ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1782/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 septembrie 2002, E.M.

Petrila a chemat în judecată Primăria orașului Petrila, pentru a se dispune

anularea dispoziției nr. 779 din 30 aprilie 2002, emisă de pârâtă, prin care

i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului, în suprafață de

1848 metri pătrați, înscris în C.F. nr. 3090 Petrila nr. topo 7547, 7128/2. S-a

solicitat să se constate că imobilul menționat este în proprietatea sa, iar

pârâta să fie obligată la restituirea în natură sau prin echivalent, în

condițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1926 din 14

noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă

acțiunea ca nefondată, avându-se în vedere că actuala E.M. Petrila nu a fost

persoană juridică de tip capitalist particular, că nu a deținut în proprietate

imobile de care să fie deposedată abuziv, că nu are calitate de continuatoare a

activității S.A.R. Petroșani, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și, ca

atare, nu are vocație la restituirea imobilului în litigiu.

Apelul declarat de E.M. Petrila,

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 77

din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

S-a reținut că instanța de fond a

hotărât temeinic asupra lipsei calității reclamantei de continuatoare a

activității S.A.R. Petroșani, nefiind întrunite cerințele art. 22 din Legea nr.

10/2001.

S-a avut în vedere că reclamanta a

fost deținătoare a întreprinderii socialiste de stat, nu o persoană juridică de

tip capitalist particular și nu a deținut în proprietate imobile de care să fi

fost deposedată abuziv.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recursul de față; în condițiile art. 304 pct. 7, 9, 10 C.

proc. civ., susținând, în esență, că este succesoarea în drepturi a fostei

societăți S.A.R. Petroșani, că instanțele au dat o interpretare restrictivă

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c).

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport cu cele ce urmează:

Din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului rezultă că, în principal, instanțele au respins

contestația de față, în considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

potrivit căruia sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri

reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent,

persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat;

îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este

condiționată de continuarea activității, ca persoană juridică, până la intrarea

în vigoare a prezentei legi.

S-a considerat că aceste prevederi

nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat,

nu particulară, care să fi deținut în proprietate imobile care să fie preluate

abuziv de stat și, ca atare, nu este îndreptățită la măsuri reparatorii. S-a

reținut temeinic și că reclamanta nu este continuatoarea activității S.A.R.

Petroșani.

Interpretarea și aplicarea în speță

a prevederilor redate este corectă.

Dar, în speță sunt aplicabile și

prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat

textul inițial prin completarea cu alin. (2) introdus prin O.U.G. nr. 184/2002,

publicată în M. Of., partea I, nr. 929, din 18 decembrie 2002, potrivit căruia

companiile și societățile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite și

nu fac obiectul acestei legi. De asemenea, potrivit art. 33 alin. final din

Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există

notificări formulate cu astfel de persoane juridice, ele vor fi respinse ca

inadmisibile.

Față de cele arătate, este important

de stabilit dacă prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt

aplicabile în speță, pentru că, în caz afirmativ, soluția adoptată este în

afara criticii, aceasta fiind o aplicare directă a textului menționat.

Este exact că modificarea, respectiv,

completarea legii a intervenit după introducerea acțiunii și soluționarea

cauzei de către instanța de fond. Dar, aceasta poate fi definită ca o normă

interpretativă, textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale

autentice, ce se integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condițiile generale

ale puterii obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data

intrării în vigoare a legii interpretate.

În plus, este indubitabil că, vizând

satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (

facto

futura

) unor raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că, pentru

unitate și obligativitate generală, textul nou este de imediată aplicare.

De altfel, ar fi discriminatoriu și,

ca atare, inadmisibil ca accesul companiilor, societăților naționale la

procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 să fie condiționat de momentul notificării

deținătorului bunului sau al sesizării instanței de judecată.

Față de cele arătate, se impune

respingerea recursului declarat în cauză, cu completarea motivării hotărârii

date în apel, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta, E.M. Petrila, împotriva deciziei nr. 77/A din 6

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 5 martie 2004.