ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1476/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1049 din 14 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G.A. împotriva pârâtului Ș.E., care a fost obligat să-i lase reclamantului, în deplină proprietate, apartamentul de la mansarda imobilului situat în Municipiul Constanța, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârât, a fost obligată chemata în garanție RAEDPP Constanța să-i plătească acestuia valoarea actualizată a sumei de 7.661.612 lei, reprezentând prețul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare nr. 27.178 din 30 septembrie 1996 și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a municipiului Constanța, prin primar, a Consiliului local al municipiului Constanța și a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor.

După un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 123/C din 28 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, au fost admise apelurile formulate de pârâtul Ș.E. și de RA E.D.P.P. Constanța și a fost schimbată sentința tribunalului, în tot, în sensul respingerii acțiunii, precum și a cererii de chemare în garanție, ca nefondate. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs M.M. și C.H., în calitate de succesoare ale reclamantului, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

și susținând în esență că, prin sentința civilă nr. 1049 din 14 decembrie 1999 a Tribunalului Constanța corect s-a constatat că titlul lor de proprietate este preferabil, fiind mai bine conturat decât cel al reclamantului, provenind de la adevăratul proprietar, că din probele administrate în cauză rezultă reaua credință, atât a vânzătorului, cât și a cumpărătorului, că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, că nu au fost respectate îndrumările cuprinse în decizia de casare a Curții Supreme de Justiție și că nu a fost soluționat apelul chematei în garanție RA E.D.P.P. Constanța, cu privire la cererea subsidiară. Recursul este nefondat. Reinvestită, după un prim ciclu procesual, cu soluționarea apelurilor, prin decizia nr. 1597 din 19 aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respectat îndrumările cuprinse în decizia de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., iar modul în care a fost soluționat apelul declarat de chemata în garanție RA E.D.P.P. Constanța nu putea fi criticat, eventual, decât de această parte, iar nu de către reclamante. Este adevărat că, prin sentința civilă nr. 13.396 din 13 noiembrie 1996, pronunțată de Judecătoria Constanța au fost obligați reclamanții-pârâți Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și Statul Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Constanța să-i lase pârâtului-reclamant G.A., în deplină proprietate, imobilul situat în Constanța, însă această hotărâre nu era opozabilă autoarei pârâtului din prezenta cauză, Ș.V., care nu a fost parte în acel proces.

Autoarea pârâtului a cumpărat apartamentul ce constituie obiectul litigiului, în baza Legii nr. 112/1995, la data de 30 septembrie 1996, iar acțiunea în revendicare a fost formulată mult mai târziu, și anume la data de 8 octombrie 1998. Însuși reclamantul a susținut prin acțiune că nu a notificat decât Consiliul local Constanța și RA E.D.P.P. Constanța să nu înstrăineze imobilul, însă la dosar se află notificarea nr. 323, înregistrată la RA E.D.P.P. Constanța, la data de 8 noiembrie 1996, dată ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Din nici o probă a dosarului nu rezultă reaua-credință a cumpărătoarei, care nu a avut cunoștință despre demersurile făcute de reclamant pentru a-și redobândi dreptul de proprietate.

Întrucât nu a fost răsturnată prezumția de bună-credință a cumpărătorului se constată că soluția instanței de apel este temeinică și legală. În atare situație, devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate de recurente. În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele M.M. și C.H. împotriva deciziei nr. 123/c din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2004.