ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3416/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 26 iunie 2002 C.N.H. S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroșani pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 1525 din 22 mai 2002 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 838 mp înscris în CF nr.719 Petroșani nr.topo 109. S-a solicitat să se constate că imobilul în litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată la restituirea în natură sau prin echivalent, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta având calitate de continuatoare a activității SAR Petroșani.

Prin sentința civilă nr. 1969 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă acțiunea ca nefondată, avându-se în vedere că reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat, nu particulară, că nu a deținut în proprietate imobile de care să fie deposedată abuziv, că nu are calitate de continuatoare a activității SAR Petroșani, în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și ca atare nu are vocație la restituirea imobilului în litigiu. Apelul declarat de C.N.H. Petroșani împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 201 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. S-a reținut că instanța a hotărât temeinic asupra lipsei calității reclamantei de continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani, nefiind întrunite cerințele art. 3 lit. c) și art. 22 din Legea nr. 10/2001. S-a avut în vedere că reclamanta a fost din totdeauna o întreprindere socialistă de stat, nu o persoană juridică de tip capitalist particular și nu a deținut în proprietate imobile, de care să fi fost deposedată abuziv. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R.

Petroșani, aspect asupra căruia instanțele nu s-au pronunțat și că s-a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c). Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului în principal instanțele au respins contestația de față, în considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat. Îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

S-a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat, nu particulară, care să fi deținut în proprietate imobile care să fie preluate abuziv de stat și ca atare nu este îndreptățită la măsuri reparatorii. S-a reținut temeinic și că reclamanta nu este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani. Interpretarea și aplicarea în speță a prevederilor redate este corectă. Dar, în speță sunt aplicabile și prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat textul inițial prin completarea cu alin. (2) prin O.U.G. nr. 184/2002, publicată în M. Of., partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, potrivit căruia companiile, societățile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi.

De asemenea este de observat că potrivit pct. 33 alin. final din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există notificări formulate cu astfel de persoane, ele vor fi respinse ca inadmisibile, prevedere expresă, în vigoare după pronunțarea deciziei recurate, care confirmă implicit corectitudinea soluției adoptate. Față de cele arătate, este important de stabilit dacă dispoziția cuprinsă în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este aplicabilă în speță, aceasta fiind o aplicare directă a textului menționat. Este exact că modificarea, respectiv completarea legii a intervenit după introducerea acțiunii și soluționarea cauzei de instanța de fond.

Dar, aceasta poate fi definită ca o normă interpretativă, textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, ce se integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condițiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate. În plus, este indubitabil că vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facto futura) unor raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că pentru unitate și obligativitate generală, textul nou este de imediată aplicare. De altfel, ar fi discriminatoriu și ca atare inadmisibil ca accesul companiilor, societăților naționale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 să fie condiționat de momentul notificării deținătorului bunului sau al sesizării instanței de judecată.

Față de cele arătate, se impune respingerea recursului declarat în cauză, cu completarea motivării hotărârii date în apel, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H.S.A. Petroșani împotriva deciziei nr. 201 A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.