ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

iunie 1998, reclamanta T.G., a chemat în judecată pe pârâta SC SA Drobeta

Turnu-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța,

s-o oblige pe aceasta să-i plătească dividendele aferente celor 22 certificate

de acționar, depuse cu ocazia privatizării societății, a căror valoare să fie

stabilită în baza expertizei.

Prin sentința nr. 534/C din 3

noiembrie 1999, Tribunalul Mehedinți (învestit cu soluționarea cauzei prin

hotărâre declinatorie de competență) a admis acțiunea și a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 69.353.152 lei cu titlu de dividende aferente

perioadei decembrie 1996 - decembrie 1998.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada dobândirii

acțiunilor, fiind cuprinsă în programul de privatizare a societății prin metoda

M.E.B.O., conform Legii nr. 77/1999, și cum calitatea de salariat constituie

condiția esențială pentru atribuirea acțiunilor, pierderea ulterioară a

acesteia nu mai are nici o relevanță cu privire la drepturile născute, întrucât,

într-o asemenea situație, devin incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990,

referitoare la transmiterea acțiunilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, SC M.E.T. SA Drobeta Turnu-Severin, iar cauza a fost

suspendată, în temeiul art. 244 C. proc. civ., la data de 2 octombrie 2000.

Prin decizia nr. 1025 din 20

noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins excepția

de perimare a apelului pârâtei, SC M.E.T. SA Drobeta Turnu-Severin, invocată de

reclamanta T.G. și, pe fond, a admis apelul aceleiași pârâte, împotriva

sentinței nr. 534/C din 3 noiembrie 1999 a Tribunalului Mehedinți, pe care a

schimbat-o în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta T.G.

împotriva pârâtei SC M.E.T. SA Drobeta Turnu-Severin.

Pentru a adopta această decizie,

instanța de apel a reținut că, atât excepția perimării apelului pârâtei,

invocată de reclamantă, cât și acțiunea introdusă de aceasta, sunt

neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce privește excepția

de perimare a apelului pârâtei, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată,

deoarece vechiul text de lege nu prevedea stăruința din partea părții și în

situația suspendării cauzei în ipotezele prevăzute de art. 244 C. proc. civ.,

iar noul text, modificat, impune cerința repunerii pe rol a cauzei în termen de

6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțată în pricina care

a justificat suspendarea și de care a depins judecata.

A mai reținut instanța că, pornind

de la principiul neretroactivității legii civile, noua modificare a Codului de

procedură civilă își produce efectele pe viitor, adică de la 2 mai 2001 (data

intrării în vigoare) așa încât, chiar dacă hotărârea pronunțată în cealaltă

cauză, care a justificat suspendarea, a rămas irevocabilă la 16 ianuarie 2001,

termenul de 6 luni (pentru constatarea perimării) nu poate fi calculat de la

această ultimă dată, deoarece s-ar încălca principiul expus, ci de la 2 mai

2001, când partea, cunoscând legea, era obligată să ceară repunerea pe rol a

cauzei.

În consecință, cum cererea de

repunere pe rol a fost formulată la 25 septembrie 2001, instanța de apel a

reținut că aceasta a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni, care se

socotește de la 2 mai 2001 și nu de la 16 ianuarie 2001 și, cu această

motivare, a respins excepția de perimare a apelului pârâtei.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a

reținut că, dat fiind faptul că vărsămintele în contul acțiunilor subscrise

inițial, nu au fost făcute în termenele convenite, reclamanta a fost exclusă

din asociație și că, odată cu adoptarea acestei măsuri, reclamanta și-a pierdut

și dreptul de a deveni acționară la societatea pârâtă, prin neexercitarea

acestui drept, situație în care acțiunea trebuia respinsă și nu admisă, așa cum

a apreciat greșit tribunalul.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs reclamanta T.G., care a formulat critici împotriva deciziei

atacate numai în partea referitoare la respingerea excepției de perimare a

apelului pârâtei, invocând, ca motive de casare, dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de casare,

reclamanta susține, în esență, că termenul de 6 luni, de constatare a perimării

apelului pârâtei, a început să curgă de la data de 16 ianuarie 2001, adică de

la data când pricina care a justificat suspendarea judecării prezentei cauze,

în temeiul art. 244 C. proc. civ., a fost soluționată prin hotărâre

irevocabilă, astfel că, faptul că, ulterior, adică la 2 mai 2001, s-a modificat

Codul de procedură civilă, prevăzând în plus, față de textul nemodificat, că

perimarea, respectiv, cursul acesteia, este suspendat (...) dacă suspendarea nu

este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată, nu are nici o

relevanță și, ca atare, cum cererea de repunere pe rol a fost depusă abia la 25

septembrie 2001, deci, cu depășirea termenului de 6 luni (socotit de la data de

16 ianuarie 2001, data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în pricina

care a justificat suspendarea, în temeiul art. 244 C. proc. civ. și nu de la 2

mai, data modificării codului menționat) instanța de apel era datoare să admită

și nu să respingă excepția de perimare a apelului pârâtei, întrucât, hotărând

astfel, a încălcat principiul

tempus regit actum

, având în vedere faptul

că termenul de perimare a apelului pârâtei a început să curgă, sub imperiul

Codului de procedură civilă, în forma nemodificată. Mai susține recurenta că

această situație echivalează, totodată, și cu o aplicare greșită în cauză a

principiului neretroactivității legii civile, întrucât instanța a considerat

eronat că noile modificări sunt incidente și asupra termenului de perimare,

care a început să curgă în baza vechilor reglementări și care expira la data de

16 iulie 2001 și nu la data de 2 noiembrie 2001, pentru a aprecia că cererea de

repunere pe rol a cauzei depusă la 25 septembrie 2001, s-a făcut cu respectarea

termenului de 6 luni.

În consecință, reclamanta solicită

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de perimare

invocată pe cale de excepție.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Este adevărat că actele dosarului

confirmă că pricina care a justificat suspendarea soluționării apelului pârâtei

(dosar nr. 5972/2000 al Tribunalului Mehedinți) în baza art. 244 C. proc. civ.,

a fost soluționată prin hotărâre care a rămas irevocabilă la 16 ianuarie 2001

și că intimata a solicitat repunerea cauzei pe rol abia la data de 25 septembrie

2001, dar, această situație nu justifică, așa cum bine a reținut instanța de

apel, admiterea excepției de perimare a apelului pentru formularea cererii cu

depășirea termenului prevăzut de art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în

contextul în care, la 2 mai 2001, a intrat în vigoare modificarea Codului de

procedură civilă, care, la art. 250 alin. (1), prevedea că perimarea, respectiv,

cursul acesteia, este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării

pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. „(...) dacă

suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată”.

Or, cum prin această modificare s-a

impus părții interesate să ceară repunerea cauzei pe rol, în termen de 6 luni

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în pricina care a

justificat suspendarea și, cum această dispoziție a intrat în vigoare odată cu

modificările aduse Codului de procedură civilă, adică la 2 mai 2001, ca atare,

nu putea să fie cunoscută de intimată anterior, bine instanța de apel a

considerat că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă la data de 2

mai 2001, adică de la data intrării în vigoare a dispozițiilor care au

completat prevederile art. 250 C. proc. civ. și nu la data de 16 ianuarie 2001,

când hotărârea, prin care a fost soluționată pricina care a justificat

suspendarea judecății, a rămas irevocabilă și, pe cale de consecință, a

apreciat că cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată la 25 septembrie

2001, a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 248 alin.

(1) și (3) C. proc. civ. și nu cu depășirea acestuia, așa cum susține neîntemeiat

recurenta.

De asemenea, corect instanța de apel

a considerat că, dacă s-ar reține că cererea de repunere pe rol ar fi trebuit

depusă în termen de 6 luni, socotit de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii pronunțate în pricina a cărei soluționare a justificat suspendarea

judecății prezentei cauze, în temeiul art. 244 C. proc. civ., o asemenea

situație ar fi echivalat cu încălcarea principiului neretroactivității legii

civile, deoarece noile dispoziții legale se aplică numai în viitor, adică,

începând cu 2 mai 2001, de când partea a cunoscut legea și, ca atare, chiar

dacă hotărârea pronunțată în cealaltă cauză (dosar nr. 5972/2000) a rămas

irevocabilă la 16 ianuarie 2001, termenul de 6 luni nu s-ar putea calcula de la

această dată, ci numai de la data de 2 mai 2001, în raport cu care cererea de

repunere pe rol, formulată la 25 septembrie 2001, a fost depusă cu respectarea

termenului de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

astfel că, în cauză, nu a operat perimarea.

Cum, potrivit art. 725 C. proc. civ.,

dispozițiile legii noi se aplică din momentul intrării ei în vigoare (2 mai

2001) înseamnă că și prevederile art. 250 din același cod au intrat în vigoare

la aceeași dată și, deci, că, în acest context, în mod neîntemeiat, recurenta

susține că, în cauză, s-ar fi încălcat principiul

tempus regit actum

,

din moment ce, de la data intrării în vigoare a modificărilor, curge un nou

termen, așa cum bine a reținut instanța de apel, de 6 luni, pentru constatarea

perimării unei cauzei a cărei judecată a fost suspendată, în baza art. 244 C.

proc. civ., potrivit vechilor dispoziții ale Codului de procedură civilă, în

forma nemodificată.

Așa fiind, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta T.G. împotriva deciziei nr. 1025 din 20 noiembrie 2001 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2004.