ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3000/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 257 din 10 decembrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații: M.C. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1007 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 36 din 18 martie 1997 a Tribunalului Buzău pentru infracțiunea de tâlhărie, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare; G.F.

A fost menținută arestarea preventivă și s-a dedus detenția de la 17 iunie 2002 pentru fiecare inculpat. S-a confiscat de la inculpați câte 879.000 lei sume de care au profitat în urma săvârșirii infracțiunii, partea vătămată neînțelegând să se constituie parte civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 16 iunie 2002, în jurul orelor 20,00, în barul A. SRL din apropierea Stației C.F.R. Buzău s-au întâlnit partea vătămată D.C. din orașul Țăndărei și inculpatul M.C. din orașul Mizil și G.F. din Buzău și au consumat împreună băuturi alcoolice. Cei trei au convenit ca partea vătămată să întrețină relații sexuale cu inculpata după care partea a cumpărat din gara Buzău o sticlă de coniac și însoțită de inculpată s-au deplasat la autogara din localitate.

Aici cei doi au băut coniac și au discutat despre câți bani urma să dea partea vătămată inculpatei pentru ca să întrețină relații sexuale. Părțile nu s-au înțeles, inculpata declarând că D.C. i-ar fi cerut să practice sex oral, lucru cu care nu a fost de acord așa că s-au despărțit. Partea vătămată și-a cumpărat bilet de călătorie pe ruta Buzău-Botoșani de la ghișeul Stației C.F.R., iar apoi a ieșit pe peron cu intenția de a se deplasa într-un loc mai retras pentru a-și satisface necesitățile fiziologice. Pe peron, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpații care i-au reînnoit propunerea de a întreține relații sexuale contra sumei de 50.000 lei. Partea vătămată a refuzat propunerea a ieșit din perimetrul gării și s-a deplasat în continuarea peronului în direcția N-E circa 30 metri într-o zonă unde se aflau mai multe vagoane dezafectate.

În acel loc, partea vătămată a fost urmată de inculpați, a fost lovită de inculpatul M.C. și trântit la pământ, după care l-au buzunărit. Din buzunar, i-au sustras portofelul cu suma de 3.500.000 lei, buletinul de identitate, biletul de călătorie. Inculpații au lăsat partea vătămată căzută la pământ și s-au deplasat la Hotelul B. din Buzău unde au închiriat camera 302, intenționând să întrețină relații sexuale. Partea vătămată a sesizat organele de poliție care în urma investigațiilor i-au depistat pe inculpați în camera de hotel. În buzunarul pantalonilor inculpatului M.C. s-a găsit biletul de călătorie C.F.R. pe ruta Țăndărei Buzău ce aparținea părții vătămate și suma de 1.650.000 lei. Apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 106 din 3 martie 2003 pronunțată de Secția penală a Curții de Apel Ploiești.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate cerând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Inculpata a criticat sentința pentru netemeinicie și a solicitat reducerea pedepsei arătând că a recunoscut fapta și a regretat-o și este mamă a 5 copii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs numai inculpatul care a reiterat motivul din apel susținând că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie. Examinând hotărârile atacate, în raport cu motivul invocat, Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat urmând a fi respins. Instanțele au reținut pe baza probelor administrate că inculpații fără servicii, fără bani trăiau cum apucau și pentru a face rost de bani racolau clienți pentru relații sexuale cu inculpata.

Pusă în fața probelor inculpata a sfârșit prin a recunoaște întâlnirea cu partea vătămată și târgul cu acesta pe care inițial le-a negat, pentru ca în final să recunoască, că este vinovată de săvârșirea infracțiunii. În apelul declarat a solicitat să se dispună reducerea pedepsei care este prea aspră. Inculpata nu a mai înțeles să recureze sentința deși apelul i-a fost respins. Inculpatul a încercat să estompeze aflarea adevărului, susținând doar că a fost prezent la începutul discuțiilor dintre inculpată și partea vătămată după care a rămas la bar, iar cei doi au plecat.

Ceea ce nu a putut ascunde inculpatul sunt următoarele împrejurări, fără să aibă legătură cu inculpata la foarte scurt timp după ce partea vătămată a fost tâlhărită, însoțit de inculpată, a închiriat o cameră la hotel; - în buzunarul inculpatului a fost găsit biletul de călătorie pe ruta Țăndărei – Buzău, aparținând părții vătămate care fiind în delegație se deplasa înspre Botoșani; - în buzunar inculpatul mai avea 1.650.000 lei din banii sustrași de la partea vătămată, aceasta, deoarece inculpatul nu avea servici, iar ultima sumă de bani realizată din muncă a fost în 12 iunie 2003 și nu mai mult de 539.000 lei din vânzarea de ziare. Inculpatul aflat în situația recidivei speciale, eliberat din executarea unei pedepse aplicată pentru o infracțiune de tâlhărie, a dat dovadă de perversitate și a încercat să acrediteze ideea că dacă totuși cineva a luat banii părții vătămate acea persoană nu este el.

Ori așa cum rezultă din dosar, partea vătămată s-a plâns imediat după ce a fost tâlhărită, arătând că a fost lovit de inculpat și nu de femeie sau altă persoană și tot la fel la foarte scurt timp poliția i-a găsit pe cei doi inculpați împreună cazați numai în acea noapte la hotel. Așa fiind se constată că ambele hotărâri sunt legale și temeinice și în consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.C. și-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat. În conformitate cu art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce detenția preventivă de la 17 iunie 2002 până la 24 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 106 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2002 până la 24 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003 .