ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.611 din 22 octombrie 2003, Judecătoria Alexandria a

condamnat pe inculpatul B.I.  la 6.000.000 lei amendă penală pentru

infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul

penal și la 3.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de insultă, prevăzută

de art.205 C.pen.

În baza

art.33 lit.a și a art.34 lit.b C.pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 6.000.000 lei amendă penală.

Prin

aceeași hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală,

raportat la art.10 lit.f din același cod, s-a încetat procesul penal pornit

împotriva inculpatului la plângerea prealabilă formulată de partea vătămată D.A.M.A.,

pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art.193 din C.pen.,

constatându-se tardivitatea plângerii.

Pe

latură civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată

și inculpatul a fost obligat să plătească acesteia, cu titlu de daune morale,

suma de 2.000.000 lei.

Împotriva

sentinței, au declarat recursuri, inculpatul și partea vătămată, cauza

înregistrându-se pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr.de dosar 5402/2003.

La

termenul de judecată 12 decembrie 2003, partea vătămată a formulat cerere de

recuzare a judecătorilor Tribunalului Teleorman, motivul invocat fiind bănuiala

legitimă că magistrații acestei instanțe nu sunt imparțiali în ce privește

soluționarea recursului declarat.

Prin

încheierea nr.524 din 12 decembrie 2003, Tribunalul Teleorman a dispus

scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea ei Curții de Apel București,

instanță competentă să soluționeze cererea de recuzare formulată de partea

vătămată.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin încheierea pronunțată la 12 ianuarie

2004 a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor Tribunalului

Teleorman formulată de petenta recurentă D.A.M.A.

Instanța

a motivat hotărârea pe considerentul că partea vătămată nu a făcut dovada,

pentru fiecare judecător al Tribunalului Teleorman, că ar exista vreunul din

cazurile de incompatibilitate, așa cum prevăd art.46-48 C.proc.pen.

Împotriva

încheierii, petenta recurentă a declarat recurs.

Recursul

este tardiv pentru următoarele considerente:

Potrivit

art.52 alin.7 C.proc.pen., dispoziție procedurală introdusă prin Legea

nr.281/2003 de modificare și completare a Codului de procedură penală și a unor

legi speciale, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată

numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării.

Raportând

la cauză acest text, se reține că încheierea recurată i-a fost comunicată

petentei, la 14 ianuarie 2004.

Petenta

a declarat recurs împotriva sus-menționatei încheieri, la 20 ianuarie 2004 deci

cu depășirea termenului legal de 48 de ore.

În

aceste condiții, în baza dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.a C.proc.pen.

recursul declarat de petentă va fi respins ca tardiv declarat.

Conform

art.192 C.proc.pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de petenta D.A.M.A. împotriva încheierii din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 71/2004.

Obligă pe recurentă la

plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.