ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3000/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 257 din 10

decembrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații:

M.C. la 8 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1007 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin

sentința penală nr. 36 din 18 martie 1997 a Tribunalului Buzău pentru

infracțiunea de tâlhărie, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată urmând ca

inculpatul să execute 8 ani închisoare;

G.F.

A fost menținută arestarea

preventivă și s-a dedus detenția de la 17 iunie 2002 pentru fiecare inculpat.

S-a confiscat de la inculpați câte

879.000 lei sume de care au profitat în urma săvârșirii infracțiunii, partea

vătămată neînțelegând să se constituie parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În ziua de 16 iunie 2002, în jurul

orelor 20,00, în barul A. SRL din apropierea Stației C.F.R. Buzău s-au întâlnit

partea vătămată D.C. din orașul Țăndărei și inculpatul M.C. din orașul Mizil și

G.F. din Buzău și au consumat împreună băuturi alcoolice.

Cei trei au convenit ca partea

vătămată să întrețină relații sexuale cu inculpata după care partea a cumpărat

din gara Buzău o sticlă de coniac și însoțită de inculpată s-au deplasat la

autogara din localitate. Aici cei doi au băut coniac și au discutat despre câți

bani urma să dea partea vătămată inculpatei pentru ca să întrețină relații sexuale.

Părțile nu s-au înțeles, inculpata

declarând că D.C. i-ar fi cerut să practice sex oral, lucru cu care nu a fost

de acord așa că s-au despărțit.

Partea vătămată și-a cumpărat bilet

de călătorie pe ruta Buzău-Botoșani de la ghișeul Stației C.F.R., iar apoi a

ieșit pe peron cu intenția de a se deplasa într-un loc mai retras pentru a-și

satisface necesitățile fiziologice.

Pe peron, partea vătămată s-a

întâlnit din nou cu inculpații care i-au reînnoit propunerea de a întreține

relații sexuale contra sumei de 50.000 lei. Partea vătămată a refuzat

propunerea a ieșit din perimetrul gării și s-a deplasat în continuarea

peronului în direcția N-E circa 30 metri într-o zonă unde se aflau mai multe

vagoane dezafectate.

În acel loc, partea vătămată a fost

urmată de inculpați, a fost lovită de inculpatul M.C. și trântit la pământ,

după care l-au buzunărit. Din buzunar, i-au sustras portofelul cu suma de

3.500.000 lei, buletinul de identitate, biletul de călătorie.

Inculpații au lăsat partea vătămată

căzută la pământ și s-au deplasat la Hotelul B. din Buzău unde au închiriat

camera 302, intenționând să întrețină relații sexuale.

Partea vătămată a sesizat organele

de poliție care în urma investigațiilor i-au depistat pe inculpați în camera de

hotel.

În buzunarul pantalonilor

inculpatului M.C. s-a găsit biletul de călătorie C.F.R. pe ruta Țăndărei Buzău

ce aparținea părții vătămate și suma de 1.650.000 lei.

Apelurile declarate de inculpați au

fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 106 din 3 martie 2003 pronunțată de

Secția penală a Curții de Apel Ploiești.

Inculpatul a criticat sentința

pentru nelegalitate cerând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpata a criticat sentința pentru

netemeinicie și a solicitat reducerea pedepsei arătând că a recunoscut fapta și

a regretat-o și este mamă a 5 copii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs numai inculpatul care a reiterat motivul din apel susținând că

nu este autorul infracțiunii de tâlhărie.

Examinând hotărârile atacate, în

raport cu motivul invocat, Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul nefondat urmând a fi respins.

Instanțele au reținut pe baza

probelor administrate că inculpații fără servicii, fără bani trăiau cum apucau

și pentru a face rost de bani racolau clienți pentru relații sexuale cu

inculpata.

Pusă în fața probelor inculpata a

sfârșit prin a recunoaște întâlnirea cu partea vătămată și târgul cu acesta pe

care inițial le-a negat, pentru ca în final să recunoască, că este vinovată de

săvârșirea infracțiunii. În apelul declarat a solicitat să se dispună reducerea

pedepsei care este prea aspră. Inculpata nu a mai înțeles să recureze sentința

deși apelul i-a fost respins.

Inculpatul a încercat să estompeze

aflarea adevărului, susținând doar că a fost prezent la începutul discuțiilor

dintre inculpată și partea vătămată după care a rămas la bar, iar cei doi au

plecat.

Ceea ce nu a putut ascunde

inculpatul sunt următoarele împrejurări, fără să aibă legătură cu inculpata la

foarte scurt timp după ce partea vătămată a fost tâlhărită, însoțit de

inculpată, a închiriat o cameră la hotel;

- în buzunarul inculpatului a fost

găsit biletul de călătorie pe ruta Țăndărei – Buzău, aparținând părții vătămate

care fiind în delegație se deplasa înspre Botoșani;

- în buzunar inculpatul mai avea

1.650.000 lei din banii sustrași de la partea vătămată, aceasta, deoarece

inculpatul nu avea servici, iar ultima sumă de bani realizată din muncă a fost

în 12 iunie 2003 și nu mai mult de 539.000 lei din vânzarea de ziare.

Inculpatul aflat în situația

recidivei speciale, eliberat din executarea unei pedepse aplicată pentru o

infracțiune de tâlhărie, a dat dovadă de perversitate și a încercat să

acrediteze ideea că dacă totuși cineva a luat banii părții vătămate acea

persoană nu este el. Ori așa cum rezultă din dosar, partea vătămată s-a plâns

imediat după ce a fost tâlhărită, arătând că a fost lovit de inculpat și nu de

femeie sau altă persoană și tot la fel la foarte scurt timp poliția i-a găsit

pe cei doi inculpați împreună cazați numai în acea noapte la hotel.

Așa fiind se constată că ambele

hotărâri sunt legale și temeinice și în consecință, secția penală a Curții

Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul declarat de inculpatul M.C. și-l va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce detenția preventivă de la 17 iunie 2002 până la 24 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

M.C.

împotriva deciziei penale nr. 106 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 17 iunie 2002 până la 24 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției .

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003 .