ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1642/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1929 din 14 noiembrie 2002

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins cererea formulată de reclamanta

E.M. Petrila, împotriva pârâtei Primăria Orașului Petrila.

Instanța de fond a reținut în esență că, în

contextul art. 1, art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a fost o întreprindere

socialistă de stat și nu o întreprindere particulară care să fi deținut în

proprietate imobile care i-au fost preluate abuziv de Statul Român. Că,

transformarea S.A.R. Petroșani, organizată pe principiile codului comercial în întreprindere

socialistă, E.M. Petrila, s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice a

celei dintâi, neputându-se vorbi de o continuitate deoarece nu există o unică

persoană juridică. În atare situație, reclamanta E.M. Petrila nu este continuatoarea

activității S.A.R. Petroșani, deci nu are dreptul la restituirea unor imobile

ce au aparținut acestora din urmă.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă

nr. 111 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta E.M. Petrila, împotriva sentinței civile nr. 1929 din 14 noiembrie 2002

pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că, reclamanta E.M. Petrila, jud. Hunedoara a fost întreprindere

socialistă de stat și nu o societate de tip capitalist, nu a deținut în

proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv de Statul Român.

Reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroșani.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a

declarat recurs reclamanta E.M. Petrila, criticând-o, ca fiind netemeinică și

nelegală, invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente:

- În mod greșit instanțele au reținut că

reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroșani, cu toate

că din probe rezultă acest lucru;

- Reclamanta este continuatoarea în drepturi a

S.A.R. S.A. Petroșani deoarece activitatea de minerit a continuat neîntrerupt

din 1921 și până în prezent, astfel încât perioada cuprinsă între

naționalizarea S.A.R. S.A. Petroșani și înființarea C.N.H. S.A. E.M. Petrila,

nu au existat întreruperi ale activității de exploatare a cărbunelui în Valea

Jiului indiferent de schimbarea denumirii persoanei juridice.

Recursul nu este fondat.

Prin dispoziția nr. 773 din 30 aprilie 2002

emisă de Primăria Orașului Petrila, s-a respins cererea de restituire în natură

formulată de reclamanta E.M. Petrila, cu privire la terenul în suprafață totală

de 33.305,8 mp, situat în orașul Petrila înscris în C.F. nr. 2142. Petrila, pe

considerentul că reclamanta nu este proprietara terenului solicitat. Terenul a

fost preluat de la S.A.R. S.A. Petroșani, care l-a deținut cu titlu de

proprietate, de Statul Român, iar reclamanta nu este continuatoarea în drepturi

a acestei societăți.

Cum reclamanta E.M. Petrila nu a fost mulțumită

de modul de rezolvare a cererii de restituie în natură a imobilului revendicat,

în conformitate cu art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, a formulat acțiune

în justiție contra dispoziției mai sus menționată, la Tribunalul Hunedoara.

Acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă

de instanța de fond așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1929 din 14

noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Această sentință a fost menținută prin

decizia civilă nr. 1117 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Ambele instanțe au pronunțat sentințe temeinice

și legale.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001,

imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură în

condițiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) din aceeași lege, precizează că sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii „persoanele juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptățirea la măsuri

reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea

activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei

legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă

în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească,

se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau

interzisă”.

Pentru acordarea îndreptățirii la restituire,

textul de lege mai sus enunțat ia în considerare două situații: continuarea

activității persoanei juridice respective de la data deposedării până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și reluarea activității în condițiile

legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate

a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

În speță, nici una din cerințele menționate nu

sunt îndeplinite.

Reclamanta E.M. Petrila, a fost o întreprindere

socialistă de stat și nu o întreprindere particulară, care a deținut în

proprietate imobile, ce au fost preluate în mod abuziv de stat.

În situațiile prevăzute de art. 3 lit. c) din

Legea nr. 10/2001, nu se includ actualele societăți comerciale, regii autonome

sau companii naționale, chiar dacă s-ar putea stabili o „filiație” a acestora

în sensul că ar proveni, prin lanțul societate comercială de tip capitalist la

data naționalizării mijloacelor de producție, întreprinderea socialistă de stat,

societate comercială cu capital privat, deoarece transformarea din societate

comercială anonimă, organizată conform codului comercial, în întreprindere

socialistă s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice a celei dintâi.

Deci, nu se poate vorbi de o „continuitate a activității reclamantei întrucât

nu există o unică persoană juridică.

Cu alte cuvinte, continuarea activități

presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada scursă de la

data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziției de restituire, fiind

fără importanță schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor elemente de

identificare.

Mai mult, în cauză nu există nici o hotărâre

judecătorească care să consfințească înființarea reclamantei E.M. Petrila, sau

să facă vreo referire la legătura dintre aceasta și persoana juridică

desființată ori interzisă, S.A.R. S.A. Petroșani.

Din probele existente la dosarul cauzei, rezultă

că reclamanta nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu a deținut în

proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a fost interzisă

în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A. R. S.A.

Petroșani, deci nu are vocație la restituirea unor imobile care au fost

proprietatea S.A.R. S.A. Petroșani, respectiv a terenului în suprafață de

33.305,8 mp situat în orașul Petrila înscris în C.F. nr.2142 – Petrila.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte

de Casație și Justiție, va reține că motivele de recurs invocate nu se

circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 20 C. proc. civ., și în

consecință se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M.

Petrila, împotriva deciziei civile nr. 102 din 6 februarie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta E.M. Petrila, jud. Hunedoara împotriva deciziei nr. 111

A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.