ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2617/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Condamnatul A.A. a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 2429/2001 a Curții Supreme de Justiție, motivând că mama sa este grav bolnavă și nu are cine să o îngrijească. Prin sentința penală nr. 1073 din 14 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea condamnatului, arătând în considerente că motivele invocate în cererea sa, nu constituie împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 75/ A din 13 februarie 2003 a respins apelul declarat de condamnat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, reiterând susținerile din cerere. Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat. Pentru întreruperea executării pedepsei, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe pentru aceasta; cu alte cuvinte, întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură, acele consecințe grave vor putea fi evitate. Ori, în cauză, împrejurarea că mama condamnatului este bolnavă și are nevoie de îngrijire este de durată, așa cum corect au reținut instanțele, astfel că nu are caracter de împrejurare specială, de natura celei prevăzute în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei. Față de cele expuse, se constată că instanțele au pronunțat o soluție legală și temeinică. În consecință, recursul este nefondat și urmează a se respinge și a obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.A., împotriva deciziei penale nr. 75 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.