onorariul minim pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a solicitat redozarea
pedepsei.
Curtea,
examinând cauza în raport de motivul invocat și de dispozițiile art.394 Cod
procedură penală constată că motivul invocat nu se regăsește în nici unul din
cazurile de revizuire prevăzute de articolul mai sus citat astfel cum corect au
reținut instanța de fond și de apel.
În
consecință, în baza art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală va
respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei
penale nr.404/ 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, cu obligarea la
cheltuieli judiciare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat
N.C.
împotriva
deciziei penale nr.404 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel
Ploiești
.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de
650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.