ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1943 din

14 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins cererea

formulată de E.M. Petrila împotriva pârâtei Primăria Petrila.

Instanța de fond a reținut în esență

că, în contextul art. 1, art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a

fost o întreprindere socialistă de stat, și nu o întreprindere particulară care

să fi deținut în proprietate imobile, preluate abuziv de statul român. Că

transformarea S.A.R. S.A. Petroșani organizată pe principiile codului comercial

în întreprindere socialistă - E.M. Petrila – s-a făcut în sensul încetării

persoanei juridice a celei dintâi, neputându-se vorbi de o continuitate a

activității deoarece nu există o unică persoană juridică. În atare situație

reclamanta nu este continuatoarea activității S.A.R. S.A. Petroșani, deci nu

are dreptul la restituirea unor imobile ce au aparținut acesteia din urmă.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia nr. 102 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta E.M. Petrila, împotriva sentinței civile nr. 1943 din 14 noiembrie

2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că reclamanta E.M. Petrila Județul Hunedoara a fost

întreprindere socialistă de stat și nu a deținut în proprietate imobile de care

să fi fost deposedată abuziv de Statul Român. Reclamanta nu este continuatoarea

în drepturi a S.A.R. S.A. Petroșani.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta E.M. Petrila, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ.

pentru următoarele considerente:

- În mod greșit instanțele au

reținut faptul că reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroșani,

cu toate că din probe rezultă acest lucru.

- Reclamanta este continuatoarea în

drepturile S.A.R. S.A. Petroșani deoarece activitatea de minerit a continuat

neîntrerupt din 1921 și până în prezent, astfel încât perioada cuprinsă între

naționalizarea S.A.R. S.A. Petroșani și înființarea C.M.H. S.A. E.M. Petrila nu

au existat întreruperi ale activității de exploatare a cărbunelui în Valea

Jiului indiferent de schimbarea denumirii persoanei juridice.

Recursul nu este fondat.

Prin dispoziția art. 774 din 30

aprilie 2002 emisă de Primăria orașului Petrila s-a respins cererea de

restituire în natură formulată de reclamanta E.M. Petrila, cu privire la

terenul în suprafață de 871,2 mp situat în orașul Petrila înscris în CF nr.

2597 – Petrila pe considerentul că reclamanta nu este proprietara terenului

solicitat. Terenul a fost prelua de la S.A.R. Petroșani care l-a deținut cu

titlu de proprietate de Statul Român, iar reclamanta nu este continuatoarea în

drepturi a acestei societăți.

Cum reclamanta E.M. Petrila nu a

fost mulțumită de modul de rezolvare a cererii de restituire în natură a

imobilului revendicat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001 a formulat acțiune în justiție contra dispoziției mai sus

menționată, la Tribunalul Hunedoara.

Acțiunea formulată de reclamantă a

fost respinsă de instanța de fond așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1943

din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Această sentință a fost

menținută de instanța de apel prin decizia civilă nr. 102 din 10 februarie 2003

a Curții de Apel Alba Iulia.

Ambele instanțe au pronunțat

sentințe temeinice și legale.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură

în condițiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) din aceeași lege precizează că

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii „persoanele juridice proprietari ai

imobilelor preluat în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile

reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea

activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei

legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă

în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească,

se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau

interzisă”.

Pentru acordarea îndreptățirii la

restituire, textul de lege mai sus enunțat ia în considerare două situații:

continuarea activității persoanei juridic respective de la data deposedării

până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și reluarea activității în

condițiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror

activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989.

În speță, nici una din cerințele

menționate nu este îndeplinită.

Reclamanta E.M. Petrila a fost

întreprindere socialistă de stat, și nu o întreprindere particulară, care a

deținut în proprietate imobile, ce i-au fost preluat în mod abuziv de stat.

În situațiile prevăzute de art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu se includ actualele societăți comerciale,

regii autonome sau companii naționale, chiar dacă s-ar putea stabili o

„filiație” a acestora în sensul că ar proveni din lanțul societate comercială

de tip capitalist la data naționalizării mijloacelor de producție,

întreprindere socialistă de stat, societate comercială cu capital privat,

deoarece transformarea din societate comercială anonimă, organizată conform

codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării

persoanei juridice a celei dintâi. Deci, nu se poate vorbi de o „continuitate a

activității” reclamantei întrucât nu există o unică persoană juridică.

Cu alte cuvinte, continuarea

activității presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada

scursă de la data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziției de

restituire, fiind fără importanță schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor

elemente de identificare.

- Mai mult, în cauză nu există nici

o hotărâre judecătorească care să consfințească înființarea reclamantei E.M. Petrila,

sau să facă vreo referire cu privire la legătura dintre reclamantă și persoana

desființată ori interzisă, S.A.R. S.A. Petroșani.

Din probele existente la dosarul

cauzei, rezultă că reclamanta nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu

a deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a

fost interzisă în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R.

Petroșani, deci nu are vocație la restituirea unor imobile care au fost

proprietatea S.A.R. S.A. Petroșani, respectiv a terenului în suprafață de 871,2

mp situat în orașul Petrila înscris în CF nr. 2597 – Petrila.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și în consecință

se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M. Petrila,

împotriva deciziei civile nr. 111 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta E.M.

Petrila, județul Hunedoara împotriva deciziei nr. 102 A din 6 februarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.