ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1701/2004

supra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 1 aprilie 2002,

reclamanta E.M. Livezeni a chemat în judecată pe Primăria Municipiului

Petroșani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să fie anulată dispoziția nr. 962

din 21 februarie 2002 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a terenului de 89.930 mp înscris în C.F. nr. 2025 Livezeni,

cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001;

- să se constate dreptul de

proprietate al S.A.R. Petroșani asupra terenului în litigiu precum și calitatea

C.N.H. Petroșani de persoană juridică continuatoare a activității de exploatare

a cărbunelui din Valea Jiului a fostei S.A.R. Petroșani;

- să fie obligată Primăria

Municipiului Petroșani la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în

situația în care aceasta nu este posibilă, obligarea la măsuri reparatorii prin

echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației,

reclamanta arată că a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în CF

nr. 2025 Livezeni, în calitate de persoană juridică îndreptățită conform art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind succesoarea S.A.R. Petroșani înființată în

anul 1921.

Că imobilul în litigiu a fost

preluat abuziv de Statul Român în baza prevederilor Legii nr. 119/1948.

Reclamanta precizează că, deși a

făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat precum și a calității de

continuatoare a activității S.A.R., pârâta i-a respins cererea de restituire în

natură, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 10/2001.

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost

respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantă.

Pe baza probelor administrate și în

temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, tribunalul a reținut că reclamanta a

depus în termenul legal notificarea pentru restituirea în natură a terenului

înscris în C.F. nr. 2025 Livezeni iar primarul Municipiului Petroșani prin

dispoziția nr. 962 din 21 februarie 2002 a respins cererea de restituire în

natură motivat de faptul că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat,

acesta fiind preluat abuziv de la S.A.R. Petroșani. Că, reclamanta nu a dovedit

că este succesoarea în drepturi a S.A.R. Petroșani.

Totodată, tribunalul a constatat că

reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat, care nu a deținut în

proprietate terenuri preluate apoi abuziv de stat. Mai mult, transformarea S.A.R.

Petroșani, organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă

s-a făcut în sensul încetării personalității juridice a acesteia, neputându-se

vorbi de o continuare a activității deoarece nu exista o unică persoană

juridică.

În concluzie, s-a considerat că

reclamanta E.M. Livezeni nu a fost persoană juridică de tip capitalist, că nu a

deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, că nu i-a

fost interzisă activitatea în perioada comunistă, că nu are calitatea de

continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și ca atare nu are vocație la

restituirea unor imobile care au fost în proprietatea SAR Petroșani.

Nefiind întrunite cerințele art. 1, art.

3 lit. c) și 22 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a respins contestația

reclamantei împotriva dispoziției primarului municipiului Petroșani.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a declarat apel criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

civilă, prin decizia nr. 133/A din 13 februarie 2003 a respins ca nefondat

apelul reclamantei cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra

capătului de cerere din acțiune când a stabilit că apelanta nu este

continuatoarea activității S.A.R. Petroșani.

Totodată, instanța de apel a

apreciat că, în mod legal, s-a constatat că apelanta-reclamantă, ce a fost

întreprindere socialistă de stat, nu a avut în proprietate imobile care să fi

fost preluate abuziv de stat și nu a făcut dovada că după încetarea

personalității juridice a S.A.R. Petroșani a fost continuatoarea activității

acesteia.

Instanța de apel a respins cererea

de suspendare a judecății apelului conform art. 244 C. proc. civ. până la

soluționarea acțiunii prin care C.N.H. S.A. Petroșani a solicitat să se

constate că are calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani,

cerere ce face obiectul altui proces.

3.În termenul defipt de lege,

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.:

- Astfel, recurenta-reclamantă

susține că decizia instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii

atunci când a stabilit că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit

Legii nr. 10/2001, numai întreprinderile particulare care au deținut în

proprietate imobile și și-au continuat activitatea până la intrarea în vigoare

a legii, mai ales că art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu condiționează

restituirea de calitatea persoanei juridice de întreprindere particulară.

Este de notorietate că prin

naționalizare toate întreprinderile particulare au fost transformate în

întreprinderi de stat, acesta fiind chiar sensul Legii nr. 119/1948 iar C.N.H.

S.A. a continuat în mod neîntrerupt activitatea de exploatare a cărbunelui a

fostei S.A.R. Petroșani;

- Recurenta mai invocă faptul că

decizia pronunțată are la bază aplicarea greșită a legii în sensul că

modificările art. 3 din Legea nr. 10/2001 aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se

aplică cauzei de față întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii

civile.

Pe de altă parte, greșit s-a

considerat că instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra capătului de cerere

prin care s-a solicitat să se constate calitatea C.N.H. S.A. Petroșani de

continuator al activității S.A.R. Petroșani întrucât motivarea nu îndeplinește

condiția legală de a fi în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță

prin dispozitiv. Motivarea deciziei nu este completă, pertinentă, omogenă și

convingătoare ceea ce atrage nulitatea acesteia;

- Ultimul motiv invocat de recurentă

se referă la împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor

administrate de reclamantă care conduceau la concluzia existenței calității de

continuator al activității S.A.R. Petroșani.

Intimata-pârâtă Primăria

Municipiului Petroșani a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului declarat de reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului,

hotărârea pronunțată în raport și de motivele invocate, Curtea va respinge

recursul reclamantei ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Decizia pronunțată de instanța de

apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii și considerentele de fapt și

de drept se încadrează în cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

motivarea fiind convingătoare.

Astfel, legal s-a reținut că nu sunt

îndeplinite în cauză cerințele cumulative ale art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001

și că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada cu o hotărâre judecătorească că

este continuatoarea activității fostei S.A.R. Petroșani și că a avut în

proprietate imobilul a cărui restituire a solicitat-o. În acest sens, instanța

a redat în cuprinsul hotărârii conținutul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001

ce prevede că îndreptățirea la măsuri reparatorii a persoanelor juridice,

proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, după data de 6 martie

1945 „este condiționată de continuarea activității ca o persoană juridică până

la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea

lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989 iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie

1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană

juridică cu cea desființată sau interzisă”.

În cauza de față, din înscrisurile

depuse, rezultă că terenul în litigiu a fost în proprietatea S.A.R. Petroșani

(înființată în anul 1921) și a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948.

Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de societatea S.C.

înființată prin Decretul nr. 346/1949 și apoi de C.C. Petroșani iar în prezent

de C.N.H. S.A. din care face parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile

naționalizate de stat au fost date în administrarea ministerelor în a cărui

domeniu de preocupare intra obiectul întreprinderii naționalizate iar în cauza

prezentă imobilul a fost dat în administrarea (nu în proprietatea) Ministerului

Minelor.

S-a apreciat în acest context că din

dovezile administrate, recurenta, nu a făcut dovada că a avut în proprietate

terenul în litigiu și că ar avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, instanța a analizat

toate înscrisurile depuse de recurentă și care au stat la baza concluziei la

care a ajuns prin decizia pronunțată.

Nu este fondat nici motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece instanța de apel nu a făcut în cauză

aplicarea modificărilor aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin O.U.G. nr. 184

din 18 decembrie 2002, tocmai pentru că acțiunea din față a fost introdusă

anterior acestor modificări și pentru a nu încălca principiul

neretroactivității legii civile.

Față de cele ce preced și

considerând că nu sunt întrunite cerințele nici unui motiv prevăzut de art. 304

C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de E.M. Livezeni împotriva deciziei nr. 133 A din 13 februarie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.