ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1646/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1646/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1937 din 14
noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins cererea
formulată de reclamanta E.P. Petrila, împotriva pârâtei Primăria Orașului
Petrila, jud.Hunedoara.
Instanța de fond a reținut în esență că,
în contextul art. 1 și 3 lit. c) din Legea nr.10/2001, reclamanta a fost o
intreprindere socialistă de stat și nu o intreprindere particulară care să fi
deținut în proprietate imboile care i-au fost preluate abuziv de Statul Român.
Că, transformarea S.A.R. Petroșani, organizată pe principiile codului comercial
în intreprindere socialistă – E.M. Petrila – s-a făcut în sensul încetării
persoanei juridice a celei dintîi. În atare situație, reclamanta E.M. Petrila
nu este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani, deci nu are dreptul la
restituirea unor imobile ce au aparținut acesteia din urmă.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia
civilă nr. 108 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamanta E.M. Petrila, împotriva sentinței civile nr. 1937 din 14 noiembrie
2002 a Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, insntanța de apel
a reținut că, reclamanta E.M. Petrila, jud. Hunedoara a fost intreprindere
socialistă de stat și nu o societate de tip capitalist, nu a deținut în
proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv de Statul Român.
Reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. Petroșani.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată a declarat recurs, reclamanta E.M. Petrila, criticând-o ca fiind netemeinică
și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. – pentru
urmrătoarele considerente:
- În mod greșit instanțele au reținut că
reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. Petroșani, cu toate că
din probe rezultă acest lucru;
- Reclamanta este continuatoarea în
drepturi a S.A.R. Petroșani deoarece activitatea de minerit a continuat
neîntrerupt din 1921 și până în prezent, astfel încât perioada cuprinsă între
naționalizarea S.A.R. S.A. Petroșani și înființarea C.N.H. S.A., E.M. Petrila,
nu au existat întreruperi ale activității de exploatare a cărbunelui în Valea
Jiului indiferent de schimbarea denumirii persoanei juridice.
Recursul nu este fondat.
Prin dispoziția nr. 769 din 30 aprilie
2002, emisă de Primăria Orașului Petrila, s-a respins cererea de restituire în
natură formulată de reclamanta E.M. Petrila cu privire la terenul în suprafață
totală de 4.222,8 mp situat în orașul Petrila, înscris în C.F. nr. 1835 –
Petrila pe considerentul că reclamanta nu este proprietara terenului
revendicat. Terenul a fost preluat de la S.A.R. S.A. Petroșani, care l-a
deținut cu titlu de proprietate, de Statul Român, iar reclamanta nu este
continuatoarea în drepturi a acestei societăți.
Cum reclamanta E.M. Petrila nu a fost
mulțumită de modul de rezolvare a cererii de restituie în natură a imobilului
revendicat, în conformitate cu art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, a
formulat acțiune în justiție contra dispoziției mai sus menționată, la
Tribunalul Hunedoara.
Acțiunea formulată de reclamantă a fost
respinsă de instanța de fond așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1937 din
14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Această sentință a fost menținută
prin decizia civilă nr. 108 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia.
Ambele instanțe au pronunțat sentințe
temeinice și legale.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr.
10/2001, imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură în
condițiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) din aceeași lege, precizează că
sunt îndreptățite la măsuri reparatorii „persoanele juridice, proprietari ai
imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de
orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptățirea la măsuri
reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea
activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei
legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă
în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat
activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecatorească,
se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau
interzisă”.
Pentru acordarea îndreptățirii la
restituire, textul de lege mai sus enunțat ia în considerare două situații:
continuarea activității persoanei juridice respective de la data deposedării
până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și reluarea activității în
condițiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a
căror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989.
În speță, nici una din cerințele
menționate nu sunt îndeplinite.
Reclamanta E.M. Petrila, a fost
intreprindere socialistă de stat și nu o intreprindere particulară, care a
deținut în proprietate imobile, ce i-au fost preluate în mod abuziv de stat.
În situațiile prevăzute de art. 3 lit. c)
din Legea nr. 10/2001, nu se includ actualele societăți comerciale, regii
autonome sau companii naționale, chiar dacă s-ar putea stabili o „filiație” a
acestora în sensul că ar proveni, prin lanțul societate comercială de tip
capitalist la data naționalizării mijloacelor de producție – intreprindere
socialistă de stat – societate comercială cu capital privat, deoarece
transformarea din societate comercială anonimă, organizată conform codului
comercial, în intreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării persoanei
juridice a celei dintâi. Deci, nu se poate vorbi de o „continuitate a
activității” reclamantei, întrucât nu există o unică persoană juridică,
Cu alte cuvinte, continuarea activități
presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada scursă de la
data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziției de restituire, fiind
fără importanță schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor elemente de
identificare.
Mai mult, în cauză nu există nici o
hotărâre judecătorească care să consfințească înființarea reclamantei E.M.
Petrila, sau să facă vreo referire la legătura dintre aceasta și persoana
juridică desființată ori interzisă – S.A.R. S.A. – Petroșani.
Din probele existente la dosarul cauzei,
rezultă că reclamanta nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu a
deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a fost
interzisă în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A. R.
Petroșani, deci nu are vocație la restituirea unor imobile care au fost
proprietatea S.A.R. Petroșani, respectiv a terenului în suprafață de 4.228,8
mp înscris în C.F. nr. 1835 Petrila.
Pentru toate aceste considerente, Înalta
Curte, va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor
prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., și în consecință se va
respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M. Petrila, împotriva
deciziei civile nr. 108 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat
de reclamanta E.P.Petrila împotriva deciziei nr. 108 A din 6 februarie 2003 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 martie 2004.