ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1778/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 septembrie 2002, E.M. Petrila, a chemat în judecată Primăria orașului Petrila, pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 759 din 30 aprilie 2002, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 109,151 m.p., înscris în C.F. Petrila nr. 405. S-a solicitat să se constate că imobilul în litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată la restituirea în natură sau prin echivalent, în condițiile art. 1 alin. (2), (3), (9) și art. 36 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1924 din 14 noiembrie 2002, a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată, avându-se în vedere că actuala E.M.

Petrila nu a fost persoană fizică de tip capitalist particular, că nu a deținut în proprietate imobile de care să fie deposedată abuziv, că nu are calitate de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, și, ca atare, nu are vocație la restituirea imobilului în litigiu. Apelul, declarat de E.M. Petrila, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 82 din 6 februarie 2003, a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. S-a reținut că instanța a hotărât temeinic asupra lipsei calității reclamantei de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, nefiind întrunite cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001. S-a avut în vedere că reclamanta a fost dintotdeauna o întreprindere socialistă de stat, nu o persoană juridică de tip capitalist particular, și nu a deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de față; în condițiile art. 304, pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R.

Petroșani, că instanțele au dat o interpretare restrictivă dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c). Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează: Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, în principal, instanțele au respins contestația de față, în considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură, sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

S-a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente, în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat, nu particulară, care să fi deținut în proprietate imobile care să fie preluate abuziv de stat, și, ca atare, nu este îndreptățită la măsuri reparatorii. S-a reținut, temeinic, și că reclamanta nu este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani. Interpretarea și aplicarea, în speță, a prevederilor redate este corectă. Dar, în speță, sunt aplicabile și prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat textul inițial, prin completarea cu alin. (2), prin O.U.G. nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 929, din 18 decembrie 2002, potrivit căruia companiile, societățile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi.

De asemenea, potrivit art. 33 alin. final din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, publicate în Monitorul Oficial al României p. I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există notificări formulate cu astfel de persoane juridice, ele vor fi respinse ca inadmisibile. Față de cele arătate, este important de stabilit dacă prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt aplicabile, în speță, pentru că, în caz afirmativ, soluția adoptată este în afara criticii, aceasta fiind o aplicare directă a textului menționat. Este exact că modificarea, respectiv completarea legii, a intervenit după introducerea acțiunii și soluționarea cauzei de instanța de fond.

Dar, aceasta poate fi definită ca o normă interpretativă, textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, ce se integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condițiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate. În plus, este indubitabil că, vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facto futura) unor raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că, pentru unitate și obligativitate generală, textul nou este de imediată aplicare. De altfel, ar fi discriminatoriu, și, ca atare, inadmisibil, ca accesul companiilor, societăților naționale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, să fie condiționat de momentul notificării deținătorului bunului sau al sesizării instanței de judecată.

Față de cele arătate, se impune respingerea recursului declarat, în cauză, cu completarea motivării hotărârii date în apel, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, E.M. Petrila, împotriva deciziei nr. 82/A din 6 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2004.