ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3777/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 390 din 16

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată

de condamnatul M.D.M., de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 803 din 25 aprilie 2001 a

aceleiași instanțe, definitivă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea

în care se află mama sa, persoană în vârstă de 65 de ani și cu probleme de

sănătate, precum și copilul minor, a cărei mamă l-a părăsit, nu sunt dintre

cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el,

a pedepsei, să aibă consecințe grave pentru familia sa.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce fiul său

a fost părăsit de cea care i-a dat viață și întreruperea executării pedepsei

l-ar ajuta să rezolve ocrotirea minorului.

Prin decizia penală nr. 389 din 24

mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat

recurs, și în această cale de atac motivul invocat fiind situația gravă în care

se află mama și fiul lui minor.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit prevederilor art. 455 C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și

în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al

acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări

speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

familie”.

Raportând la cauză acest text de

lege, se reține că ancheta socială efectuată de Primăria comunei Bragadiru la

domiciliul condamnatului, a înscris că fiul minor în vârstă de 14 ani este în

îngrijirea mamei lui, de care recurentul este despărțit de 13 ani, iar mama lui

nu și-a manifestat nici un moment dorința de a fi ajutată de condamnat.

Față de cele relevate mai sus, se reține

că în cauză nu sunt întrunite cerințele întreruperii executării pedepsei, așa

cum prevede art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceasta, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D.M. împotriva deciziei penale nr.

389 A din 24 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2004.