ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3416/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 26 iunie 2002 C.N.H. S.A. a chemat în

judecată Primăria Municipiului Petroșani pentru a se dispune anularea

dispoziției nr. 1525 din 22 mai 2002 emisă de pârâtă, prin care i-a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 838 mp

înscris în CF nr.719 Petroșani nr.topo 109. S-a solicitat să se constate că

imobilul în litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată la

restituirea în natură sau prin echivalent, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c)

din Legea nr. 10/2001, reclamanta având calitate de continuatoare a activității

SAR Petroșani.

Prin sentința civilă nr. 1969 din 14 noiembrie 2002

a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă acțiunea ca nefondată,

avându-se în vedere că reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat, nu

particulară, că nu a deținut în proprietate imobile de care să fie deposedată

abuziv, că nu are calitate de continuatoare a activității SAR Petroșani, în

sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și ca atare nu are vocație la

restituirea imobilului în litigiu.

Apelul declarat de C.N.H. Petroșani împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 201 din 27

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

S-a reținut că instanța a hotărât temeinic

asupra lipsei calității reclamantei de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani,

nefiind întrunite cerințele art. 3 lit. c) și art. 22 din Legea nr. 10/2001.

S-a avut în vedere că reclamanta a fost din

totdeauna o întreprindere socialistă de stat, nu o persoană juridică de tip

capitalist particular și nu a deținut în proprietate imobile, de care să fi

fost deposedată abuziv.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat

recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.,

susținând în esență că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R. Petroșani,

aspect asupra căruia instanțele nu s-au pronunțat și că s-a dat o interpretare restrictivă

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c).

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins

în raport de cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului în principal instanțele au respins contestația de față, în

considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia,

sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând

în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice

proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

Îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute

de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană

juridică, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

S-a considerat că aceste prevederi nu sunt

incidente în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat, nu

particulară, care să fi deținut în proprietate imobile care să fie preluate

abuziv de stat și ca atare nu este îndreptățită la măsuri reparatorii. S-a

reținut temeinic și că reclamanta nu este continuatoarea activității S.A.R.

Petroșani.

Interpretarea și aplicarea în speță a

prevederilor redate este corectă.

Dar, în speță sunt aplicabile și prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat textul

inițial prin completarea cu alin. (2) prin O.U.G. nr. 184/2002, publicată în M.

Of., partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, potrivit căruia companiile,

societățile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac

obiectul acestei legi. De asemenea este de observat că potrivit pct. 33 alin. final

din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003

publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există

notificări formulate cu astfel de persoane, ele vor fi respinse ca

inadmisibile, prevedere expresă, în vigoare după pronunțarea deciziei recurate,

care confirmă implicit corectitudinea soluției adoptate.

Față de cele arătate, este important de stabilit

dacă dispoziția cuprinsă în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este

aplicabilă în speță, aceasta fiind o aplicare directă a textului menționat.

Este exact că modificarea, respectiv completarea

legii a intervenit după introducerea acțiunii și soluționarea cauzei de

instanța de fond. Dar, aceasta poate fi definită ca o normă interpretativă,

textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, ce se

integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condițiile generale ale puterii

obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data intrării în

vigoare a legii interpretate.

În plus, este indubitabil că vizând satisfacerea

unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facto futura) unor

raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că pentru unitate și obligativitate

generală, textul nou este de imediată aplicare.

De altfel, ar fi discriminatoriu și ca atare

inadmisibil ca accesul companiilor, societăților naționale la procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2001 să fie condiționat de momentul notificării

deținătorului bunului sau al sesizării instanței de judecată.

Față de cele arătate, se impune respingerea

recursului declarat în cauză, cu completarea motivării hotărârii date în apel,

în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta C.N.H.S.A. Petroșani împotriva deciziei nr. 201 A din 27 februarie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2004.