ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1700/2004

Decizia nr.1700

Dosar nr. 1570/2003

Ședința

publică de la 3 martie 2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 29 martie 2002 reclamanta

E.M. Livezeni - Hunedoara a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului

Petroșani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

-

să fie anulată dispoziția nr. 966 din 21 februarie 2002 emisă de pârâtă prin

care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de

293.564 mp înscris în C.F. nr. 2033 Livezeni, cerere formulată în temeiul Legii

nr. 10/2001;

-

să se constate dreptul de proprietate

al S.A.R. Petroșani asupra terenului în litigiu precum și calitatea C.N.H.

Petroșani de persoană juridică continuatoare a activității de exploatare a

cărbunelui din Valea Jiului a fostei S.A.R. Petroșani;

-

să fie obligată Primăria

Municipiului Petroșani la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în

situația în care aceasta nu este posibilă, obligarea la măsuri reparatorii prin

echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației,

reclamanta arată că a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în CF

nr. 2033 Livezeni, în calitate de persoană juridică îndreptățită conform art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind succesoarea S.A.R. Petroșani înființată în

anul 1921.

Că imobilul în litigiu a fost

preluat abuziv de Statul Român în baza prevederilor Legii nr. 119/1948.

Reclamanta precizează că, deși a

făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat precum și a calității de

continuatoare a activității, S.A.R., pârâta i-a respins cererea de restituire

în natură, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 10/2001.

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost

respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantă.

Pe baza probelor administrate și în temeiul prevederilor

Legii nr. 10/2001, tribunalul a reținut că reclamanta a depus în termenul legal

notificarea pentru restituirea în natură a terenului înscris în C.F. nr. 2033

Livezeni iar primarul Municipiului Petroșani prin dispoziția nr. 966/2002 a

respins cererea de restituire în natură motivat de faptul că reclamanta nu a

fost proprietara terenului solicitat, acesta fiind preluat abuziv de la S.A.R.

Petroșani. Că, reclamanta nu a dovedit că este succesoarea în drepturi a S.A.R.

Petroșani.

Totodată, tribunalul a constatat că reclamanta a fost o

întreprindere socialistă de stat, care nu a deținut în proprietate terenuri

preluate apoi abuziv de stat. Mai mult, transformarea S.A.R. Petroșani,

organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în

sensul încetării personalității juridice a acesteia, neputându-se vorbi de o

continuare a activității deoarece nu exista o unică persoană juridică.

În concluzie, s-a considerat că reclamanta E.M. Livezeni nu

a fost persoană juridică de tip capitalist, că nu a deținut în proprietate

imobile de care să fi fost deposedată abuziv, că nu i-a fost interzisă

activitatea în perioada comunistă, că nu are calitatea de continuatoare a

activității S.A.R. Petroșani și ca atare nu are vocație la restituirea unor imobile

care au fost în proprietatea SAR Petroșani.

Nefiind întrunite cerințele art. 1, art. 3 lit. c) și art.

22 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a respins contestația reclamantei

împotriva dispoziției primarului municipiului Petroșani.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

nr. 127/A din 13 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu

motivarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere din

acțiune când a stabilit că apelanta nu este continuatoarea activității S.A.R.

Petroșani.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, în mod legal, s-a

constatat că apelanta-reclamantă, ce a fost întreprindere socialistă de stat,

nu a avut în proprietate imobile care să fi fost preluate abuziv de stat și nu

a făcut dovada că după încetarea personalității juridice a S.A.R. Petroșani, a

fost continuatoarea activității acesteia.

Instanța de apel a respins cererea de suspendare a judecății

apelului conform art. 244 C. proc. civ. până la soluționarea acțiunii prin care

C.N.H.S.A. Petroșani a solicitat să se constate că are calitatea de

continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, cerere ce face obiectul altui

proces.

declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și

10 C. proc. civ.:

- Astfel, recurenta-reclamantă susține că decizia instanței

de apel cuprinde motive străine de natura pricinii atunci când a stabilit că

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, numai

întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobile și și-au

continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii, mai ales că art. 3

lit. c) din Legii nr. 10/2001 nu condiționează restituirea de calitatea

persoanei juridice de întreprindere particulară.

Este de notorietate că prin naționalizare toate

întreprinderile particulare au fost transformate în întreprinderi de stat,

acesta fiind chiar sensul Legii nr. 119/1948 iar C.N.H. S.A. a continuat în mod

neîntrerupt activitatea de exploatare a cărbunelui a fostei S.A.R. Petroșani;

- Recurenta mai invocă faptul că decizia pronunțată are la

bază aplicarea greșită a legii în sensul că modificările art. 3 din Legea nr.

10/2001 aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică cauzei de față întrucât

s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.

Pe de altă parte, greșit, s-a considerat că instanța de fond

s-a pronunțat implicit asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se

constate calitatea C.N.H. S.A. Petroșani de continuator al activității S.A.R.

Petroșani întrucât motivarea nu îndeplinește condiția legală de a fi în strictă

concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv. Motivarea deciziei

nu este completă, pertinentă, omogenă și convingătoare ceea ce atrage nulitatea

acesteia;

- Ultimul motiv invocat de recurentă se referă la

împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate

de reclamantă care conduceau la concluzia existenței calității de continuator

al activității S.A.R. Petroșani.

Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Petroșani a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea

pronunțată în raport și de motivele invocate, Curtea va respinge recursul

reclamantei ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motive

străine de natura pricinii și considerentele de fapt și de drept se încadrează

în cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea fiind

convingătoare.

Astfel, legal s-a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză

cerințele cumulative ale art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și că

apelanta-reclamantă nu a făcut dovada cu o hotărâre judecătorească că este

continuatoarea activității fostei S.A.R. Petroșani și că a avut în proprietate

imobilul a cărui restituire a solicitat-o. În acest sens, instanța a redat în

cuprinsul hotărârii conținutul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 ce prevede

că îndreptățirea la măsuri reparatorii a persoanelor juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, după data de 6 martie 1945 „este

condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data

intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să

fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă,

prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu

cea desființată sau interzisă”.

În cauza de față, din înscrisurile depuse, rezultă că

terenul în litigiu a fost în proprietatea S.A.R. Petroșani (înființată în anul

1921) și a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948. Activitatea de exploatare

a cărbunelui a fost continuată de societatea S.C. înființată prin Decretul nr.

346/1949 și apoi de C.C. Petroșani iar în prezent de C.N.H. S.A. din care face

parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naționalizate de stat au

fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de preocupare intra

obiectul întreprinderii naționalizate iar în cauza prezentă imobilul a fost dat

în administrarea (nu în proprietatea) Ministerului Minelor.

S-a apreciat în acest context că din dovezile administrate,

recurenta, nu a făcut dovada că a avut în proprietate terenul în litigiu și că

ar avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, calitate ce

trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, instanța a analizat toate înscrisurile depuse

de recurentă și care au stat la baza concluziei la care a ajuns prin decizia

pronunțată.

Nu este fondat nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. deoarece instanța de apel nu a făcut în cauză aplicarea

modificărilor aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin O.U.G. nr. 184 din 18

decembrie 2002, tocmai pentru că acțiunea de față a fost introdusă anterior

acestor modificări și pentru a nu încălca principiul neretroactivității legii

civile.

Față de cele ce preced și considerând că nu sunt întrunite

cerințele niciunui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Curtea, va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.M. Livezeni

împotriva deciziei nr. 127/A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.