ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.611 din 22 octombrie 2003, Judecătoria Alexandria a condamnat pe inculpatul B.I. la 6.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal și la 3.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de insultă, prevăzută de art.205 C.pen. În baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b C.pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 6.000.000 lei amendă penală. Prin aceeași hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, raportat la art.10 lit.f din același cod, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului la plângerea prealabilă formulată de partea vătămată D.A.M.A., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art.193 din C.pen., constatându-se tardivitatea plângerii.

Pe latură civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și inculpatul a fost obligat să plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 2.000.000 lei. Împotriva sentinței, au declarat recursuri, inculpatul și partea vătămată, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr.de dosar 5402/2003. La termenul de judecată 12 decembrie 2003, partea vătămată a formulat cerere de recuzare a judecătorilor Tribunalului Teleorman, motivul invocat fiind bănuiala legitimă că magistrații acestei instanțe nu sunt imparțiali în ce privește soluționarea recursului declarat. Prin încheierea nr.524 din 12 decembrie 2003, Tribunalul Teleorman a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea ei Curții de Apel București, instanță competentă să soluționeze cererea de recuzare formulată de partea vătămată.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea pronunțată la 12 ianuarie 2004 a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor Tribunalului Teleorman formulată de petenta recurentă D.A.M.A. Instanța a motivat hotărârea pe considerentul că partea vătămată nu a făcut dovada, pentru fiecare judecător al Tribunalului Teleorman, că ar exista vreunul din cazurile de incompatibilitate, așa cum prevăd art.46-48 C.proc.pen. Împotriva încheierii, petenta recurentă a declarat recurs. Recursul este tardiv pentru următoarele considerente: Potrivit art.52 alin.7 C.proc.pen., dispoziție procedurală introdusă prin Legea nr.281/2003 de modificare și completare a Codului de procedură penală și a unor legi speciale, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării.

Raportând la cauză acest text, se reține că încheierea recurată i-a fost comunicată petentei, la 14 ianuarie 2004. Petenta a declarat recurs împotriva sus-menționatei încheieri, la 20 ianuarie 2004 deci cu depășirea termenului legal de 48 de ore. În aceste condiții, în baza dispozițiilor art.385 15 pct.1 lit.a C.proc.pen. recursul declarat de petentă va fi respins ca tardiv declarat. Conform art.192 C.proc.pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta D.A.M.A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 71/2004. Obligă pe recurentă la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.