ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 29 martie 2002 reclamanta

E.M. Livezeni-Hunedoara a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului

Petroșani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să fie anulată dispoziția nr. 965 din 21 februarie 2002 emisă de

pârâtă prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în

suprafață de 602.467 mp, cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001;

-

să se constate dreptul de

proprietate al S.A.R. Petroșani asupra terenului în litigiu precum și calitatea

C.N.H. Petroșani de persoană juridică continuatoare a activității de exploatare

a cărbunelui din Valea Jiului a fostei S.A.R. Petroșani;

-

să fie obligată Primăria

Municipiului Petroșani la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în

situația în care aceasta nu este posibilă, obligarea la măsuri reparatorii prin

echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației,

reclamanta arată că a solicitat restituirea în natură a terenului, în calitate

de persoană juridică îndreptățită conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

fiind succesoarea S.A.R. Petroșani înființată în anul 1921.

Că imobilul în litigiu a fost

preluat abuziv de Statul Român în baza prevederilor Legii nr. 119/1948.

Reclamanta precizează că, deși a

făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat precum și a calității de

continuatoare a activității, S.A.R., pârâta i-a respins cererea de restituire

în natură, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 10/2001.

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost

respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantă.

Pe baza probelor administrate și în

temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, tribunalul a reținut că reclamanta a

depus în termenul legal notificarea pentru restituirea în natură a terenului

iar primarul Municipiului Petroșani prin dispoziția nr. 965/2002 a respins

cererea de restituire în natură motivat de faptul că reclamanta nu a fost

proprietara terenului solicitat, acesta fiind preluat abuziv de la S.A.R. Că,

reclamanta

nu a

dovedit că

este succesoarea în drepturi a S.A.R. Petroșani.

Totodată, tribunalul a constatat că reclamanta a

fost o întreprindere socialistă de stat, care nu a deținut în proprietate

terenuri preluate apoi abuziv de stat. Mai mult, transformarea S.A.R.

Petroșani, organizată conform Codului comercial, în întreprindere socialistă

s-a făcut în sensul încetării personalității juridice a acesteia, neputându-se

vorbi de o continuare a activității deoarece nu exista o unică persoană juridică.

În concluzie, s-a considerat că reclamanta E.M.

Livezeni nu a fost persoană juridică de tip capitalist, că nu a deținut în

proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, că nu i-a fost

interzisă activitatea în perioada comunistă, că nu are calitatea de

continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și ca atare nu are vocație la

restituirea unor imobile care au fost în proprietatea S.A.R. Petroșani.

Nefiind întrunite cerințele art. 1, art. 3 lit. c) și

art. 22 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a respins contestația

reclamantei împotriva dispoziției primarului municipiului Petroșani.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat

apel criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

decizia nr. 136/A din 13 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul

reclamantei cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de

cerere din acțiune când a stabilit că apelanta nu este continuatoarea

activității S.A.R. Petroșani.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, în mod

legal, s-a constatat că apelanta-reclamantă, ce a fost întreprindere socialistă

de stat, nu a avut în proprietate imobile care să fi fost preluate abuziv de

stat și nu a făcut dovada că după încetarea personalității juridice a S.A.R.

Petroșani, a fost continuatoarea activității acesteia.

Instanța de apel a respins cererea de suspendare a

judecății apelului conform art. 244 C. proc. civ. până la soluționarea acțiunii

prin care C.N.H. S.A. Petroșani a solicitat să se constate că are calitatea de

continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, cerere ce face obiectul altui

proces.

decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.:

- Astfel, recurenta-reclamantă susține că decizia

instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii atunci când a

stabilit că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001,

numai întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobile și

și-au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii, mai ales că

art. 3 lit. c) din Legii nr. 10/2001 nu condiționează restituirea de calitatea

persoanei juridice de întreprindere particulară.

Este de notorietate că prin naționalizare toate

întreprinderile particulare au fost transformate în întreprinderi de stat,

acesta fiind chiar sensul Legii nr. 119/1948 iar C.N.H. S.A. a continuat în mod

neîntrerupt activitatea de exploatare a cărbunelui a fostei S.A.R. Petroșani;

- Recurenta mai invocă faptul că decizia pronunțată

are la bază aplicarea greșită a legii în sensul că modificările art. 3 din

Legea nr. 10/2001 aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică cauzei de față

întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.

Pe de altă parte, greșit, s-a considerat că instanța

de fond s-a pronunțat implicit asupra capătului de cerere prin care s-a

solicitat să se constate calitatea CNH SA Petroșani de continuator al

activității SAR Petroșani întrucât motivarea nu îndeplinește condiția legală de

a fi în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv.

Motivarea deciziei nu este completă, pertinentă, omogenă și convingătoare ceea

ce atrage nulitatea acesteia;

- Ultimul motiv invocat de recurentă se referă la

împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate

de reclamantă care conduceau la concluzia existenței calității de continuator

al activității SAR Petroșani.

Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Petroșani a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea

pronunțată în raport și de motivele invocate, Curtea va respinge recursul

reclamantei ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde

motive străine de natura pricinii și considerentele de fapt și de drept se

încadrează în cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea

fiind convingătoare.

Astfel, legal s-a reținut că nu sunt îndeplinite în

cauză cerințele cumulative ale art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și că

apelanta-reclamantă nu a făcut dovada cu o hotărâre judecătorească că este

continuatoarea activității fostei S.A.R. Petroșani și că a avut în proprietate

imobilul a cărui restituire a solicitat-o. În acest sens, instanța a redat în

cuprinsul hotărârii conținutul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 ce prevede

că îndreptățirea la măsuri reparatorii a persoanelor juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, după data de 6 martie 1945 „este

condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data

intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să

fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă,

prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu

cea desființată sau interzisă”.

În cauza de față, din înscrisurile depuse, rezultă că

terenul în litigiu a fost în proprietatea S.A.R. Petroșani (înființată în anul

1921) și a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948. Activitatea de exploatare

a cărbunelui a fost continuată de S.S.C. înființată prin Decretul nr. 346/1949

și apoi de C.C. Petroșani iar în prezent de CNH S.A. din care face parte și

reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naționalizate de

stat au fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de

preocupare intra obiectul întreprinderii naționalizate iar în cauza prezentă

imobilul a fost dat în administrarea (nu în proprietatea) Ministerului Minelor.

S-a apreciat în acest context că din dovezile

administrate, recurenta, nu a făcut dovada că a avut în proprietate terenul în

litigiu și că ar avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, instanța a analizat toate înscrisurile

depuse de recurentă și care au stat la baza concluziei la care a ajuns prin

decizia pronunțată.

Nu este fondat nici motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. deoarece instanța de apel nu a făcut în cauză aplicarea

modificărilor aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin O.U.G. nr. 184 din 18

decembrie 2002, tocmai pentru că acțiunea de față a fost introdusă anterior

acestor modificări și pentru a nu încălca principiul neretroactivității legii

civile.

Față de cele ce preced și considerând că nu sunt

întrunite cerințele niciunui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Curtea,

va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.M.

Livezeni împotriva deciziei nr. 136/A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.