ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1442 din 26 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de E.M. Livezeni, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Petroșani. Instanța de fond a reținut în esență că, în contextul art. 1 și art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat și nu o întreprindere particulară care să fi deținut în proprietate imobile care i-au fost preluate abuziv de Statul Român. Că transformarea S.A.R. S.A. Petroșani, organizată pe principiile Codului comercial, în întreprindere socialistă – E.M. Livezeni – s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice celei dintâi, neputându-se vorbi de o continuitate deoarece nu există o unică persoană juridică.

În atare situație, reclamanta E.M. Livezeni nu este continuatoarea activității S.A.R. S.A. Petroșani, deci nu are dreptul la restituirea unor imobile ce au aparținut acesteia din urmă. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 138 din 13 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva sentinței civile nr. 1442 din 26 septembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta E.M. Livezeni – județul Hunedoara, a fost o întreprindere socialistă de stat și nu o societate de tip capitalist, nu a deținut în proprietate imobile de care să fie fost deposedată abuziv de Statul Român. Reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R.

S.A. Petroșani. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs reclamanta E.M. Livezeni, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., deoarece: - instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că numai întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobile preluate abuziv de Statul Român și care au continuat activitatea până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, de vreme ce art. 3 lit. c) din aceeași lege nu condiționează acest lucru; - modificările aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin O.G. nr. 184/2004 nu se aplică în speță întrucât contravin art. 1 C. civ.

Acțiunea formulată de reclamantă fiind introdusă anterior intră în vigoare O.G. nr. 184/2002; - cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada faptului că, C.N.H. S.A., E.M. Livezeni, este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroșani, probe care nu au fost luate în seamă de instanțe. Recursul nu este fondat. Prin dispoziția nr. 980 din 22 februarie 2002 emisă de Primăria Municipiului Petroșani, s-a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamanta E.M. Livezeni cu privire la terenul în suprafață de 372.319,6 mp înscris în C.F. nr. 2042, Livezeni, pe considerentul că reclamanta E.M. Livezeni nu este proprietara imobilului revendicat. Terenul a fost preluat de la S.A.R. S.A.

Petroșani care l-a deținut cu titlu de proprietate, de Statul Român, iar reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a acestei din urmă societăți – dispoziție dosar fond. Cum reclamanta E.M. Livezeni nu a fost mulțumită de modul de soluționare a cererii de restituire în natură a imobilului revendicat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 a formulat acțiune în justiție contra dispoziției mai sus menționată la Tribunalul Hunedoara. Acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă de instanța de fond așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1442 din 26 septembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 138 din 13 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Ambele instanțe au pronunțat sentințe temeinice și legale. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură în condițiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) din aceeași lege, precizează că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii „persoanele juridice, proprietari de imobile preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității, că persoana juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă”.

Pentru acordarea îndreptățirii la restituire, textul de lege mai sus menționat ia în considerare două situații: continuarea activității persoanei juridice respective de la data deposedării până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și reluarea activității în condițiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În speță, nici una din cerințele menționate nu sunt îndeplinite. Reclamanta E.M. Livezeni a fost o întreprindere socialistă de stat și nu o întreprindere particulară, care să fi deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv de stat.

În situațiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu se includ actualele societăți comerciale, regii autonome sau companii naționale, chiar dacă s-ar stabili o „filiație” a acestora, în sensul că ar proveni prin lanțul societate comercială de tip capitalist la data naționalizării mijloacelor de producție – întreprindere socialistă de stat – societate comercială cu capital de stat – societate comercială cu capital privat, deoarece transformarea din societate comercială anonimă a S.A.R. S.A. Petroșani, organizată conform Codului comercial, în întreprindere socialistă de stat s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice celei dintâi. Deci, nu se poate vorbi de o „continuare a activității” reclamantei, întrucât nu există o unică persoană juridică.

Cu alte cuvinte, continuarea activității presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziției de restituire, fiind fără importanță schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor elemente de identificare. - Mai mult, în cauză nu există nici o hotărâre judecătorească care să consfințească înființarea reclamantei E.M. Livezeni, sau să facă vreo referire cu privire la legătura dintre aceasta și persoană interzisă ori desființată – S.A.R. S.A. Petroșani. Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanta E.M. Livezeni nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu a deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a fost interzisă în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R.

S.A. Petroșani, deci nu are vocație la restituirea unor imobile care au fost proprietatea S.A.R. S.A. Petroșani, respectiv a terenului în suprafață de 372.319,6 mp înscris în C.F. nr. 2042 Livezeni. În considerentele sentințelor pronunțate de instanțe se face vorbire de prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu și de modificările aduse acestui articol prin art. I pct. 1 al O.G. nr. 184 din 2 decembrie 2002. În atare situație, susținerea reclamantei în sensul că modificările aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin O.G. nr. 184/2002 nu sunt aplicabile în cauză, deoarece acțiunea a fost formulată anterior Ordonanței respective, nu poate fi primită. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ. și în consecință se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva deciziei civile nr. 138 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva deciziei nr. 138 A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.